Despre gura lumii și ce se spune despre noi

        Toți cei care te cunosc, îndeaproape sau doar din vedere, au o părere despre tine. Bună, rea, nu contează, e în natura umană ca fiecare individ să își formeze propriile păreri despre cei cu care interacționează. Cei care te știu personal  își formează opinia pe baza experiențelor comune iar restul pe ceea ce au spus alții, adică pe ”auzite”. Până la urmă e dreptul fiecăruia să aibă propria părere că doar nu gândim toți la fel. Noi însă avem de ales între a accepta, a respinge sau pur și simplu a ignora ceea ce gândesc alții despre noi iar această alegere ne afectează starea interioară de bine. Este vorba despre atitudine și perspectivă.

       Ușor de spus, greu de făcut. Dacă cineva te întâmpină cu o frază de genul arăți tare rău astăzi, nu te simți bine? este foarte posibil ca dintr-o dată să te simți jalnic și chiar să descoperi simptome care să îți confirme starea de boală. În schimb, dacă atunci când deschizi ușa biroului colegii îți spun că arăți minunat, vei simți imediat cum îți cresc aripile și începe să-ți curgă elanul prin vene. Sunt mulți care declamă că sunt imuni la ceea ce spune gura lumii dar e foarte, foarte greu să nu îți pese chiar deloc de ceea ce se spune despre tine mai ales atunci când e vorba de lucruri negative. Poți să te afli pe lista propușilor pentru premiul Nobel dar dacă auzi despre o persoană la care ții cu adevărat că a spus despre tine că ești prost, tot îți intră un ghimpe în inimă.

        Trăim în comunități și avem nevoie de confirmări. Că suntem frumoși, că suntem buni, că suntem deștepți, că avem succes. Nu este suficient să ne uităm în oglindă și să fim mulțumiți de ceea ce vedem. Atâta timp cât cei din jur au o părere proastă despre noi nu ne simțim întregi iar calea spre împlinirea interioară merge cu pas șchiopătat. Într-un fel sau altul, direct sau indirect, vrem ca cei din jur să ne placă, să fim agreați și să se vorbească frumos despre noi. Dacă vreți neapărat, puteți să mă contraziceți dar cred că nu veți găsi decât cazuri izolate, poate ceva călugări budhiști care trăiesc într-un zen continuu înfrățiti doar cu energiile cosmice fără să aibă tangențe cu semenii pământeni.

        Ce mi se pare mie interesant este că dorința aceasta (firească) vine cumva în cercuri concentrice cu amplitudine din ce în ce mai mare. În centru se află propriul ego apoi aria se tot lărgește. Mama, familia, apoi școala, orașul, țara, fiecare dintre noi am vrea ca acestea să fie cele mai bune din lume, să fie percepute numai în superlative și să aducă un plus de mândrie aparținătorilor. De câte ori nu v-ați umflat în pene la auzul că o mare personalitate a terminat același liceu cu voi? Sau că orașul în care locuiți are cele mai frumoase parcuri? Sau că românca Simona Halep a câștigat un meci important? Chiar dacă nu avem niciun merit direct și nu am fost implicați cu nimic în atingerea vreunui criteriu laudativ, orice știre sau afirmație de acest gen ne atinge coarda sensibilă a inimii și ne gâdilă în mod plăcut orgoliul.

        Cred că de aceea articolele apărute în presă în care turiștii străini își spun părerea despre România au atât de mare succes. Vorbesc, bineînțeles, de cele apreciative și nu de cele în care se vaită de starea drumurilor, de calitatea proastă a serviciilor sau de aroganța funcționarilor. Despre astea numai noi avem voie să ne plângem. Străinii au dreptul doar să laude sarmalele, mămăliga sau palinca și să elogieze Cimitirul vesel, Transfăgărășanul și Mănăstirile din Bucovina.

        Ne umplem de mândrie și când străinii spun că avem câteva orașe istorice frumoase, o deltă unică în lume, că restaurantele sunt deschise toată ziua, că internetul are cea mai mare viteză, că berea și taxiurile sunt ieftine sau că limba română este melodioasă. Ne enervează însă și ni se par răutăcioase comentariile prin care suntem descriși ca fiind lipsiți de zâmbet, mereu încruntați și puși pe harță. Sunt mulți turiști care au spus că prima lor impresie despre România a fost că toată lumea se ceartă ceea ce ar cam trebui să ne pună pe gânduri.

