Acum, pe când s-a terminat canicula, mi-am cumpărat și eu tăvițe de silicon pentru cuburile de gheață. Văzusem la Cristina și mi-au plăcut atât de mult când am văzut cu câtă ușurință se scot cuburile încât am zis că e musai să le înlocuiesc pe cele vechi din plastic obișnuit în care gheața se lipea mai rău ca de calota glaciară. Am găsit unele foarte drăguțe în formă de hexagon pe emag și le-am comandat mai ales că și prețul era bun.        Desigur că la o valoare mică nu găsești nicăieri transport gratuit iar chestia asta cu taxa de transport mă roade foarte tare deși n-aș spune că sunt o zgârcită însă să îți crească prețul cu 30% nu este convenabil pentru nimeni. Și ca să nu mai plătesc 15 lei pentru curier am ales varianta preluării coletului din easy-box (e și acolo o taxă dar mult mai mică). Mi se pare atât de comodă, simplă, eficientă și de viitor metoda asta încât nu pot să nu o recomand cu toată căldura oricui se nimerește.

        A fost pentru a doua oară când am primit un pachet în easy box (prima dată s-a întâmplat tot în această vară, comandasem o geacă de blugi de pe fashiondays dar am fost în altă locație). Emag însă are amplasat dulapul acesta (sau cum să îi spun, practic e ca un fel de dulap mare cu multe compartimente, ceva asemănător cu cutiile poștale din scara blocului) chiar la mine pe stradă. În momentul în care pachetul ajunge în easybox primești o notificare pe email și prin mesaj pe telefon cu un cod de acces și termenul în care poți ridica pachetul (vreo 2 zile dacă bine țin minte).  Te duci la easybox cănd ai timp, chef și bună dispoziție, nu contează că e zi sau noapte, nu mai aștepți acasă curierul și de descurci pe cont propriu. Codul primit se introduce pe ecranul  ”dulapului” (sau se scanează codul QR) și automat se deschide ușița corespunzătoare pachetului tău. Simplu ca bună ziua. Am fost super-mega încântată de acest sistem iar ca totul să fie și mai frumos, drept mulțumire că am utilizat această procedură și probabil pentru a o încuraja și promova, cei de la emag mi-au dat un voucher de 50 de lei pentru următoarea cumpărătură cu condiția de a alege același mod de livrare a coletului.

        Mie nu-mi trebuie multe, când aud de vouchere gratuite mă activez imediat și urgent mi-am găsit portofeleul de piele mult visat. Dintr-o piele groasă, solidă, cu fermoar cusut perfect, l-am comandat în secunda doi și în loc de 150 de lei am plătit doar 100. Mare chilipir 🙂 A venit la fel de repede și, la fel de ușor, am ridicat pachetul. Din păcate însă acasă am constatat că modelul ales de mine era mult prea mare pentru ceea ce aveam eu nevoie așa că am hotărât să îl returnez. Incredibil de simplu a fost și asta. După ce am completat pe site formularul de retur am primit din nou un cod cu care de data asta am lăsat pachetul în compartimentul a cărui ușă se deschisese și… gata. Fără să mă mai obosesc să chem vreun curier, să aștept să mă sune, să nu vină la timp, să ratez apelul… știți voi epopeea cu firmele de curierat prin care am trecut cu toții.

        Tare îmi place sistemul acesta și mă bucur că s-a implementat și la noi, îl știam din Anglia (așa lucrează cei de la amazon de mai mulți ani) dar văd că mai nou ținem și noi pasul cu tehnologia. Singurul lucru de care mi-e teamă e să nu se ajungă la vandalizarea acestor locații pentru că multe dintre ele sunt în spații deschise (pe stradă adică) și la noi chiar și  coșurile de gunoi sunt în pericol permanent de a fi distruse. Însă cel mai probabil există o camera de supraveghere fara fir care înregistrează tot ce se întâmplă și în caz de nevoie cei cu rele intenții ar putea fi identificați. Mie camerele de supraveghere îmi dau un sentiment de siguranță și niciodată nu am avut senzația neplăcută că mi s-ar încălca intimitatea indiferent dacă acestea sunt amplasate în magazine, la medic, pe stradă, la poștă, la aeroport sau în orice altă instituție. Adică știu că imaginile înregistrate au fost adesea utile prinderii diverșilor infractori. Chiar și când vorbim de camere spion lucrurile stau bine dacă ne gândim la câte bone au fost oprite la timp din a maltrata copiii de care trebuiau să aibă grijă sau câte cazuri revoltătoare petrecute în grădinițe au ajuns pe posturile de televiziune.

        Dar, revenind la lucrurile pozitive, la easybox carevasazică, cunoașteți sistemul? vă place? îl folosiți?

Read More

        În general eu cred că fiecare om are o meserie la care se pricepe și este un fel de specialist pe domeniul lui chiar dacă acesta reprezintă o foarte mică bucățică din totalitatea abilităților de care, per ansamblu, ar putea da dovadă. Nu prea se întâmplă să fii bun la toate deși în ultima vreme au apărut academicienii de ocazie care țin prelegeri științifice și de medicină, și de economie, și de finanțe în același timp. Ba chiar și de politică externă. Nu cred că cineva poate fi bun la toate deși, cu mici derogări, am văzut profesori de chimie care scriau romane de succes sau ingineri de excepție  care s-au lăsat de meserie ca să își deschidă un restaurant. Ce vreau de fapt să spun este că dacă mie mi se strică un robinet o să apelez la un instalator și nu la un zugrav care a mai făcut mici reparații la rude și prieteni, dacă mă îmbolnăvesc o să merg la medicul de familie și nu la doctorul facebook, dacă vreau să mă tund o să mă duc la coafor și nu o să mă las pe mâna lui fiică-mea iar dacă vreodată o să îmi cumpăr un apartament o să apelez la serviciile unui avocat. De ce zic cu avocatul? Pentru că sunt pățită așa că acum suflu și-n iaurt.

        În urmă cu ceva ani, mai exact 14, căutam să cumpăr un apartament în Cluj iar procesul acesta nu a fost deloc ușor mai ales că încă nu începuse criza imobiliară și prețurile erau undeva la cer. Într-un final am găsit ceea ce căutam, adică apartamentul care să bifeze toate criteriile de care aveam nevoie. Era un bloc în construcție, relativ central și urma să ne fie predat semifinisat asta însemnând fără parchet, gresie și faianță, urmând ca toate acestea să le facem pe cheltuiala și după gustul nostru. Blocul era ridicat până la ultimul nivel dar încă nu avea geamuri și dacă plăteai un avans de 90% prețul era mai avantajos decât la un avans de 50%. Am făcut antecontractul la agenția imobiliară care a intermediat tranzacția, am plătit un comision destul de mare, dacă bine țin minte 2% și … Și ne-am bucurat, normal, că în curând vom fi proprietari. Lucrările la bloc mergeau destul de repede și din când în când mai treceam pe acolo să vedem stadiul la care s-a ajuns. Numai că într-o bună zi am constatat cu stupoare că lângă blocul ”nostru” se mai construia o clădire. Dar când spun ”lângă” asta însemna 30 de centimetri fără să exagerez absolut deloc. Geamul meu de la bucătărie dădea în peretele celeilalte clădiri. Șoc și groază. Nu știu și nu am reușit să aflu nici până în ziua de azi care dintre cei doi constructori a obținut autorizația de construire dând șpagă la primărie pentru că nu știu care dintre ei a depus primul actele, dar cert este că acolo s-au întâmplat niște nereguli uriașe. Banii nu aveam cum sa îi mai recuperăm și având în vedere că oricum voiam să modificăm structura apartamentului făcând o bucătărie deschisă care ar fi primit lumină naturală din altă parte, ne-am înțeles cu vânzătorul ca în schimbul acestei neplăceri să renunțăm la plata diferenței de 10%. Zis și făcut, am semnat un act adițional la antecontractul de vânzare cumpărare. Noi între noi, fără avocați, fără juriști, fără nimic.

        De altfel și antecontractul inițial l-am semnat în sediul agenției imobiliare fără să ne gândim că pe parcurs ar putea apărea probleme de natură juridică și fără să avem habar că un antecontract poate fi notat în cartea funciară, lucru care ne-ar fi scutit de multe emoții pe parcurs. Pentru că la un moment dat, după aproximativ un an după ce dădusem banii și apartamentul era gata, ne-am trezit că firma care ne vânduse a intrat în faliment și tot blocul era ipotecat în favoarea unei bănci.  E adevărat că se putea și mai rău, adică să nu se fi finalizat construcția, dar asta era o slabă consolare. Și uite așa nu s-a mai făcut procesul verbal de recepție și, cu toate că în fapt aveam apartamentul, în acte nu figuram nicăieri adică eram un fel de fiii ploii. Presupunând că am fi vrut să vindem apartamentul nu am fi avut cum. Ca să ajungem la intabulare am așteptat 14 ani și am reușit acest lucru doar cu ajutorul unui avocat. Da, timp de 14 ani am regretat în fiecatre zi faptul că nu am apelat la serviciile unui profesionist care ar fi știut toți pașii de parcurs de la începutul începutului. La un moment dat îmi pierdusem orice speranță și, pentru liniștea mea sufletească, am trecut această investiție la capitolul pierderi adică mi-am luat gândul ca să nu îmi mai fac sânge rău și mi-am spus că dacă va fi să fie, o să mă bucur atunci, dacă nu, nu, asta e, în viață mai și pierzi. Alții au tecut prin războaie și bombardamente sau le-au confiscat comuniștii casele și au reușit să treacă peste impas.

        Acum  dacă vrem, putem să vindem. Dar nu vrem încă deși valoarea a crescut foarte mult de atunci nu doar prin creșterea ”organică” dacă pot să o numesc așa, ci și prin îmbunătățirile și amenajările interioare pe care le-am adus apartamentului. Flipping houses in Romania nu este încă o activitate foarte răspândită. Adică să achiziționezi o casă  și să o îmbunătățești pentru a fi vândută ulterior la un preț mai mare decât cel de cumpărare. Și desigur după un timp scurt pentru că așa apare profitul, nu după ani lungi de așteptare cum ni s-a întâmplat nouă. Dar mi se pare o idee bună de business dacă ai banii pentru investiția inițială și dacă pui și tu mâna atunci când faci renovarea. Am văzut la tv multe emisiuni pe tema asta și ador să le urmăresc.

        Anyway, ce mai voiam să vă spun, de fapt să repet că am mai spus o dată dar sunt super entuziasmată, este că am finalizat actele apartamentului. Și drept urmare dau de băut 🙂  Sunteți  deci  invitații  mei.

Read More