Inițial, adică pe la sfârșitul lunii februarie când au început să apară zvonurile unei posibile pandemii, am râs de cei care începuseră să-și facă provizii de parcă urma să vină sfârșitul lumii. În supermarketuri rafturile cu făină, zahăr și mălai se goliseră subit dar în rest nu lipsea nimic așa că m-am gândit că nu am de ce să îmi fac griji. Oricum pâine de casă nu am copt niciodată și slabe speranțe să mă apuc de această îndeletnicire tocmai acum deși unii din colegii mei m-au îndemnat să le urmez exemplul și să îmi comand o mașină de făcut pâine. La mine la birou s-au comandat trei astfel de aparate. Doamne ferește, sper să nu vină foametea dar dacă vom ajunge vreoadată aproape de apocalipsă cu siguranță nu o să mai avem curent electric așa că mare folos nu am cum să trag de pe urma unei astfel de mașini. Mai tare mă bântuie gândul că va trebui să tai gâtul unei găini ca să supraviețuiesc ceea ce mi se pare înfricoșător dar probabil că instinctul de supraviețuire va fi mai puternic decât fițele de mironosiță așa că o voi face și pe asta mai ales că de o săptămână le am sub aripă pe cele două nepoate care au venit să-și petreacă vacanța de coronavirus la mine.
După ce gluma s-a îngroșat bine am început să îmi fac și eu provizii serioase și am început cu uleiul. Mi se pare normal având în vedere că am o mare traumă legată de lipsa uleiului pentru gătit, traumă rămasă de pe vremea cartelelor comuniste când acest aliment de bază nu era niciodată de ajuns. Îmi aduc aminte că am avut odată invitați la masă și am făcut o salată de vinete care a ieșit ca naiba, tare, seacă și uscată pentru că nu am avut să pun în ea suficient ulei de floarea soarelui. Untdelemn cum zicea bunică-mea. Mi-a fost foarte jenă de musafiri servindu-le așa o porcărie dar după ce lucrurile au intrat în normal și la noi în țară (adică după revoluție), nu s-a întâmplat niciodată să am în casă mai puțin de 2-3 sticle de ulei. Iar să rămân fără niciun strop nici nu se pune problema. Am în stoc ulei de floarea soarelui, de avocado, de susan, de nuci, de sâmburi de struguri, și, evident, de măsline. De măsline cu trufe, de măsline cu usturoi, de măsline cu chili și de măsline cu busuioc. Apoi mi-am umplut un sertar de la congelator cu pâine, unul cu legume congelate și unul cu înghețată pentru că doamna doctor Mihaela Bilic zicea că înghețata ridică moralul. Deci decât cârnați, mai bine înghețată. În rest am luat și eu ca tot omul paste făinoase, conserve de pește, brânză, năut, fasole, orez și iaurt natur cu termen de expirare peste o lună. Iaurt am luat en gros. Să fie 🙂
Tot zic ăștia la radio că românii au dat iama să cumpere alimente și băuturi dar de săpun și detergent nu s-au atins. Nu e chiar așa, rafturile erau mai goale ca de obicei și mi-am făcut și eu un mic stoc de săpunuri pe care le-am pus printre haine ca pe vremuri. Comenzile făcute online mi-au venit toate iar când am fost la poștă după ultimul pachet pe care îl așteptam m-am întâlnit cu o cunoștință care se opintea să deschidă ușa cu umărul, îngropat fiind sub un colet uriaș în care primise cartuse pentru imprimanta Canon și cartuse pentru imprimanta Epson destinate micii lui afaceri pe care spera să o poată țină deschisă și pe perioada crizei. Fiecare cu ce-l doare. Unii cu cartușe, alții cu tablouri. Adică eu care îmi comandasem niște printuri pe care să le înrămez pentru că mi-au venit niște idei noi de a redecora casa așa că expresia țara arde și baba se piaptănă întărește încă o dată ideea că universul fiecăruia este diferit.
Deci am de toate și dacă nu ar trebui să merg la serviciu, aș sta în casă liniștită fără să îmi mai bat capul cu nimic. Un singur lucru mai aveam pe listă și nu am mai apucat să îl cumpăr înainte de a se închide magazinele: șosete cu unicorni strălucitori pentru Silvia. Dar să sperăm că nu durează mult și ne vom relua viața cu care eram obișnuiți. Voi cum sunteți? Aveți de toate?
