Copiii mei au fost foarte cuminți 🙂 Adică așa îmi aduc acum aminte și cred că toate mamele uită după un timp crizele de furie cu care s-au confruntat la un moment dat. Momentele alea în care micuțul vrea neapărat să țină cuțitul de carne în mână sau refuză să facă baie, nu vrea să se îmbrace sau ține cu orice preț să se urce pe balustrada balconului. Și, eventual, să-și dea drumul în cap. Momentele alea în care urlă ascuțit pe toate tonalitățile, când e în stare să se prăvălească pe jos într-o criză de isterie, când nici să vorbească nu mai știe, când puteri nebănuite îi dau forța să urle astfel încât să scoale în picioare un întreg cartier. E adevărat că la noi au fost foarte rare aceste dezlănțuiri dar totuși au existat câteva episoade de acest gen.
De multe ori nervozitatea unui copil poate fi efectul lipsei de activitate și pentru evitarea manifestărilor de descărcare de felul celei de mai sus este indicat să-i îndreptăm atenția către ceva ce-i face plăcere și care să-l țină ocupat. Unii părinți își pun copiii în fața smartphoanelor uitând de ei cu orele, alții însă, mai luminați la minte, le oferă jocuri care să le stârnească interesul cum ar fi un puzzle potrivit vârstei lor. Puzzle-urile nu doar că îi țin ocupați dar le dezvoltă abilitățile fizice, cognitive și emoționale oferindu-le oportunitatea de a se concentra pe o activitate al cărei sfârșit reprezintă un mic succes.
Cei foarte mici încep de obicei cu ”cuburile” de diverse forme pe care trebuie să le introducă printr-o placă decupată corespunzător – sfera printr-o gaură în formă de cerc, prisma triunghiulară prin gaura în formă de triunghi, steluța prin steluță și așa mai departe. Complexitatea crește odată cu vârsta, de la mini puzzle-uri cu 6 piese pentru copii de 3 ani până la puzzle-uri de mii de piese sau în 3 dimensiuni, care dau bătăi de cap până și adulților. Uite ce spun psihologii despre beneficiile unui astfel de joc iar eu nu pot să fiu decât total de acord:
- Dezvoltă abilitățile fizice iar acest lucru este vizibil în mod special la copiii foarte mici unde ceea ce văd cu ochii și ce pot face cu mânuțele începe să devină, prin coordonare, un tot unitar. Mișcarea fină și precisă a degetelor de a pune piesa exact la locul potrivit este un exercițiu excelent în vederea pregătirii pentru scrisul de mână.
- Dezvoltă gândirea. Nu există nicio modalitate mai bună pentru copil de a înțelege lumea înconjurătoare decât oferindu-i, literalmente, să manipuleze lumea din jurul lui prin piesele unui puzzle. Jocul este un exercițiu de memorie pentru că tot timpul trebuie să-și amintească forma pieselor care nu se potrivesc și să le folosească ulterior. De asemenea trebuie să-și folosească capacitatea de gândire pentru a alege corect. În afară de stabilirea obiectivului final, acela de a finaliza puzzle-ul, copilul va crea niște etape intermediare prin care își stabilește strategiile, de exemplu va face grămăjoare de piese cu aceeași formă sau de aceeași culoare pentru a-i fi mai ușor în rezolvare. Aceste abilități de raționament reprezintă baza pe care se va contrui gândirea de adult.
- Dezvoltă capacitatea emoțională. Oricine a făcut vreodată un puzzle, a învățat ce înseamnă răbdarea și se știe ce mult contează să te poți baza pe o astfel de trăsătură în anumite situații. Dar mai important decât atât este satisfacția pe care o aduce realizarea unui obiectiv, încrederea și stima de sine pe care le capătă copilul. De departe și dincolo de orice talent înnăscut, încrederea în propria persoană reprezintă cheia succesului în viață.
Interesant. De ziua copilului i-am luat Silviei un puzzle de la Noriel fără să știu că are atâtea beneficii și se pare că am fost inspirată. Voi ce cadouri ați făcut sau ați primit 🙂 de 1 iunie? 
