M-am întâlnit ieri cu o veche cunoștință și am avut timp să stăm puțin de vorbă. Pe îndelete, fără să ne grăbim, fără să ne împingă nimeni de la spate, așa ca în vremurile bune de dinaintea telefoanelor mobile. După întrebările tipice începutului de discuție gen ce îți fac copiii, cum mai sunt părinții, cine s-a mai căsătorit și așa mai departe, a venit și momentul de actualitate legat de planurile de concediu. Prietena asta a mea urma să plece peste câteva zile undeva în județul Satu Mare și era super-mega-încântată de vacanța ce urma să înceapă. Mi-a spus numele localității de care nu auzisem în viața mea și mi-a povestit de condițiile de cazare, de faptul că împreună cu grupul de prieteni cu care mergea a închiriat întreaga vilă, că vor avea piscină cu apă termală și că totul va fi minunat. Plajă, bălăceală, grătare, leneveală… un dolce farniente pentru o săptămână întreagă. Entuziasmul ei m-a fascinat și în același timp m-a pus pe gânduri întrebându-mă dacă (și în ce context) aș alege să îmi petrec concediul în țară având alternativa unei ieșiri pe meleaguri mai îndepărtate.
Sincer vă spun că de când avem libertatea de a călători aproape oriunde fără să avem nevoie de vize și de când am constatat că se poate să vezi lumea fără să cheltuiești o grămadă de bani, parcă nu îmi mai vine să merg la Eforie sau la Azuga. Știu că avem locuri minunate în țara asta dar, vorba unui contemporan celebru, păcat că sunt locuite. Desigur că există și excepții dar mie mi-a fost destul de greu să găsesc locuri care să îndeplinească toate criteriile pe care le caut atunci când mă uit după o destinație de vacanță. În primăvară, prin aprilie parcă, atunci când turismul se redeschidea timid după criza pandemiei, am fost la Felix pentru trei zile și la hotelul la care am stat am găsit condiții minunate, personal amabil, ospitalitate cât cuprinde, curățenie lună și bec, mâncare excelentă și tot ceea ce mi-am dorit. Dar, pentru că vine acel DAR care estompează tot ceea ce am spus mai înainte, cu banii pe care i-am lăsat acolo pentru trei zile, stăteam o săptămână în Thassos. Cu drum cu tot. În general mi se pare scump și nu neapărat pentru că aș fi o zgârcită ci pentru că nu mă pot abține să nu fac comparații.
Nu zic că nu există și excepții dar, așa cum se spune, acestea vin de obicei să întărească regula. În urmă cu câțiva ani am fost în zona Herculane și am avut parte de o cazare la Cazanele Dunarii pentru care nu am avut nimic de comentat, a fost exact așa cum îmi setasem așteptările. Și nu doar cazarea ci totul a fost perfect. De fapt când ajungi în partea aceea de țară nu ai cum să nu rămâi cu gura căscată și poate și din cauza frumuseților locului treci mai ușor peste toate neplăcerile care inevitabil apar atunci când te fluturi pe drumurile patriei.
Deci, da, prefer să îmi petrec concediile în afara țării și nu neapărat în locuri exotice pentru care aș plăti o căruță de bani ci și în locuri mai modeste dar bine documentate înainte de plecare unde știu că merg la sigur. Totuși pe lista destinațiilor autohtone pe care încă nu le-am bifat mai am un loc în care de zece ani îmi propun să ajung și dintr-un motiv sau altul asta încă nu s-a întâmplat: Delta Dunării. Într-un fel e de-a dreptul rușinos că am văzut Copenhaga, am zburat la Londra, m-am plimbat prin Paris și am făcut plajă în Tenerife dar nu am catadicsit să ajung la Sulina să mănânc un autentic borș de pește. Însă îmi fac mea culpa și mai amân un an că n-o fi foc pentru că tare departe e delta de unde locuiesc eu și deplasarea până acolo mi se pare cel mai complicat lucru.