        În afară de ceea ce ne place/ nu ne place ar mai fi o a treia categorie de impresii. Cele care ne surprind. Prin ochii unui străin vedem lucruri pe care, obișnuiți fiind cu viața de aici, nu le-am fi observat niciodată. Lucruri banale, care se întâmplă în jurul nostru zi de zi dar pe care nu le-am scos niciodată din context. Altora însă le-au sărit în ochi ca fiind amuzante sau doar ciudate.

        Cum ar fi faptul că mâncăm aproape orice cu pâine. Până și pireul de cartofi sau cartofii prăjiți îi mâncăm cu pâine. Un alt exemplu ar fi marea spaimă națională, curentul. Acesta este specific românesc și nimeni nu ar deschide un geam în tramvai chiar dacă afară sunt 40 de grade. Să te tragă curentul poate fi la fel de grav ca și o boală în fază terminală.

        Ce-au mai observat străinii este că românii îşi scot tot timpul încălţările înainte de a intra în casă ceea ce pentru un musafir poate fi supărător. (Am pățit și eu la o pensiune în Sovata unde proprietarul ne-a impus să ne descălțăm la intrarea în vilă. Aveam camera la etaj și mi s-a părut total aiurea să urc scările desculță mai ales că era destul de frig când soluții ca cea de aici sau de aici ar rezolva problema cât ai zice pește). Dar se pare că românii preferă să menţină mai degrabă podelele curate decât plamânii și spun asta pentru că toată lumea a observat că aici se fumează o cantitate impresionantă de țigări.

        O altă observație care mi-a ridicat un semn de întrebare: Ce părere aveți despre faptul că atunci când un bărbat (român) intră într-o încăpere dă mâna doar cu bărbații în timp ce femeile sunt lăsate la o parte? Iar asta nu reprezintă o impolitețe ci pur și simplu așa e obiceiul locului. (Un englez sau un neamț nu ar face niciodată asta)

        Dar să revenim la oile noastre și la cât de mult contează părerea celor din jur. E importantă, trebuie să ținem cont de ea dar în niciun caz nu ar trebui să devină un element de stres. Nu putem controla gândurile nimănui și n-o să putem fi niciodată pe placul tuturor. Iar dacă cineva nu ne place sub nicio formă nu înseamnă că a venit sfârșitul lumii. Nimeni și niciodată nu va reuși să ne facă să ne simțim de nimic  decât dacă noi  îi permitem acest lucru. barfa

Share This:

38 thoughts on “Despre gura lumii și ce se spune despre noi

  1. La cea mai faina pensiune la care am fost pînă acum ,in Franta, proprietarii umblau desculți si ne-au propus sa facem si noi asa, era curat luna pe jos si mi-a placut.
    Nu sunt straina, dar suntem in vacanţă in Romania ,asa ca evident fac comparatii. Caz particular: Clujul, ca nu pot generaliza. Ce am constatat: vinzatoare si chelneri foarte amabili ( aia care sunt amabili) , cumva o amabilitate care nu’i doar de fațada, lume saritoare. Multi bebelusi purtati si densitate mare de carucioare Stokke. Multi turisti din sud ,multi vinzatori- chelneri din alte zone ale ţării. Si se maninca bine la restaurante 🙂
    Cat despre gura lumii nu prea imi pasa, cu unele limite, dupa cum bine zici, desi parerea persoanelor apropiate nu as incadra-o la gura lumii.
    Barbatii romani pupa mina femeilor sau le pupa pe obraz, nu le lasa deoparte, cel puţin cei pe care ii cunosc fac asa 🙂

    1. Pupatul mâinii cred că doar la români s-a păstrat, mi se pare puțin desuet dar nu mă deranjează în schimb pupatul pe față cu cvasi-necunoscuți nu-mi place deloc.

