7 verbe pentru 7 zile #6

        A trecut una dintre cele mai urâte săptămâni pe care le-am avut vreodată. Poate cea mai grea și cea mai lipsită de speranță, cu multă tristețe, ploaie și gânduri negre, o săptămână în care am cărat tot universul pe umeri și m-am sufocat sub apăsarea din care încă nu mă pot desprinde.

  • Am plâns de multe ori, uneori cu lacrimi apoase care se rostogoleau fără să le pot opri, alteori în hohote înfundate, am plâns mergând pe stradă, alteori cu capul ascuns în pernă. Am plâns în fiecare zi și în fiecare noapte.
  • Am ascultat obsesiv Barcarola lui Offenbach, un mic fragment de operă, ușor ca un clinchet de clopoței, care mi-e foarte drag și cunoscut pentru că îl auzeam în fiecare zi când mama îl cânta încetișor în timp ce își adormea nepoții. Mi-a spus că mi-l cânta și mie când eram mică dar de atunci nu îmi mai aduc aminte.
  • Am citit, de fapt am recitit schițele lui Caragiale. Dumnezeule, parcă citeam știrile actuale de pe internet, au trecut mai bine de 100 de ani de când au fost scrise și lucrurile în țara noastră continuă să se întâmple exact la fel. Pot să afirm că nu s-a schimbat nimic, suntem doar o altă generație.
  • M-am enervat îngrozitor când la poșta vamală mi s-a calculat TVA pentru un pachet pe care l-am primit de pe strawberrynet. Ăștia nu mai știu ce să inventeze ca să te sâcâie cât mai tare cu putință. După ce au îngreunat tot sistemul iar acum un pachet intrat în România ajunge la Cluj abia în două săptămâni de parcă l-ar transporta cu trăsura cu cai, s-au gândit să bage și TVA deși acesta e plătit deja. Am făcut cerere de rambursare și o să vă povestesc tot fluxul de returnare într-un articol viitor.
  • Am descoperit uleiul de măsline cu trufe. Este ceva absolut delicios, câteva picături pe o feliuță de pâine prăjită sau pe o baghetă crocantă și se obține imediat o gustare de care nu te mai saturi. Pe acesta l-am cumpărat din Kaufland dar am văzut că a fost ceva asemănător și la Lidl, la săptămâna italiană, parcă. ulei
  • Am aflat ce înseamnă de fapt homeopatia. Auzisem vag acest termen dar cum până acum nu am fost interesată de acest subiect nu i-am dat importanță și cu toate că era mai bine să nu fi fost cazul, uite că viața te aduce în tot felul de situații. Mi s-a părut foarte interesantă ideea și sunt hotărâtă să citesc cât mai mult și să aprofundez această temă. Dacă știți ceva interesant, spuneți-mi și mie.
  • Am văzut un documentar cutremurător despre copiii ilegitimi născuți în Irlanda ultra-catolică în anii 50-60-70 și pe care, practic, biserica i-a vândut unor familii adoptive forțând mamele să-și dea acordul. Filmul a fost realizat în 2014 de BBC, se numește Ireland’s Lost Babies și l-am văzut la televizor pe Digi 24 dar, dacă vreți să îl vedeți, îl găsiți și pe internet. Merită văzut. Este încă un abuz făcut în numele unei credințe.

Vă doresc o săptămână frumoasă și un februarie cât mai scurt.

Share This:

Read More

Ioana și tehnologia

        Să faci o călătorie în America înainte de 1989 era cam același lucru cu a face o incursiune pe lună, de aceea, atunci când mătușa mea s-a întors din Cleveland după 6 luni petrecute acolo, toată familia  a primit-o ca pe un star de cinema și timp de câteva săptămâni a fost invitată la masă duminică de duminică, pe rând, de către toate neamurile dornice de a afla cum trăiesc oamenii pe altă planetă. Trăiau bine-merci și nu exista termen de comparație, aveau mâncare pe toate gardurile, televizoare color, mașini de spălat din care scoteai hainele gata uscate și niște cuptoare în care băgai mâncarea la încălzit direct pe farfuria din care urma să mănânci. Se numeau cuptoare cu microunde și în ele floricelele de porumb explodau direct într-o pungă de hârtie maro cu care stăteai apoi în fața televizorului butonând telecomanda (altă mare minune) și schimbând între zeci de canale.  Mi-am dorit un astfel de cuptor cu microunde înainte să văd vreunul în realitate iar peste câțiva ani mi-am îndeplinit dorința și cred, în continuare, că este una dintre cele mai mari invenții folosite în bucătărie.

