Top 10 mirosuri de iarnă

        Este de-a dreptul fascinant să observi cum un miros anume ne trezește amintiri sau emoții și sunt convinsă că toți am simțit acest lucru la un moment dat. Un miros poate fi mai mult decât o simplă aromă, ne poate lega cu nevăzute fire de o amintire dragă și chiar ne poate induce o stare de bine fără niciun efort așa că nu e de mirare că tuturor ne place mirosul de cozonac copt sau de brad care ne amintește cu nostalgie de Crăciunul copilăriei.

        Nu mă laud cu o memorie vizuală foarte bună. Mi se întâmplă adesea să întâlnesc persoane pentru a doua sau chiar a treia oară și să n-am habar că le-am mai văzut vreodată și din acest motiv am avut mici neînțelegeri, ca să nu le spun chiar supărări din partea acestora. În schimb, un miros pe care l-am inspirat, chiar dacă pentru o scurtă perioadă de timp, nu-l uit niciodată. Poate într-o altă viață am fost câine (ceea ce nu ar fi deloc rău). Povesteam deunăzi cu o prietenă despre mirosuri care îmi inspiră atmosfera de iarnă și am căutat să văd care sunt primele  mirosuri care îmi vin în minte pe care le asociez cu frigul și zăpada. Mi-am dat seama că spectrul acestora este la fel de larg și de eterogen precum trăsăturile personalității mele. Îmi vine oarecum să râd când mă uit la lista de mai jos văzând că am pus cârnații lângă parfumuri orientale dar până la urmă așa e viața, ”cu de toate”:

1. Portocale. Nu cred că există cineva din generația mea care să nu asocieze mirosul de portocală proaspăt decojită cu sărbătorile de iarnă, cu vacanța și cu bucuria zăpezilor de altădată. Se găseau așa de greu și erau atât de apreciate fiind considerate adevărate delicii încât niște ghetuțe umplute de Moș Nicolae cu portocale erau comori în toată legea. Nu se irosea nimic, până și sâmburii erau puși la încolțit, ca să nu mai spun că din coji se făcea un sirop dulce amărui care mie îmi plăcea foarte mult. Sau se dădeau pe răzătoare și se păstrau amestecate cu zahăr în borcane închise ermetic pentru prăjituri.
2. Vin fiert cu scorțișoară. Dacă se adaugă și cuișoare, cu atât mai bine. În fiecare an, după ce cade prima brumă devin fan înfocat al acestei băuturi.
3. Sarmale. În general nu-mi plac mirosurile de mâncare răspândite în toată casa dar nu pot să concep Crăciunul fără mirosul de sarmale fierbând la foc mic în bucătăria deja curată și cu toate pregătirile încheiate. Neapărat cu beculețe clipitoare lipite pe geam 🙂
4. Zahăr ars. Știți cum e tortul Doboș? acela cu foarte multe foi subțiri lipite între ele cu cremă de cacao și cu o crustă generoasă de zahăr ars deasupra. De când mă știu, mama a făcut tortul acesta în fiecare an de sărbători iar punctul culminant (ca să nu spun cireașa de pe tort că nu se potrivește metafora) era faza finală când întindea pe tortul deja construit foaia de zahăr ars. Era un deliciu iar mirosul acela mă înnebunește și acum.
5. Parfumurile orientale. În colecția mea de parfumuri ocupă un loc important și nu le folosesc decât iarna când nu mă mai satur de ele. Marele câștigător este Casmir de la Chopard pe care l-am luat de aici. E un parfum cald, greu, vanilat, lemnos și care n-are urmă de flori în el. Doar e iarnă, de unde atâtea flori? 🙂 Mie îmi place foarte mult, mi se potrivește perfect iar pe pielea mea persistă ore bune ceea ce de altfel aștept de la orice parfum. Să țină fără să fiu nevoită să umblu cu el în geantă ca să îl tot reaplic. 
6. Mirosul de fum. Dar nu orice fel de fum, ci acela pe care îl simt (din păcate din ce în ce mai rar) venind de la afumătorile aflate în curțile oamenilor. Afumători în care se agață bucăți groase de slănină, cârnați kilometrici și șunci babane. Când eram mică, tot a doua casă de pe stradă avea afumătoare în fundul curții iar seara când ne jucam prin zăpada care scârțăia sub cizme simțeam din când în când câte o boare care se împletea cu gerul de afară. Cum să uiți așa ceva?
7. Cârnați. Pentru mine cârnații înseamnă iarnă iar mirosul lor mă duce cu gândul la ger. Punct. Bineînțeles cei afumați de care spuneam mai înainte. Eventual înghețați bocnă și tăiați feliuțe subțiri, aproape transparente.
8. Brad. Nimic original, mirosul cetinii de brad este deja consacrat dar nu se putea să nu-l pun în listă cu toate că de când foarte multă lume preferă brazii artificiali, l-am simțit din ce în ce mai rar. Dar ăsta să fie răul cel mai mic, prefer să nu-l mai simt în veci decât să mai văd spectacolul sfâșietor al pădurilor defrișate.
9. Lumânări parfumate. Aici de fapt este un amalgam de mirosuri care înglobează tot ceea ce îmi place: scorțișoară, vanilie, prăjiturele, măr copt, salted caramel, portocală și alte chestii de iarnă pe care le găsiți aici. Cu toate că îmi plac lumânările parfumate de mor, nu le aprind decât atunci când e rece afară, mi se pare că vara nu se potrivesc deloc și prefer de exemplu o vază cu crini.
10. Mirosul de măr copt. Ce poate fi mai iernatic decât un măr din care se prelinge zahărul caramelizat amestecat cu firișoare de unt topit umplând toată casa cu o aromă de nedescris? Îmi lasă gura apă numai când mă gândesc.

        Ar mai fi și alte mirosuri care mă duc cu gândul la iarnă, vanilia din prăjiturile abia scoase din cuptor sau tămâia pe care bunica mea o punea pe marginea sobei în ziua de Bobotează dar mă opresc aici și vă întreb: dacă ar fi să alegeți un miros (doar unul și numai unul), care ar fi mirosul vostru preferat pentru iarnă?