  2. Treaba cu curentul e serioasa, sunt multi medici care le canta in struna celor convinsi ca “ii trage”. Cu painea iar e grav, eu nu prea mananc dar la parintii mei acasa sa nu ai paine e cel mai grav lucru posibil, nu cred ca s-a intamplat vreodata sa se termine toata painea la ei. Si ma minuneaza cozile interminabile la paine din ajunul sarbatorilor, si cantitatile cumparate.
    Stransul mainii la noi este un gest masculin, o diferenta culturala fata de occident. Aveam in facultate o colega mai baietoasa care dadea mana cu colegii si restul fetelor radeau de ea.
    Descaltatul nu e ceva obisnuit in occident, dar sa nu uitam ca noi avem multe influente culturale orientale. Din Asia mica pana in Japonia se considera o grosolanie sa intri incaltat in casa (sau in lacasurile de cult). Trecand peste asta, eu desculta cu adevarat nu pot sa stau nici in casa la mine, am nevoie de papuci de casa, nu conteaza cat de cald sau de curat este.

    1. Singurul loc în care îmi place să umblu desculță e nisipul de pe plajă. În casă am mereu papuci 🙂

  3. La pensiune in Sovata intr-adevar, cred c-a fost deranjant sa fii nevoita sa mergi in sosete. Dar la mine acasa … MACAR la mine acasa :)) sa ma simt liberaaa, fara incaltaminte – nu sufar papucii de casa :)) Sa respire pielea si e un confort psihologic pentru mine stiind ca pe jos e curat, ca nu a venit nimeni cu pantofii de afara
    Chestia cu curentul e adevarata pe jumatate. In sensul ca daca cineva are o sensibilitate (exemple: sinuzita, o infectie la masea in stare latenta etc) atunci curentii de aer rece ii pot face rau. Aerul rece duce la contractare musculara (deci pot aparea junghiuri), la vasoconstrictie (a carei consecinta e scaderea imunitatii pentru ca impiedica leucocitele sa ajunga in timp util sa distruga agentii patogeni). Cine e sanatos tun, nu pateste nimic, dar cine e mai sensibil poate avea de suferit in acele zone ale organismului său care au deja probleme preexistente.
    Nu suntem singurul popor care “e tras de curent” (la un moment dat am gasit aceasta expresie in mai multe limbi – sarba, italiana).
    Merg aproape zilnic cu tramvaiul, din fericire la mine in oras toate geamurile au fost deschise vara asta, permanent.

    1. Si pe mine m-a “tragea curentul ” cand aveam maseaua de minte cu probleme. Cum costurile stomatologice sunt scumpe in romania, e psobil ca multi sa neglijeze intentionat.

      La sinuzita nu s-au inventat tratamente?

      1. Si eu zic ce spune si Adda cu tras curentul ca nu e chiar o legenda urbana. Există si paraliziile faciale de la ” curent”. Iar la animalele de ferma apar bolile afrigore, dupa ce stau in frig si umezeala.

        1. ala nu mai e curent, ala e neglijenta…
          Eu credeam ca un curent este alade vara, cand deschizi geamurile si vine de afara aer la fel de cald 😀 dar macar vine aer 😀

        2. Nu știu ce să zic… frigul și umezeala sunt cu totul altceva. Pe mine nu mă deranjează curenții de aer decât atunci când sunt prea puternici și devin enervanți.

        1. Sinuzita acuta se trateaza cu antibiotic, da. Dar se poate croniciza, deci o ai pentru toata viata si e nevoie sa ai grija de tine mai mult decat ceilalti care pot sta in curent fara probleme.
          Da, tot la acel curent m-am referit si eu – cand stai mult timp intre doua geamuri deschise si simti binisor cum adie aerul pe langa tine.

  4. câtă vreme nici eu nu mă cunosc prea bine, de ce mi-ar păsa de ceea ce cred alții? 😀
    cu puțin exercițiu și ceva tehnici, am învățat să ascult părerile celor care mă cunosc puțin mai bine și să le accept pe cele care sunt mai puțin ”laudative”. de pildă, când mă uit urât- și știu că o fac- chiar mă bucur că mi se spune asta. de cele mai multe ori privirea mea nici nu are legătură cu cineva, cât cu ceea ce simt sau gândesc atunci.
    ce spun cei care nu mă plac despre mine? cui îi pasă?