        Apoi mi-am dorit un fax 🙂 Da, un fax deși nu prea știam la ce mi-ar putea folosi și l-am vrut mai mult ca pe o jucărie. De fax am auzit prima dată în zilele revoluției când am stat lipită de televizor  și am trăit cu intensitate maximă toate aberațiile care ni s-au servit atunci pe tavă. Acum, după atâția ani, totul mi se pare o mascaradă dar atunci credeam fără să am nici cea mai mică îndoială că generalii de armată dădeau ordine prin intermediul televiziunii și cereau, tot din studiouri, să li se transmită informații prin telex și fax. Fax? Habar n-aveam ce era aia, atunci am auzit pentru prima oară acest cuvânt. Nu auzisem, nu văzusem, nu știam ce e acela un fax, exact așa cum acum cei tineri habar nu au ce e acela un telex. Deci tovarășul general Gușă m-a făcut să mor de curiozitate făcându-mă să mă întreb ce este un fax. Aveam să aflu peste câteva luni când, la firma unde lucram,  a apărut o astfel de chestie în secretariat. Mi s-a părut o invenție extraordinară și mi-am spus că tehnologia a ajuns foarte departe… După câțiva ani mi-am făcut damblaua și mi-am cumpărat  un fax pentru acasă pe care cred că l-am folosit de maxim cinci ori dar era ceva revoluționar pentru acea vreme în care nu se auzise de internet nici măcar prin dial-up.

        De curând am mai auzit de o invenție legată de bucătărie. Mi-e și jenă să recunosc, mă simt ca și cum până acum aș fi trăit sub o piatră dar eu habar n-am avut ce sunt alea plite cu inducție. Pur și simplu nu știam că există, poate că am văzut, poate că am trecut pe lângă așa ceva dar am crezut că sunt plite vitroceramice obișnuite pentru că arată exact la fel. Dar, nuuuuu… plitele cu inducţie încep să încălzească doar în momentul contactului dintre suprafaţa vitrată şi fundul vasului utilizat. Practic, nu ai cum să te arzi folosind o plită cu inducție pentru că nu se încălzește decât vasul în care faci mâncarea. Adică plita rămâne rece. Am văzut cum funcționează asta fiind în vizită la niște prieteni care se mutaseră la casă nouă și aveau o plită Beko. Tare m-am minunat dar nu m-am exprimat cu voce tare ca să nu par chiar înapoiată 🙂 Sunt depășită de evenimente, ce mai…Dar cum mie mi-a plăcut fizica întotdeauna, după ce am venit acasă am căutat pe internet să văd principiul după care funcționează că prea părea de domeniul SF. De fapt e foarte simplu: o bobină instalată sub plită produce un câmp magnetic puternic care induce în fundul vasului de metal un curent electric iar acesta începe să se încălzească. Doar vasul. Mi se pare genială ideea. Dacă plita rămâne rece, vă dați seama cât de ușor se curăță de stropii de mâncare care nu se vor arde niciodată? 🙂 La asta m-a dus mintea prima dată. La cât de ușor aș curăța o astfel de plită. Dacă printre cei care mă citiți sunteți posesori de o astfel de plită, please, please, please... spuneți-mi dacă sunteți mulțumiți de ea și ce alte avantaje mai are? Pentru că vreau și eu una!

hob_2015_lean-induction-hob

Share This:

Read More

5 lucruri pe care să le iei în considerare atunci când iei un credit

        Poate că ați văzut în rezoluțiile mele de început de an (atât în 2015 cât și în 2016) că mi-am propus să economisesc și, cel puțin anul trecut, am reușit acest lucru. Să ai un fond de rezervă disponibil în orice moment îți dă un confort psihologic foarte mare așa că sfătuiesc pe oricine să facă un efort și să pună bani deoparte indiferent de sumă. Chiar și un leu pe zi pus într-o cutie face să se adune o comoară la un moment dat. Cu toate astea, se întâmplă adesea ca fondul de rezervă să nu fie suficient pentru rezolvarea unor situații neprevăzute când ai o nevoie urgentă de bani. Oamenii gândesc diferit și pentru unii urgență poate însemna renovarea băii, mobilă nouă în bucătărie, covoare noi înainte de Paști, o problemă medicală sau chiar plecarea într-o vacanță. Și atunci apelează la un credit.

        Nu sunt împotriva creditelor, ar fi chiar absurd să gândesc așa după ce am lucrat 20 de ani într-o bancă. Mi se pare că atât la nivel macroeconomic cât și la nivel personal s-au realizat o mulțime de lucruri bune cu ajutorul împrumuturilor și nu de azi, de ieri ci dintotdeauna și peste tot în lume. Singura condiție este ca acestea să fie făcute în deplină cunoștință de cauză fără să te arunci cu capul înainte și poate că ar fi bine ca înainte de a lua un credit să te gândești la câteva lucruri:

  1. Ia în considerare valoarea ratei și gândește-te dacă o poți plăti sau nu. Nu te crampona de DAE adică dobânda anuală efectivă , comisionul de analiză sau comisionul de administrare dacă nu înțelegi exact cum se calculează. Până la urmă cel mai important lucru este suma care trebuie înapoiată lunar. Dacă ți se spune că lunar ai de plătit 300 de lei și îți convine acest lucru mi se pare suficient.
  2. Înainte de a lua un credit încearcă, măcar două luni, să pui deoparte banii pe care va trebui să-i plătești pentru rată. În felul acesta vei simți la modul real cum împrumutul îți va influența bugetul și vei avea și două rate de siguranță în cazul apariției unor situații sau cheltuieli neprevăzute.
  3. Cere să ți se spună sau, pur și simplu, calculează chiar tu care este valoarea totală pe care o ai de înapoiat. Știind dinainte acest lucru te scutește de orice frustrare fără să te trezești pe parcurs spunând vai, dar eu n-am știut acest lucru!
  4. Dacă ai nevoie de o sumă mică de bani, de exemplu 2000 de lei,  iar banca îți spune că nivelul minim al creditelor pe care le acordă este mai mare, să zicem 3000, NU lua împrumutul. Caută în altă parte și vei găsi cu siguranță varianta care ți se potrivește.
  5. Nu doar băncile oferă împrumuturi. Există și funcționează perfect  așa numitele Instituții Financiare Nebancare care, din punct de vedere al solicitantului, oferă exact același lucru: credite, diferența față de bănci constând doar în criteriile pe care trebuie să le îndeplinească pentru a primi autorizația de funcționare. În această categorie intră bătrânele CAR-uri sau cunoscutul Provident. Pentru sumele mici este o opțiune de luat în calcul având în vedere timpul foarte scurt de procesare a cererii. 

        În ultimii ani există un curent puternic anti-bănci în mass media cu care toată lumea s-a intersectat, sunt convinsă de asta. E adevărat că în contractele de acum 7-8 ani au existat multe clauze abuzive și foarte neclare dar, pe de altă parte, au existat și foarte mulți oameni care s-au aruncat cu capul înainte atunci când au luat credite pe care nu le-au putut duce. Îmi aduc perfect aminte cum în dosarele de credit luate pe câte 30 de ani, unii clienți veneau în calcul, pe lângă veniturile lor,  cu veniturile părinților, fraților sau ale nu-știu-căror cumnați care locuiau la aceeași adresă ca și când aceștia i-ar fi ajutat vreodată să plătească ratele. Pur și simplu nu vroiau să se gândească decât la pasul următor: de-a se vedea cu banii în cont. Acum tot ei sunt cei care strigă cel mai tare că băncile sunt de fapt niște cămătari. Nu sunt deloc de aceeași părere iar unele bănci au avut, în mod firesc, o reacție de auto-apărare. Dacă vreți să vă distrați un pic pe această temă, a așa numiților cămătari din bănci, vă invit să urmăriți un clip de 3 minute aici.

lei

Share This:

Read More

Top 10 produse Avon

        Mă pregătesc să scriu articolul acesta de vreo 12-13 ani, cu mult înainte de a avea blog :), adică de când sunt reprezentant Avon. Glumesc, desigur, dar cu adevărat vreau de mult să vă spun care sunt produsele mele preferate de la această firmă. Trebuie neapărat să precizez din start că nu este niciun pic de publicitate, sunt doar părerile mele bazate pe experiența personală acumulată de-a lungul multor ani de utilizare a acestor cosmetice. Avon are multe produse de o calitate foarte bună iar dacă fac raportul cu prețul atunci pot chiar să afirm că sunt excepționale. Iată așadar ce îmi place mie cel mai mult și mai mult:

  1. Spumantele de baie. Toate. Nu am avut nicio aromă care să nu fie pe gustul meu dar ultimul pe care mi l-am cumpărat, cel cu ciocolată și portocală este absolut delicios. Și al doilea pe listă ar fi cel cu miros de crini, când îl folosesc pe acela miroase în toată casa. Toate fac o spumă foarte abundentă, de o consistență densă și oarecum elastică iar spuma nu dispare în apă de cum ai intrat în cadă așa cum am pățit cu spumante cumpărate de la alte firme. Ador să fac băi prelungite, mai ales iarna, așa că acest produs nu-mi lipsește niciodată și dacă nu știți cum este, vă recomand cu drag să-l încercați măcar o dată. SP1
  2. Parfumul Perceive. Cred că am avut aproape toate parfumurile de la Avon dar dacă ar fi să aleg unul și numai unul, cu siguranță acela ar fi Perceive. Este un parfum oriental, condimentat puternic, foarte persistent și care are o relație foarte bună cu pH-ul pielii mele. Îl ador. Pe locul doi este Treselle care intră într-o cu totul altă categorie și care mi se pare că miroase a săpun, în sensul bun al cuvântului, deși este un parfum floral. Dar tocmai asta îmi place, că miroase a săpun și lasă o senzație de curățenie absolută. Un alt parfum care trebuie neapărat să-l menționez este Tomorrow, oriental-floral, cald, dulce-amărui și total diferit de orice altceva a mai creat Avon. Nu știu cum să mă exprim mai elegant fără să fac referire la bani dar Tomorrow miroase a parfum scump. Merită să îl testați. PERCEIVE
  3. Fardurile de pleope True Color, aceste mini-palete cu câte două sau patru culori sunt cremoase, foarte pigmentate și rezistă toată ziua fără să se estompeze. Am o paletă de la Dior și în afară de faptul că acolo culorile sunt un pic mai sidefate, jur că nu văd nicio diferență din punct de vedere al texturii sau al consistenței. Părerea mea este că diferența există doar din punct de vedere al prețului 🙂 IMAG2953
  4. Primer-ul, adică baza de machiaj pentru pleoape această cutiuță mică rotundă care conține o cremă miraculoasă. Fardul aplicat peste această cremă bej (care are și rolul de a acoperi petele) ține mult mai mult și culoarea nu se schimbă deloc. L-am descoperit în urmă cu un an și ceva și de atunci îl folosesc în fiecare zi. IMAG2955
  5. Perlele bronzante sunt ideale pentru zilele în care nu vreau un machiaj elaborat. Mângâi perlele cu o pensulă mare iar apoi dau de două-trei ori peste ten și imediat fața capătă o strălucire și o nuanță de bronz cald care acoperă imperfecțiunile. Îmi plac foarte mult.
  6. Perlele CC pentru corectarea nuanței tenului au un efect waw! Le am de puțină vreme dar sunt super-mega încântată de ele. Au o nuanță albăstrie care anulează complet petele roșii care apar în jurul nasului mai ales acum iarna, din cauza frigului. Și pe astea vi le recomand cu încredere. Se pot folosi direct pe piele sau peste un fond de ten fără putere mare de acoperire. Pielea capătă un aspect foarte uniform și arată foarte bine.IMAG2932
  7. Pudra compactă Ideal Flawless o am în nuanța Fair și îmi place pentru că nu încarcă tenul, este aproape transparentă, fixează foarte bine fondul de ten și elimină aspectul lucios al feței. Este ușoară, nu încarcă, nu se vede dar totuși are un efect intens de uniformizare.
  8. Rujurile mate. După cum observați am șapte, unul mai drăguț ca altul deci comentariile sunt de prisos, poza ținând locul la 1000 de cuvinte. Vă spun doar că rezistă multe ore pe buze și că se transferă foarte puțin pe pahar atunci când bei ceva. Cel mai mult am folosit în ultima vreme nuanțele Berry Cute, Hot Pants și Matte Melon.IMAG2945
  9. Spuma de curățare Avon Solutions. Când mă grăbesc seara și nu am timp să mă răsfăț cu tot felul de demachiante, tonere și loțiuni micelare, mă spăl direct cu spuma asta și tot machiajul dispare instantaneu iar pielea rămâne așa de curată că parcă scârțâie. Cu toatea astea, nu usucă pielea deloc.IMAG2950
  10. Peria de păr Tangle Teezer. Bine, peria nu este un produs marca Avon dar se poate cumpăra prin intermediul reprezentanților Avon. Eu mi-am cumpărat-o de vreo 3 luni și mi se pare fenomenală. Oricât de încâlcit mi-ar fi părul, mai ales atunci când e ud, această perie îl descurcă foarte ușor și nu mă trage absolut deloc. Are țepii (sau dinții, nu știu exact cum să le spun) de două lungimi diferite și probabil acesta e tot secretul. Îmi place foarte mult și chiar dacă la început mi s-a părut cam scumpă (50 de lei) acum sunt recunoscătoare zilnic. Am văzut un model asemănător în DM și acolo costă doar 30 de lei dar pe aceea nu am testat-o. De cele mai multe ori chiar dacă două produse par identice este foarte posibil să nu ofere aceleași rezultate din cauza calității plasticului sau a cauciului de pe margine care se poate dezlipi și așa mai departe.