Ce m-ar încălzi însă acum, pentru că vara e aproape pe sfârșite, ar fi să găsesc o cazare la Colibita că asta e la doi pași de mine și nu aș pierde două zile pe drum. Aș da o fugă într-un weekend pentru că am auzit multe lucruri bune despre acest loc, asta incluzând desigur și sintagma ”marea de la munte” care m-a făcut mai mult decât curioasă. Pe de altă parte despre facilitățile existente în zonă știu că părerile sunt împărțite așa că dacă aveți experiențe proprii le aștept cu interes. Dar, până atunci, revin la prima întrebare: unde preferați să vă petreceți concediile? în țară sau în străinătate? 
Imi plac concediile in tara.
DAR nu sunt pasionata de calatorii, asadar probabil de aceea avem viziuni diferite asupra destinatiilor de vacanta.
Am fost in cateva tari (Austria, Anglia, Franta, Grecia), in Franta am stat cel mai mult (doua saptamani), dar numai in Grecia m-am simtit ca acasa, desi e cea mai putin civilizata dintre cele patru. Celelalte au fost foarte frumoase, cu multe lucruri interesante de vazut, dar (pentru mine) reci. Nu pot sa pun punctul pe “i”, pentru ca n-am avut nicio experienta aiurea care sa ma faca sa spun asta, e doar o perceptie generala asupra lucrurilor.
De fapt … cred ca stiu motivul, dar nu cred ca-l voi scrie aici.
In linii mari, pentru mine conteaza in concediu sa fiu intr-un loc care pe care sa-l percep familiar sau in care sa ma simt ocrotita.
Evident, fiecare tara are cate ceva aparte de oferit, peste tot sunt frumuseti ale naturii sau diverse lucruri originale, deosebite.
Stiu ca in Romania preturile sunt mari. Dar ma simt mai bine aici, vin mai odihnita de aici. Sau in Grecia mi-ar mai placea, dar e mai greu acum sa merg. In Grecia nici macar n-am fost in vacanta, ci in interes de serviciu, in Atena, Evia si Creta; am stat 7 zile; calatoria a avut un impact pozitiv imediat asupra mea care si-a pus amprenta definitiv, asa simt.
Daca e doar pentru odihna, pentru mine cele mai placute concedii sunt cele la mine acasa cand nu am nimic de facut 🙂 Nu degeaba se spune ca nicaieri nu e ca acasa 🙂
Nu e doar pentru odihna … Cel putin nu neaparat pentru una fizica, ci pentru una sufleteasca.
Cred ca exista doua categorii de oameni: cei carora le plac tare calatoriile si care se hranesc din aceste experiente; si cei care nu-si doresc sa viziteze mult in vacanta, ci sa stea intr-un loc placut (pentru ei), eventual sa mearga țintit in anumite locuri.
Cred ca cele doua tipuri de oameni nu au prea multe in comun (in ceea ce priveste petrecerea concediului), de aceea nu se inteleg unii pe altii.
In mod cert in Romania.
Am mai fost pe ici pe colo, dar din Romania am venit intotdeauna odihnita.
Nu-mi place sa ma duc numai ca sa bifez ca am fost acolo si acolo si acolo.
Rezonez intru totul cu ce a spus mai sus Maria. Grecia e de departe locul unde imi place (nu in statiunile clasice asa-i evident).
Anul asta am fost in Delta la Sf Gheorghe. Un singur cuvant WOW. Dar, pentru ca intotdeauna exista un dar, acest WOW depinde de ce cauti in concediu.
Un lucru vreau sa subliniez referitor la concediu in Romania. Neaparat, neaparat sa te informezi inainte sa mergi intr-un loc nou ( cu referinta directa la Delta Dunarii) . Sa nu zici dupa aia ca ce-i asta sau cum se poate asa ceva.
Despre Delta Dunarii, de fapt despre cazarile din delta, parerile sunt foarte impartite, stiu asta.