În Anglia fiind, mi-am făcut odată o poză sub un mare afiș pe care scria ”Clearance” (reducerile finale din magazine când prețurile scad chiar și cu 70%), spunând că acesta este cuvântul meu preferat în engleză. Poza am postat-o pe Instagram și am primit o mulțime de comentarii amuzante dintre care am ținut minte unul, o tipă care spunea că nici ”voucher” nu e de lepădat mai ales că acum s-a răspândit și în limba română 🙂 Total de acord. Iubesc voucherele de orice fel și vânez reducerile. Iar cardurile cadou (deci tot un fel de vouchere) care au apărut acum în foarte multe magazine mi se par o idee genială.
Știu că multă lume se ferește să dea bani pe post de cadou considerând că nu este un gest elegant, dar pe mine acest amănunt mă lasă rece. Nu mă deranjează deloc ba chiar îi accept cu plăcere 🙂 Glumesc, desigur, dar sâmburele de adevăr este destul de măricel. Aș spune de mărimea unui dovleac. Am primit multe cadouri inutile la viața mea și să nu recunosc acest lucru ar însemna să fiu ipocrită dar, în același timp, am dat-o și eu în bară de câteva ori. Deși am cumpărat lucruri care mi se păreau mai mult decât drăguțe, am observat ulterior că acestea nu au fost apreciate de cei care le-au primit. Adică nu le-au folosit, nu le-au purtat sau pur și simplu nu le-au scos la vedere. Drept urmare, în general, evit să fac cadouri sub formă fizică și prefer să cumpăr carduri cadou cu toate că și aici apare o mică problemă: de la ce magazin să iau? Că poate eu aș vrea să ofer haine dar beneficiarul ar vrea ceva de grădinărit sau poate eu mă îndrept spre cosmetice când sărbătoritul ar vrea ceva pentru casă. Iar dacă iau un card cadou din supermarket, unde practic se găsesc de toate, s-ar putea să nu fie destul de fancy. Mare dilemă și deși poate unora li se pare exagerat să faci atâte ”mofturi”, trebuie să recunosc că, deși eu nu sunt deloc o persoană fițoasă, mi s-a întâmplat să primesc odată un voucher cadou pentru un magazin de decorațiuni interioare și să nu găsesc nimic care să îmi placă sau, ceea ce era pe gustul meu, să depășească considerabil bugetul. Până la urmă, cu puțintică răbdare, am rezolvat problema: am așteptat reducerile 🙂
Bine, acesta a fost singurul caz în care, cu toată experiența mea la shopping, m-am poticnit puțin pentru că în rest relația mea de dragoste cu orice voucher a funcționat perfect. Ziua în care primeam bonurile de masa era o adevărată sărbătoare și deși acestea erau (sunt) destinate meselor de prânz zilnice, arareori le-am folosit la restaurant, cel mai adesea îmi cumpăram tot felul de delicatese din supermarket. Mă simțeam de parcă aș fi primit un cadou în fiecare lună și practic, într-un fel, chiar așa era – un beneficiu extrasalarial.
Pur și simplu am adorat acele bonuri (că așa le ziceam) iar acum că valoarea tichetelor de masa s-a făcut 30 de lei, îi învidiez pe cei care le primesc în continuare. Ca să nu mai spun că, pe lângă valoarea în sine, adică acești 30 de lei, există acum posibilitatea ca angajatorul să acorde extra beneficii cum ar fi acces la specialiști medicali care oferă consiliere personalizată pentru nutriție. Spuneți și voi dacă nu e fain. E ca și când în fiecare lună ar fi ziua ta.
Deci, ca să concluzionăm, vă plac voucherele (de orice fel ar fi acestea)? Dați vreodată carduri cadou atunci când mergeți la ziua cuiva sau e Crăciun sau orice alt eveniment? Că de primit presupun că tuturor ne place asta 🙂
