Pentru mine (și nu doar pentru mine) pandemia s-a încheiat exact acum un an ”brusc, instantaneu și dintr-odată” ca să parafrazez pe una din profesoarele mele de fizică de la liceu. Adică în momentul în care a izbucnit războiul din Ucraina și miile de refugiați au trecut granița în România cerând ajutor. În situația disperată din acele zile, toată lumea a uitat de distanțarea socială, de măști, de interdicții, de fluxuri separate și de tot soiul de reguli cărora eu nu le-am văzut cu adevărat rostul și utilitatea niciodată. Dar din acel moment despre covid s-a vorbit din ce în ce mai puțin și viața a reintrat în normal deși virusul trăiește în continuare bine, merci printre noi. Drept urmare asta vară m-am îmbolnăvit pentru a doua oară deși eram vaccinată de trei ori dar asta nu a mai interesat pe nimeni, nici chiar pe mine însămi, nu m-am panicat deloc și am tratat boala exact ca pe orice altă răceală.
Cu toate că, din fericire, pe mine pandemia nu m-a afectat foarte mult în sensul că am mers zilnic la serviciu, deci nu am stat izolată în casă, nu mi-au scăzut veniturile, nu am avut în grijă copii care să-mi toace nervii din cauză că nu pot ieși afară la joacă și nici nu am avut probleme de sănătate, am observat totuși că unele lucruri s-au schimbat definitiv. În primul rând modul în care fac cumpărăturile penru că am trecut aproape integral la online cel puțin atunci când e vorba de cumpărăturile non-alimentare.
Nu am mai fost într-un mall dinainte de pandemie. De fapt, ca să fiu sinceră, am intrat totuși de curând însă am fost doar la zona cu restaurante pentru că voiau nepoatele un Happy Meal de la McDonald’s. Am intrat, am cumpărat, am mâncat și am ieșit de urgență afară pentru că aveam senzația că mă sufoc. Era lume multă, gălăgie, zumzet, muzica urla în difuzoare și o căldură de nesuportat. Shoppingul online mi se potrivește de o mie de ori mai bine, am site-urile mele preferate care se regăsesc în toată Europa iar pachetele îmi vin la ușă. Easybox-ul e o alternativă pe care pur și simplu o ador pentru că nu mai stau să aștept după curier iar unul din criteriile după care aleg magazinele este ușurința returului. Tot ce nu mi se potrivește sau nu îmi place 100% dau înapoi fără cea mai mică remușcare și, spun eu, în ultimii trei ani, toate cumpărăturile le-am făcut cu cap. Nu m-aș mai întoarce la colindatul prin magazine nici să mă pici cu ceară.
Tot după pandemie am rămas cu reținerea de a mă pupa cu toată lumea. Nu am fost eu niciodată o mare pupăcioasă dar acum, cu atât mai puțin. Cred că un zâmbet și un salut cald este suficient și nu este necesar să ne strângem în brațe și să ne pupăm pe obraji ca să ne arătăm afecțiunea față de persoane pe care nu le-am văzut de săptămâna trecută. Știți ce zic, nu? Mai răruț, că-i mai drăguț.
Apoi mi-a crescut enorm interesul în amenajarea casei. Este adevărat că întotdeauna mi-a făcut plăcere să îmi aranjez cuibul și să fac tot posibilul să am o locuință confortabilă dar cumva cred că m-a luat și pe mine valul care ne-a prins pe toți atunci când multă lume a început să lucreze de acasă. Niciodată până acum nu am purtat atâtea discuții cu prietenii pe teme de amenajare baie sau amenajare living dar uite că a devenit un subiect la ordinea zilei. Și încă unul chiar plăcut.
Tot după pandemie am început să apreciez altfel călătoriile și să mă bucur de libertate pentru că nici nu îți dai seama cât de firești ți se par unele lucruri până ajungi să le pierzi. Iar imposibilitatea de a mă deplasa dintr-un loc în altul mi s-a părut cel mai greu de suportat așa că acum vreau să profit cât mai mult de ceea ce mi-a lipsit. Să vină vara, deci 🙂
Nici eu nu sunt (si nu o sa fiu niciodata) o mare pupacioasa ;)) pentru ca nu-mi sta in fire, nu-mi vine natural sa fac acest lucru si, cu siguranta, asta se simte.
Dar am o alta parere in ceea ce priveste imbratisarile.
Sunt inca sub influenta unei intalniri cu niste rude care locuiesc intr-o alta tara si la care am fost in vizita saptamana trecuta, timp de 8 zile. Am simtit atata dragoste din partea lor in toate zilele in care am stat acolo cum nu simt nici macar in Romania de la rudele pe care le am alaturi.
Ne-am imbratisat strans la plecare, o imbratisare sincera si plina de dragoste. Nu pot s-o descriu, bineinteles.
Mai demult am citit ca s-au facut studii stiintifice si ca s-a constatat ca imbratisarile determina eliberarea de serotonina, de endorfine, ca intaresc sistemul imunitar.
De asemenea, ca imbratisarea copiilor de catre parintii lor in mod frecvent (si real, cu o stare de prezenta, desigur) are un rol important in cresterea lor ca adulti echilibrati. Pentru ca imbratisarile transmit dragoste si copilul isi hraneste nevoia de a simti iubire, stie ca acasa este iubit in mod neconditionat si isi poate “intinde aripile” sa evolueze firesc.
O pupatura pe obraz nu inseamna mare lucru, e un gest destul de lipsit de importanta adesea. Dar o imbratisare nu se face chiar asa de usor, de automat. O imbratisare poate spune atat de multe … prin niciun cuvant.
Desigur ca nu imbratisez colegii de serviciu atunci cand intru dimineata in birou.
Dar imi voi imbratisa prietenii si pe cei din familie chiar daca-i vad des.
E cu totul altceva.
Teama de a lua microbi printr-o imbratisare, sadita in noi asa de brutal in pandemie, mi-a disparut de mult.