    1. Depinde cine sunt ”alții”… Că dacă e coana Frosa nu-ți pasă dar dacă e cineva la a cărui părere ții… contează. Măcar un pic, un pic, nu? 🙂

      1. părerile celor la care țin se iau ca atare. pentru că cei la care țin, mă plac. așa că au voie și chiar îi rog să mă urecheze. 🙂

  5. 🙂 tocmai m-am intors din vacanta in Romania. Ce-a fost in capul meu, nu stiu :))) e foarte frumos, dar mizerie, f multa mizerie, iar oamenii se poarta urat. Sunt si multi draguti, dar cei mai multi nu. Vanzatoare, chelneri care nu doar ca nu dau buna ziua, dar nici macar nu raspund daca saluti tu intai. Mancare f buna si ieftina, dar servicii proaste. Cam asta s-a vazut prin ochii prietenului nostru strain care ne-a insotit. …

    1. Ce ciudat. Mie oamenii mi s-au parut majoritatea extrem de amabili. Chiar si la graniţa, la plecare ,vamesul a fost foarte simpatic si de treaba.

      1. Da, depinde si unde mergi, la Iasi de ex a fost super, portarul de la universitate ne-a dat drumul la 11 noaptea sa vizitam, ca i-am spus ca venim de departe si plecam, toata lumea super draguta. In zona Sibiului insa. ..

  6. Am fost acum doi ani Sibiu, Braşov, Valea Prahovei… Excursia aia ne-a lasat un gust amar. Mizerie cit cuprinde, hoteluri si restaurante care ne-au dezamagit…Am zis ca n-am stiut sa alegem noi…

    1. Da, cam asa. Noi am fost acum vreo 5 ani ultima oara, nu emigraaem inca, ni s-a parut okish, mizerie, dar nu vedeam tot ca acum, cumva eram obisnuiti si nu vedeam toate cele. Acum am fost 2 sapt cazare in centrul Sibiului, cu masina Transfagarasan, Sarmizegetusa, Sighisoara, Albota, etc. E drept, mult mai curat, mai organizat si mai bine per ansamblu decat acum 5 ani, dar tot prost. Nu stiu, cand traiesti intr-o tara unde trec saptamani la rand fara sa te enervezi macar o data pt o mojicie, si te duci in vacanta si ai parte de minim 2-3 pe zi, iti vine sa-ti faci bagajele pe loc si sa nu te mai intorci niciodata. Pt strain a fost frumos, locurile zic, porcariile le-a incadrat la exotic :)) dar mie mi-a fost tare rusine ca la prima benzinarie au incercat sa-l fraiereasca de rest, la hotel i-au cerut bani pt a treia cafea la mic dejun inclus, si cand a cerut socoteala, chelnerul a plecat in mijlocul conversatiei, si tot asa. .. Eu traiesc in tara lui de 3 ani si nu am patit niciodata ce a patit el in 2 sapt in tara mea de origine. ..

  7. Ce tiganie si mizerie la Bilea… Albota cea lăudata nu ne’a placut deloc, pestii nu aveau gust si prin bazine vedeai pastravi morti imensi plutind. La Bran o tiganie la intrare… La hotel unde am stat proprietarii se certaseră si despartisera si numai ca nu ne-au zis sa zicem mersi ca ne dau camera rezervata cu vreo 8 luni înainte. Excursia aia ne-a taiat tot avintul de a mai vizita Romania. Dupa ce in anii dinainte fusesem in Maramures, apoi in Bucovina, unde a fost f bine.

    1. La Albota acum 5 ani ne-a placut, mancarea era f buna, servirea la fel. Acum, mancarea mediocra, servirea jale, erau niste olandezi la o masa vecina, intelegeam ce vb intre ei, iar mi-a fost rusine (la fel ca mai sus au zis mizerie si servicii proaste ) .oricum, eu m-am lecuit, in ro mai vin sa-mi vad parintii, nu-mi mai fac concedii si nici straini nu mai aduc. ..

