Și? ce faceți de revelion?

        Nu știu dacă ați observat, dar unora li se pare cool ca în perioada asta a anului să spui că urăști Revelionul. Sau chiar Crăciunul. Sau și una și alta și toate sărbătorile în general. I-am auzit pe mulți spunând că abia așteaptă să treacă zilele cu pricina și nu înțeleg de ce, doar nu te obligă nimeni să sărbătorești ceva ce nu îți place, cu care nu ai nicio afinitate sau pentru care nu simți nimic. Nu-ți pune nimeni pistolul la tâmplă ordonându-ți să mimezi fericirea și să te distrezi până pici lat. Și nici nu trebuie să epatezi cu declarații despre locuri în care ai fost, mâncăruri exotice din care ai gustat, vedete sau personalități cu care ai stat la masă sau orice alte lucruri extraordinare ți-a fost dat să trăiești în aceste zile magice. Pentru că nu pentru toți sunt magice. Pentru unii poate sunt niște zile obișnuite dar măcar sunt libere chiar dacă nu sunt pline de niciun spirit special. Dar de aici până la a spune că le urăști e cale lungă.

        Pe mine Revelionul mă lasă indiferentă. Pe cât de drag îmi e Crăciunul și pe cât de mult mă pregătesc pentru a ieși totul perfect, pe atât de rece mă lasă noaptea dintre ani. Nu mă agit deloc. Pot să număr pe degetele de la o mână de câte ori am fost la restaurant dar asta poate se datorează și experienței horror pe care am avut-o la prima astfel de ieșire întâmplată în urmă cu foarte mulți ani. A fost mai rău decât la o nuntă super plictisitoare încadrată în tiparul convențional. Poftiți la dans, poftiți la masă, vă invităm pe ringul de dans, pregătiți-vă pentru friptură, poftiți din nou la dans… Pff, toată noaptea am fost încolonați și pregătiți pentru următorul ordin 🙂 Iar cireașa de pe tort a fost la miezul nopții când a trebuit să mă pup cu o grămadă de necunoscuți care se repezeau la mine în accese de euforie urlând cu voce răgușită ca să acopere muzica, urări de bine, sănătate și succes în activitate 🙂 De muzică nu mai spun nimic, vă dați seama că într-un local în care s-au adunat mai mult de 200 de oameni este absolut imposibil să îi mulțumești pe toți. Dar chiar dacă muzica nu a fost pe placul meu, cel puțin s-a auzit tare. Așa de tare că dimineața o auzeam nu doar cu urechile ci și cu ficatul și cu toate celelalte organe.

        După câțiva ani de pauză în care am făcut revelioane drăguțe împreună cu prietenii apropiați acasă la mine sau la ei, am prins curaj și am repetat experiența unei nopți la restaurant. N-a mai fost atât de rău ca prima dată, ba chiar pot să spun că mi-a plăcut deși tot pe jumătate surdă am plecat de acolo la 6 dimineața. N-o să înțeleg în vecii vecilor care este motivul pentru care muzica se dă atât de tare. Sau poate am eu auzul prea sensibil? Auzul și vederea. Că și fumul de țigară mă omora cu zile, de-mi ieșeau ochii din orbite ca la melc după o noapte de vis în care fumau în jurul meu chiar și cei care erau nefumători că, de, știți cum se spune, hai să ne prostim și noi!

        Parcă nu-mi vine să dau o căruță de bani pentru o noapte la restaurant. N-am văzut oferte mai de doamne-ajută sub 2-300 de lei și când mă gândesc că atâta costă vara cazarea în Grecia pentru 3-4 zile, începe să-mi tremure mâna. Iar jumătate din banii ăștia sunt aruncați pe fereastră pentru că nici eu nici soțul meu nu putem mânca tot ce este trecut în meniu și nici nu vreau să mă întorc acasă îmbrăcată în rochie cu paiete și cu caserolele de plastic sub braț. À propos de rochie, pe asta n-am pus-o la socoteală cu toate că de fapt asta e partea cea mai funny: o rochie nouă. Ce-i drept acuma nu trebuie chiar să spargi banca pentru a găsi ceva drăguț cum ar fi modelele de aici. Sau, pentru cele mai plinuțe, rochii super faine și accesibile ca preț ca cele de aici. Dar oricum trebuie ceva nou că doar nu există femeie care să se simtă confortabil în aceeași rochie ca cea de la revelionul trecut. Chiar și la cabană dacă mergi și tot îți trebuie un pulover nou 🙂

       Adică așa presupun pentru că la cabană n-am fost niciodată de revelion deși asta cred că mi-ar fi plăcut. Și n-am fost pentru că timp de 20 de ani am lucrat până în 31 decembrie inclusiv într-un sistem care mi-a mâncat nervii. De ce trebuia făcut inventarul fix în ajunul Anului Nou n-o să pricep niciodată. Unde să mai pleci seara obosit fleașcă, să ajungi la munte noaptea târziu când toți ceilalți erau acolo de cu o zi înainte și deja în formă. Deci am ratat o astfel de experiență. Poate de acum încolo deși după cum sunt prețurile pe Valea Prahovei mai bine mă duc în Maldive.

        Nu-mi displac nici revelioanele petrecute în stradă la marea îngrămădeală, în fața unei scene cu cântăreți cu vocea înghețată, cu artificii colorate și cu șampanie băută din pahare de plastic. Până la urmă important este să ai cu cine să bei iar în aglomerația creată este aproape imposibil să te simți singur. Oricum este de o mie de ori mai bine decât să stai cocoșat pe canapea în fața televizorului. Iar apoi, pe la unu noaptea după ce toată euforia se va fi stins, nimic nu e mai plăcut decât un somn profund în patul cald de acasă. M-am uitat pe cer și după cum s-au aliniat planetele anul acesta, cam asta întrevăd pentru mine. La voi ce planuri mărețe se arată la orizont?