perie1

       Acestea sunt preferatele mele de la Avon, cu siguranță mai sunt și altele care îmi plac dar am ales doar zece. N-am scris nimic despre cremele Anew pentru că n-am mai avut loc, dar sunt câteva care ar fi meritat să fie menționate.În ceea ce privește un top al produselor care nu mă dau pe spate cred că în primul rând aș spune despre gelurile de duș. Din păcate n-am întâlnit niciunul care să aibă un miros nemaipoment sau să facă ceva special, deci…nu. Voi ce părere aveți despre Avon în general și care vă este produsul preferat? Sunt tare curioasă să aflu.

 

Share This:

Read More

De-a mersul în America

      Copiii sunt ca maimuțele, imită tot ceea ce fac adulții și le repetă vorbele imaginându-și jocuri care refac, la scară miniaturală, tot ceea ce se întâmplă în jurul lor. Sunt sigură că la vârste mici v-ați jucat cu toții de-a vânzătoarea, de-a mama și de-a tata, de-a doctorița sau de-a școala. Cel puțin eu asta făceam cu sora mea cât era ziua de lungă și nu ne plictiseam niciodată. Dar în afară de aceste clasice jocuri mai aveam unul care ne plăcea enorm și care pornise de la poveștile pe care le auzeam în casă despre străbunicul nostru care emigrase în America înainte de primul război mondial și care se întorsese după câțiva ani. Ne jucam de-a mersul în America iar mjlocul de transport era o tricicletă de lemn, singurul model care se găsea pe vremea aia. Încă nu apăruse Noriel cu zecile de modele de triciclete pentru cei mici dar asta nu ne împiedica să pedalăm prin hol în drumul nostru spre țara tuturor posibilităților.

2 trici

      Jocul consta, de fapt, în pregătirile pe care le făceam pentru marea călătorie și asta era toată frumusețea: să facem cât mai multe bagaje. Scoteam toate hainele din dulapuri și vasele din bufet iar asta o aducea pe mama la disperare pentru că se făcea o dezordine de nedescris. Parcă văd și acum cum întindeam pe jos prin cameră niște pături mici rămase de pe vremea bebelușiei pe care puneam jucării, cârpe, cărți, caiete, creioane, haine, căciuli, ciorapi și orice altceva ne mai trecea prin cap, iar apoi prindeam cele patru colțuri într-un nod transformând păturica într-un fel de desagă pe care s-o putem căra în spate. Apoi umpleam până la refuz sacoșele de rafie găsite în cămară cu alte zeci de lucrușoare din care nu trebuiau să lipsească păpușile Rita. Erau două și pe amândouă le chema la fel iar noi le spuneam Ritele. Rita asta era o ciudățenie de păpușă din cauciuc, cu o față mare și rotundă, pistruiată, cu un zâmbet până la urechi și cu păr pe cap care putea fi pieptănat dar ce era cu adevărat deosebit față de alte păpuși era faptul că nu avea picioare ci doar două tălpi lipite de corpul care avea forma și mărimea unui cartof. A fost cea mai dragă păpușă a copilăriei mele deși era urâțică foc.

        După ce bagajele erau gata, ne îmbarcam pe vapor, aka tricicletă, încărcate ca doi măgari. De obicei eu stăteam jos și dădeam la pedale iar sora mea, fiind mai mică, se urca în spate, pe bara care lega cele două roți și se ținea de umerii mei. Amândouă aveam bocceluțe în spate și plase burdușite în brațe iar pe ghidon aveam agățate de toartă niște cratițe. Îmi închipui ce spectacol ofeream, cred că arătam ca niște corturari dar jocul acesta ne amuza teribil 🙂 Făceam câteva ture prin hol iar apoi distracția se termina și niciodată nu am ajuns să vedem cum este de fapt în America.

        De-a mersul în America era un joc de iarnă pentru că în timpul verii pe soră-mea n-o prindeai în casă, bătea toată strada cu tricicleta ei ceea ce pe mine nu m-a pasionat niciodată. În schimb eu eram cea care inventa jocuri cum ar fi de-a naufragiații (de care v-am povestit mai demult) sau de-a bariera, acesta fiind unul din care ieșeau bani frumoși și neimpozabili 🙂 Frumoase amintiri mai am, dar voi? Voi de ce jocuri vă aduceți cu drag aminte?

Share This:

Read More