Spunea la un moment dat Cristina, fiică-mea, că atunci când asiști sau ești implicat în discuții despre case, apartamente și amenajări interioare parcă ți se face ”poftă” să te apuci și tu de aceste lucruri. Adică te ia valul și te duce în direcția în care începi să visezi cum ar fi dacă ai schimba mobila în casă, dacă ai zugrăvi în altă culoare, dacă ai dărâma un perete sau dacă ai redecora balconul, lucruri care înainte nu-ți treceau prin cap să le schimbi. Și mă gândesc că are dreptate pentru că oarecum la fel se întîmplă când în jurul tău se discută despre gătit. Auzi tot felul de rețete și apoi te duci acasă unde încerci să le pui în practică. Sau despre grădinărit. La un pahar de vin sau la o cafea totul pare așa de simplu încât de multe ori după ce mă ridic de la masă, mă duc direct la magazin să cumpăr pliculețe cu semințe și să le semăn în grădina tatălui meu. În mod clar, anturajul te influențează.
Deși Cristina cocheta de ceva vreme cu ideea de a se muta la un apartament mai mare, declicul și dorința urgentă de a face acest lucru s-a produs după o vizită la niște buni prieteni care tocmai își cumpăraseră o casă. A fost impulsul de care aveau nevoie și în decurs de câteva luni au reușit să facă marea schimbare. Au vândut apartamentul cu trei camere și s-au mutat la patru. Sau, mă rog, sunt în decursul mutării, la faza în care renovează și schimbă ceea ce era învechit sau poate nu le-a plăcut. Și Vlad, frate-său, e în aceeași etapă, adică a ridicat casa și acum a ajuns la faza finisajelor interioare așa că, de Paști, când ne-am întâlnit cu toții, cam ăsta a fost singurul subiect abordat. Despre uși, glafuri de fereastră, parchet, faianță, gresie, izolații, lacuri și vopsele.
Și desigur, despre mobilă. Iar punctul central al oricărei case e livingul iar elementul esențial de aici, canapeaua. Cristina a vrut o canapea nouă și eram curioasă ce culoare o să aleagă de data asta, aș fi băgat mâna în foc că va merge pe ceva neutru mai ales că în ultima vreme e adepta stilului scandinav dar, spre surprinderea mea, și-a îndreptat atenția tot către canapele verde smarald, adică exact cum a avut înainte. Așa arăta livingul de la fostul apartament și ea zice, dar nu numai că zice ea, dar sunt și eu convinsă, că cel nou va fi cu mult mai frumos.
Canapeaua e ca și rezolvată, urmează să găsească cele mai potrivite mese cafea și spun ”mese” și nu ”masă” pentru că va fi nevoie, cu siguranță, de două, apartamentul cel nou având un living imens. E frumos și plăcut să te ocupi de amenajarea casei, să iei totul de la zero chiar dacă mutarea dintr-un loc în altul aduce și implicații emoționale. Adică așa cred pentru că eu nu le-am simțit niciodată.
Și vorbesc acum doar din ce îmi imaginez pentru că eu, practic, nu m-am mutat niciodată dintr-un loc în altul chiar dacă am stat ani buni prin diverse cămine și internate dar pe acelea nu le-am considerat, și de fapt nici nu au fost,”case”. M-am adaptat ușor și repede oriunde, dar de mutat, să zicem că m-am mutat o singură dată, în apartamentul în care stau și acum, când eram foarte tânără, cred că 25 de ani aveam. Iar casa părinților mei (de unde am plecat la bloc) era la doi pași de mine și practic, toată ziua eram tot acolo 🙂 A fost deci o trecere foarte lentă și foarte soft. Mă gândesc cum va fi când voi pleca din acest apartament și dacă mă vor încerca emoțiile după o viață de stat aici. Nu știu ce să spun dar deocamdată gândul acesta nu-mi dă niciun fior, probabil nu m-am atașat de pereții casei ci doar de anumite lucruri pe care le-aș lua cu mine. Ciudat, acum îmi dau seama că practic eu nu m-am mutat niciodată. Voi de câte ori ați făcut-o?
Am copilarit si eu la casa cu o mica curte si gradina si in apartamentul in care locuiesc acum am cateva zeci de ani,dar de mutat am avut parte pt ca sotul meu ing agronom a avut prima repartitie in Moldova si apoi am revenit in jud Cluj si la urma in Turda Detest sa ma mut sau sa schimb ceva in casa numai la gandul deranjului si tot disconfortului pe care ai cand o faci.Ultima data in urma cu vreo 8 ani am schimbat usile si am zugravit tot apartamentul .A fost o luna de stres si nervi si pt mine si pt amatorii care numai pe fusereala erau pusi .
Este și acesta un subiect interesant. În general schimbările sunt reconfortante psihic mai ales pentru copii dar și pentru adulți. Chiar și numai schimbarea locului mobilei e o noutate plăcută.
La școală, pentru elevi, se recomandă înlăturarea monotoniei prin mutarea elevilor în alte bănci sau cu alți colegi. Am învățat asta în anul III la școala pedagogică la disciplina „Psihologia copilului” iar mai târziu în practica școlară am constatat că astfel de schimbări sunt benefice. George Topârceanu cu umoru-i caracteristic spunea: „În scurtul repaos al vieții / Vreau multe schimbări de decor.” (Balada chiriașului grăbit)
În luarea unor decizii important este actul de voință. Dacă vrei, poți.