Legătura dintre educația sexuală și cadourile de Crăciun

        Niciodată nu e prea devreme. Uneori însă poate fi prea târziu. Am citit asta în urmă cu câțiva ani într-o carte destinată educației sexuale a copiilor. A copiilor, nu a adolescenților. Mi s-a părut un concept de mare bun simț anulând în doar câteva cuvinte temeri iraționale ce țin de cutume culturale demult depășite. Ascunzând copiilor  informații despre sex și sexualitate nu le  conferim siguranță ci doar îi vom menține ignoranți. Deși nu este clar specificat nicăieri, dreptul la educație care asigură egalitate de șanse tuturor copiilor ar trebui automat să includă și dreptul la educație sexuală începând de la cele mai mici vârste, desigur cu pași mărunți și cu cuvinte adaptate nivelului lor. Doar având toate informațiile despre corpul uman, reproducere, abstinență, contracepție, HIV, prevenire a bolilor și tot ce altceva mai doresc să afle, adolescenții vor ajunge să aibă relații frumoase, normale și sănătoase iar noi nu vom mai vedea la televizor atâtea întâmplări abominabile cu nou născuți aruncați la tomberon sau cu violuri între copii de școala primară.

        Deci niciodată nu e prea devreme, uneori însă poate fi prea târziu e un slogan care mi-a plăcut la nebunie și mi-a rămas în minte la fel ca o melodie pe care o asculți dimineața la radio și te trezești apoi că ai fredonat-o în gând toată ziua. Se potrivește în multe situații sau cel puțin mie așa îmi pare. Carevasăzică nu e niciodată prea devreme să ne gândim la cadourile de Crăciun 🙂 Poate vă întrebați ce legătură are sula cu prefectura? Evident că în afară de momentul abordării subiectului, cele două teme de discuție n-au nicio legătură dar mintea umană e construită astfel încât sare de la una la alta mai ceva ca un ied neastâmpărat. Uneori mă surprind gândindu-mă la te miri cine-știe-ce și atunci mă străduiesc să refac traseul invers al ideilor care mi-au trecut prin cap. Încerc astfel să găsesc punctul de pornire și mi se pare un joc amuzant și reconfortant în același timp. Dar să revenim la oile noastre. Mai exact la ale mele 🙂

        Nu aștept să primesc cadouri de Crăciun și spun asta în sensul că nu vreau să forțez mâna nimănui dar cu toate astea, deși în familie și în cercul apropiat de prieteni la nivel declarativ ne promitem unii altora că nu mai facem cheltuieli inutile, mă trezesc în fiecare an cu multe surprize. Unele plăcute, altele mai puțin, dar majoritatea inutile. Șosete groase, cutii de bomboane, cărți, căni inscripționate, perne decorative, aranjamente cu crenguțe de brad, pijamale, fulare, căciuli cu reni, mănuși de munte, vaze, văzuțe, bomboniere, sfeșnice… și cu cât cadourile sunt mai voluminoase cu atât mai tare mă îngrijorează. Pur și simplu nu mai am unde să le depozitez iar asta e o problemă din ce în ce mai gravă care se acutizează de la un sezon la altul.

        Mă gândesc că dacă tot e să primesc ceva pentru care alții cheltuie bani, poate ar fi mai bine să fie un obiect de care să mă bucur cu adevărat. Ar fi mai bine și pentru mine și pentru ei pentru că plăcerea de a dărui este la fel de mare, uneori chiar mai mare, decât cea de a primi. Ideea nu-mi aparține dar am îmbrățișat-o cu drag 🙂 Așadar propunerea mea este ca toți cei implicați în acțiunea cadouri de pus sub brad să comploteze (fie și pe față) și să-și unească forțele (adică banii) pentru un ”ceva” pe care eu chiar mi-l doresc. Oricum nu-mi plac surprizele și într-o lume ideală Moș Crăciun aduce exact ceea ce i-ai scris, nu ceea ce crede el că ți-ai dori. Cum ar fi un ceas dintre cele de aici. De fapt nu, nu o să las la latitudinea nimănui să aleagă în locul meu și o să fac cunoscut exact brandul, culoarea și chiar codul modelului ca să nu rămână loc de interpretări. Asta ar fi o variantă.

        Cealaltă variantă, ca să nu spună fanii că sunt prea restrictivă, ar fi să întocmesc aici o listă scurtă cu lucruri pe care mi le doresc lăsându-le astfel iluzia că ei sunt cei care aleg 🙂 Astfel ar fi și pentru mine o mică surpriză dar asta doar la nivelul aparențelor, ca să nu le stric lor plăcerea. Oricum anul acesta mi-a intrat în cap că îmi trebuie un ceas, deci o să aleg varianta a. Și cum știu exact ce vreau, nu e mare lucru să informez tot familionul și să pregătim totul din timp. Pentru că, așa cum spuneam, niciodată nu e prea devreme iar out of stock, expresia care lovește din plin cu câteva zile înainte de sărbători, nu vreau să o întâlnesc în iarna asta. Deci nu vreau ca lucrurile să se întâmple prea târziu pentru că, nu-i așa, întotdeauna  e bine să fii prevăzător.