Incendiul din Bamboo a reaprins ura din noi

        Sunt șocată. Mai mult decât șocată. Am ajuns să trăiesc într-o societate plină de ură în care dacă cel de lângă tine gândește diferit, se îmbracă diferit sau are alte concepții despre viață nu merită decât dispreț și scârbă. Ura și ipocrizia s-au așternut ca o plasă groasă din care este greu să te desprinzi și în care se încâlcesc din ce în ce mai mulți. În urmă cu câteva zile Meryl  Streep  l-a criticat pe Donald Trump, deși nu i-a menționat numele, în discursul său de la ceremonia de gală a Globurilor de Aur. L-a atacat pentru că în timpul campaniei electorale acesta l-a imitat în batjocură pe un jurnalist care din cauza unei boli nu-și putea coordona mișcările brațelor. Trump a avut o ieșire mizerabilă care a fost sancționată de marea actriță. Mulți s-au grăbit atunci cu like-urile pe Facebook ba au și share-uit scena discursului, profund indignați de discriminarea crasă de care președintele american dăduse dovadă.

        Nimic rău ați putea spune. Numai că ipocrizia nu are limite. Aceeași oameni care condamnau comportamentul lui Trump și o share-uiau pe Streep, după nici două minute făceau aprecieri despre Teleorman, despre inteligența oamenilor de acolo, despre lipsa de cultură și spiritul de turmă făcându-i pe toți la grămadă infractori, penali, inconștienți, interlopi și alte epitete din aceeași gamă pentru singurul motiv că la alegeri a ieșit un alt partid decât ăla pe care îl votaseră ei. Jigniri la greu fără nicio limită. Și atunci, ca și acum, mi s-a părut deplasat să ataci gratuit doar pentru că ție ți se pare că IQ-ul tău e mai ridicat decât al altora dar n-am zis nimic. Sau n-am zis mare lucru (deși ce mi-au auzit urechile numai eu știu).

        Dar de data asta nu mai pot să mă prefac că nu am auzit și m-am văzut nimic. Cu politica o fi cum o fi, că mi se rupe de psd, usr sau pcr dar să ajungi să susții (fie și în glumă) că cei care puteau să moară noaptea trecută în Bamboo erau o entitate neglijabilă căreia nu i-ar fi simțit nimeni lipsa mi se pare o mârșăvie de nedescris. Că ăia erau toți niște cocălari și pițipoance, că erau doar băieți de bani gata și siliconate, că erau drogați și că beau doar șampanie care costă cât salariul mediu pe economie…         Dacă n-ar fi de un prost gust desăvârșit ar putea să pară glume. Dar nu sunt. După tragedia din Colectiv nimic din ceea ce este legat de incendii n-ar mai trebui să fie de râs. Contează ce fel de muzică ascultă oamenii astfel încât să aibă sau nu dreptul de a supraviețui după o noapte în club? Să fim serioși, nimeni nu merge acolo să asculte Bach deși, dacă, Doamne ferește ar arde Ateneul tot s-ar găsi unii să spună că cei dinăuntru își meritau soarta și că dacă ar fi fost maneliști nu li s-ar fi întâmplat…

        Haterii ăștia nenorociți s-au luat până și de Cătălin Botezatu că de ce este (sau a fost) acționar la clubul Bamboo și că de ce se fuma palmat în club și că de ce s-a dus la Antena 3 să vorbească despre incendiu și că de ce avea sau nu avea autorizațiile  necesare și că, până la urmă… de ce nu este dreaptă viața. L-au atacat pur și simplu ca să se afle în treabă. E ciudat cum pentru unii orice eveniment se transformă într-o oportunitate de a lovi și a zvârli cu noroi.

        Mie îmi place Cătălin Botezatu cu tot trecutul său controversat cu tot. Îmi place și Andreea Esca și Barack Obama și Jack Nicholson deși este irelevant să faci comparații între ei. Mă gândeam însă că pentru sfera în care se învârte Botezatu, adică chestiile de aici, îmi place chiar foarte mult. Fiecare cu domeniul său de activitate.

        L-am ”cunoscut”, ca să spun așa, pe vremea când făcea emisiunile alea cu Next top model și, recunosc, am urmărit toate edițiile, mi se pare că trei au fost. Mi-a plăcut genul acela de show iar fetele care s-au lansat acolo au avut apoi mare succes în lumea modelingului. Apoi a mai avut o altă emisiune, Burlacul, dar aia mi s-a părut cam trasă de păr și n-am mai urmărit-o. În orice caz, Cătălin Botezatu și-a dezvoltat un brand puternic, știe să vorbească, știe să se poarte, și, deși nu are multe școli la activ, și-a construit o cultură demnă de luat în seamă în urma multelor călătorii pe care le-a făcut. Are acea capacitate nativă, pe care nu mulți o au, de a prinde din zbor tot ceea ce i-ar putea fi de folos și știe să folosească în avantajul lui orice informație care trece pe lângă el. Este o apariție la orice eveniment dar nu în sensul de măscărici așa cum am văzut, de exemplu, la Radu Mazăre care mie mi s-a părut mereu ridicol cu sacourile lui cu imprimeuri cu papagali și cu pantaloni roz strânși pe picior ca niște ciorapi. Mie Botezatu mi se pare că are un stil aparte, clasic dar fără să fie plictisitor, dacă vreți să vedeți despre ce vorbesc, aruncați un ochi aici.

        Revenind la oile noastre, adică la incendii și ura provocată de cei care gândesc altfel, ascultă altă muzică, au mai mulți bani sau pur și simplu îi cheltuie pe altceva decât ni s-ar părea nouă normal, eu spun că ar fi cazul să ne concentrăm pe propria ogradă și  să-i lăsăm pe toți să respire. Nu contează că sunt rockeri, maneliști sau sataniști (vă aduceți aminte de ”sataniștii” din Colectiv, nu?), un pic de compasiune ar duce spre umanitate. Iar miștocăreala pe Facebook atunci când e vorba de viață și moarte este total deplasată.