      1. Noi am stat la noi acasa, cu mers la nici 100 km ,la munte, cu mers la bai, cu ieşiri cu prietenii . Din astea, ca vacanta de acum doi ani ne-a taiat avintul. A fost f fain acum. Parca am prins curaj si pentru la anul am inceput sa visam la Padis sau la Delta, deși cred ca mai bine stam pe fundul nostru ca sa nu fim dezamăgiţi.

          1. Si eu la fel 🙂
            A, mi-am mai adus aminte ceva din vacanta asta. Stateam de vorba cu o italianca. Printre altele, imi zice ca a fost la o nunta in Moldova. Si era siderata ca mai toate nuntasele erau machiate si impopotonate incat aratau ca niste curve. Nu stiu daca si in italiana e la fel cuvantul, dar l-a zis pe romaneste :))) gura lumii despre 🙂

          2. Depinde cum nimerim si peste cine dam. Este vorba “Omul sfinteste locul” si e adevarata.
            Ma bucur ca in Iasi ati avut experiente placute, dar si acolo ati fi putut sa nu aveti daca ati fi nimerit in locuri pe care le stiu eu. Peste tot sunt si bune si rele, nu este Romania atat de neagra si atat de mizerabila pe cat o criticam noi mereu. Per total, mi-ar placea si mie tare mult sa avem un simt civic mult mai pronuntat si sa fim mult mai atenti cu toate cele din jur. Insa sunt si destui oameni draguti si locuri ingrijite care ne spala obrazul (pentru ca stiu si straini care iubesc Romania). Trebuie numai sa ne alegem cu grija locul in care ne petrecem vacanta, din pacate. Inca.
            Oricum mie mi s-au intamplat lucruri neplacute ca turist si in Viena sau Paris (de ex. hotel de 4 stele nu prea curat, cu receptioneri acri si deloc amabili). In Sibiu mi-a placut mult, nu stiu, asa s-a intamplat pentru mine, am avut noroc, am stat doar 3 zile, dar as mai fi stat.
            Nu-mi place deloc Sighisoara, pentru mine a fost o dezamagire mare, ma asteptam sa gasesc un orasel medieval tare dragut si ingrijit pentru ca toti o lauda. Dar ….. 🙁
            Oricum, ma intristeaza discutia pe care o vad, de ce oare ne place sa ne criticam intruna tara si semenii? Chiar nu e nimic bun aici? E o trasatura care ne caracterizeaza ca popor 🙁
            Sunt din Moldova, am fost la nenumarate nunti frumoase si decente, pur si simplu nu e corect sa generalizam dupa vorbele acelei italience care cine stie unde a fost, la ce nunta si in ce anturaj. Nu ca nu i s-a intamplat chiar asa, dar de ce s-o luam ca punct de referinta?!

          3. Adda, pai asta am zis si eu, ca sunt si lucruri bune, si multi oameni frumosi, dar cei mai multi nu, din pacate.
            Italianca a fost la o nunta la tara, n-am insirat toata povestea, a zis chiar ca intelege ca sunt femei de la tara si ca au vrut si ele sa arate special pt ocazie, dar asta n-a schimbat efectul si impresia 🙂 si eu sunt tot din Moldova si am fost la nunti si spalate si ne, stiu cum e

          4. Sighişoara făcea si ea parte din excursia ratata de acum doi ani, am fost si noi dezamăgiţi de ea, altceva ne imaginam. In excursia aia toate s-au aliniat de au fost asa proaste. Sibiul mi’a placut, mai puţin cazarea. 🙂
            Altfel, cum ziceam, dam peste oameni amabili ,cel puţin la noi in zona.

          5. Noi in Sighisoara ne-am intalnit cu Mitica Popescu, actorul (cred, ca n-am intrebat ) caruia tocmai i se furase camera foto de pe banca de langa el :))
            In rest a fost prea cald sa pot fi atenta la altceva

      2. În România e de-a dreptul riscant să mergi într-un loc neverificat cu musafiri, am pățit-o și eu de câteva ori și m-am lecuit.

Leave a Reply to Elena Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *