AMR 21. Chiar nu știu ce ar trebui să se întâmple ca să nu mai plec în Anglia așa cum mi-am programat și re-programat deja de patru ori. Doar dacă un asteroid va lovi pământul sau dacă va lua foc aeroportul din Cluj rămân acasă dar în rest, orice ar fi, plec. Nu m-am mai întâlnit cu Cristi de la sfârșitul lui februarie, la început pentru că se anulaseră toate zborurile, apoi din cauza carantinării obligatorii și apoi cu izolarea de 14 zile impusă întâi în România, apoi, pe când credeam că am revenit la normalitate, hop s-au trezit și englezii să impună măsura. Cui i-ar conveni să își petreacă zilele de concediu între patru pereți? Nimănui și totuși, îmi asum, pentru mine așa se va întâmpla 🙂 Nu am încotro, după ce ajung în Anglia va trebui să respect legea și să mă autoizolez dar cu siguranță nu mă voi plictisi pentru că am în plan câteva idei legate de amenajarea casei pe care vreau să le pun în aplicare.

        Dar nu despre asta vreau să vă povestesc astăzi ci despre gentuța mea de cosmetice care mă însoțește peste tot, trusa mea minimalistă care nu-mi îngreunează deloc bagajul dar care îmi este mai mult decât suficientă chiar și mie care sunt o mare devoratoare de produse cosmetice. Și chiar dacă acasă rafturile îmi sunt pline de creme, cremuțe, loțiuni, serumuri și geluri, atunci când călătoresc o fac în stil light fără să car toată casa după mine. Mai exact iau cu mine doar 5 (cinci) produse  dar desigur fără să număr între acestea pe cele care țin strict de igienă gen deodorant sau pastă de dinți.

1. Ruj. Nu ține numai de frumusețe ci și de starea de spirit, dacă am ruj pe buze mă simt bine în pielea mea și chiar dacă acum, pe sub mască, aș putea să ”trag chiulul”, nu o fac pentru că nu m-aș simți confortabil. Mă rujez și dacă merg lângă bloc să duc gunoiul, deci cum s-ar putea să îmi lipsească un astfel de articol din bagaj?
2. Ulei de cocos. Este miraculos și o cantitate relativ mică (de exemplu cutiuța asta are 50 de grame) se poate utiliza într-o mie de scopuri. Exagerez, nu chiar o mie, dar 5-6 întrebuințări tot găsesc: cremă de mâini, loțiune de corp, mască de păr, demachiant, balsam de buze, ulei pentru cuticule sau vârfurile despicate și așa mai departe. Uleiul de cocos este prin definiție multifuncțional și nu am auzit.
3. Rimel. Sau mascara, depinde cum vrea fiecare să îi spună. Am observat de-a lungul timpului că o fluturare din gene poate să facă minuni 🙂 Glumesc, desigur, dar ochii bine conturați,care ies în evidență îmbunătățesc cu câteva puncte tot aspectul exterior. Ca să nu mai spun că un rimel ocupă loc cât un creion.
4. Perle bonzante de la Avon. Desigur, pot să fie și de la alt brand dar eu m-am obișnuit cu astea, le folosesc de ani buni iar raportul calitate-preț este excepțional. Pentru machiaj sunt mai mult decât perfecte pentru că țin loc de fond de ten, de iluminator, de pudră, de fard de obraz ba chiar și de fard de pleoape. Un produs multifuncțional, al doilea pe podium după uleiul de cocos.
5. Șampon uscat. Se întâmplă ca în călătorii să nu ai întotdeauna timp și condiții propice pentru a-ți spăla și aranja părul iar soluția salvatoare a venit de la aceste sprayuri pe care eu le-am descoperit în urmă cu câțiva ani. Nu numai că absorb excesul de sebum de la rădăcina firului de păr dar dau și un volum instant care, desigur, este de apreciat atunci când vrei să arăți bine în pozele din vacanță.

Voi cum vă organizați bagajele? sunteți ca mine, genul minimalist sau luați și chiuveta din bucătărie atunci când plecați de acasă? 🙂 De fapt nici nu contează cum suntem, principalul e să scăpăm de nenorocitul ăsta de virus și să ne putem relua viața de dinaintea pandemiei.

Read More

        Pe 21 martie, chiar de ziua lui Cristi, trebuia să fie botezul lui Cristian. Pentru cei care nu știu,  Cristi e soțul și Cristian e nepotul. Copiii pregătiseră o petrecere mare,  invitațiile erau deja împărțite,  prăjiturile și tortul comandate, meniul pus la punct, hăinuțele pentru bebe pregătite. Eu îmi cumpărasem o rochie nouă și mă gândeam la aranjamentul de la mese astfel încât să fie toată lumea mulțumită iar Cristi urma să vină din Anglia cu câteva zile înainte. Singurul amănunt rămas nerezolvat era cine să îl ducă a doua zi la aeroport, zborul fiind programat la o oră foarte matinală. Totul părea să meargă șnur când, în decurs de câteva zile, toate planurile s-au dat peste cap și veștile proaste aduse de pandemie ne-au încleștat din toate părțile. Lațul s-a încolăcit din ce în ce mai strâns, s-a anulat totul, școlile și magazinele s-au închis, avioanele au rămas la sol, străzile au devenit pustii, rafturile cu alimente s-au golit iar lumea a intrat în panică. Distanțarea socială a devenit cel mai frecvent îndemn în timp ce știrile aduceau doar numere care exprimau decese, infectări, îmbolnăviri și număr de paturi în spitale. A fost o perioadă cruntă pe care vreau să mi-o șterg din memorie. Cu toate astea, în primăvară încă nu cuprindeam dimensiunea dezastrului care va urma și, mai ales, întinderea pentru o atât de lungă perioadă de timp.

        Desigur Cristi nu a mai venit din Anglia și toate planurile au căzut. Nu doar cele legate de botez ci și cele pe care le făcusem pentru vacanța de primăvară pe care urma să o petrecem în Cotswolds și cele pentru concediul în Tenerife pe care l-am fi făcut cu familia lărgită. S-a dus totul pe apa sâmbetei și, în afară de partea financiară care nu este nici ea de neglijat, am pierdut mult mai mult la capitolul bucurie, planuri de viitor, familie, liniște și viață tihnită. Mie coronavirusul nu mi-a adus redescoperirea  de sine și nici vreo reevaluare a valorilor iar dacă printre voi sunt unii care datorită pandemiei s-au regăsit cu sinele interior și cu persoanele cu adevărat importante din viața fiecăruia, ferice de voi. Eu am fost supărată de la început la sfârșit, dar ce zic eu ”sfârșit” când de fapt nimeni nu știe când și cum se va termina acest capitol oribil din istoria omenirii.

        Am tot sperat ca lucrurile să reintre pe făgașul normal dar după fiecare gură de relaxare virusul a revenit ca să ne facă în ciudă cu mai multe puteri. Până la urmă Cristian trebuia să fie botezat că azi mâine face un an și fiecare lucru e bine să fie făcut la timpul lui. Deci s-a făcut botezul în vremuri de restriște, desigur că fără nicio petrecere, doar cu o masă în familie. O familie din care a lipsit unul din bunici pentru că izolarea, carantinarea, restricțiile și testele covid și-au făcut de cap. Mă simt din ce în ce mai deprimată, mai singură, lipsită de speranță și realmente izolată social iar luminița de la capătul tunelului s-a transformat într-o uriașă gaură neagră. Botezul în sine a fost luminos așa cum este și bebelușul iar experiența din biserică a fost ca o mângâiere caldă. Mi-a plăcut mult. Ritualul a fost redus doar la simbolurile care îl reprezintă cu adevărat, fără experiența traumatizantă a scufundării în apă și astfel copilașul a rămas senin tot timpul slujbei urmărind foarte atent tot ceea ce se întâmpla în jurul lui fără să fie speriat de manevre cărora nu le-ar fi înțeles rostul. Nu cred că un copil scufundat în cristelniță va fi un creștin mai bun decât unul căruia i s-au turnat trei stropi pe creștet.

        N-am știut ce cadou să îi cumpăr pentru că are de toate și, așa cum se întâmplă de obicei, i-am dat bani, eterna soluție prozaică ce te scoate la liman în orice situație. Uneori încercăm să ne transpunem sentimentele în obiecte care ar putea produce bucurie și văd asta mai ales la Cristi care e atât de departe și își vede rar nepoții. Știu că dacă ar fi putut veni la botez ar fi apărut cu un cadou care ne-ar fi surprins pe toți, probabil ceva de genul unui scaun auto ultimul model sau o masinuta electrica pentru copii și spun asta pentru că de curând a vrut să îi cumpere Silviei o chitară. Noroc că mama copilei l-a oprit la timp 🙂

        A mai trecut deci un eveniment important la care am fost singură deși eram înconjurată de persoane dragi și apropiate într-o atmosferă  minunată. Dar când sufletul îți este departe, când nu ai cu cine să râzi la glume doar de tine înțelese, când nu poți să comunici doar din priviri aruncate peste masă, și când, ajuns acasă nu ai cu cine să schimbi impresii îți dai seama că oricât de strălucitor ar fi decorul, nu poți să te bucuri pe deplin de nimic dacă viața îți este ciobită.

 

 

Read More