Sunt pro-vaccin și sper că la fel sunt și prietenii mei

        După ce că aseară m-am culcat prost dispusă, prima știre pe care am citit-o în dimineața asta a avut darul să mă enerveze de-a dreptul. Cică Danemarca, prima țară care a renunțat la toate restricțiile legate de nenorocitul  ăsta de virus, își manifestă ”îngrijorarea” cu privire la români și bulgari, care ar putea să întrețină în continuare pandemia, din cauza procentului mic de oameni vaccinați. Nu știu unde și cum și-o manisfestă, dar va fi de ajuns să anuleze cursele din și înspre România ca tăvălugul să se pornească la vale și să ne trezim (din nou) ca fiind priviți drept ciumații Europei. Desigur că pe mine personal acest lucru o să mă afecteze enorm având în vedere faptul că locuiesc departe de soțul meu și călătoriile la mare distanță fac parte din rutina noastră.

        Discuțiile pe tema vaccinării vor continua la nesfârșit și niciun argument din lume nu o să convingă tabăra adversă că ar putea să-și reconsidere părerea. E la fel de inutil să aduci argumente și la fel de imposibil de schimbat opțiunea cuiva (dacă nu chiar mai greu) ca atunci când ai deschide o discuție despre înclinațiile politice. Eu m-am zbătut să ajung la vaccin cât de repede s-a putut și primul motiv a fost teama de boală iar abia pe locul doi a venit facilitatea de a putea călători în diverse locuri fără a mai intra în carantină. De fapt în februarie atunci când am făcut prima doză, încă nu se punea problema călătoriilor, Europa fiind cu toate porțile ferecate. Nu fac parte dintre curajoșii care luptă cu pieptul gol în fața virusului (care, după unii,  poate nici nu există) și nici moartea prin sufocare nu mi se pare cea mai plăcută metodă de a da colțul dar nici nu vreau să dau în paranoia umblând cu cagula pe stradă, plimbându-mi nepoții cu mască în parc și dând în agorafobia socială. Am înțeles că virusul este deja endemic și nu va putea fi eradicat vreodată și, pe de altă parte, mi-e clar ca bună ziua că nici mult așteptatul vaccin nu a făcut minuni. Eficacitatea lui lasă mult de dorit iar asta nu a făcut decât să dea apă la moară anti-vacciniștilor.

        Presimt că nu mai este mult și cele două tabere se vor lua la încăierat în toată regula în timp ce pașapoartele covid vor deveni anexă la actul de identitate, permisul de mers la mall va sta în portofel lângă cardurile bancare iar restricțiile fizice, sociale și economice ne vor umbri viața prin agresivitate. În tot acest timp virusologii de Facebook vor continua să se zbată în a demonstra conspirația mondială care a pus stăpânire pe pământ cu scopul, limpede ca lumina zilei, de a depopula planeta și pentru ca unii să facă miliarde de dolari din vânzarea vaccinurilor. Ca să nu mai spun de teoria conform căreia covid-19 nu este mai rău decât o răceală iar tratamentul se face cu paracetamol. Sau cu medicamente pentru uz veterinar sau chiar cu uleiuri esențiale. Nici nu știu de ce mai suntem unii fraieri care mergem la doctori adevărați în loc să ne luăm toate informațiile de pe net unde găsim în mod gratuit specialiști care au absolvit cursul de prim ajutor în școala generală și îți pot apoi explica ce sunt indicatorii D Dimeri ai activității de coagulare sau în ce situații nivelul de creatinina serica este crescut.

        Și dacă tot m-am pornit, mai este un lucru care mă enervează foarte tare, mai mult chiar, îmi provoacă scârbă. Atitudinea de superioritate și șmechereală prostească de a face uz de un fals certificat  de vaccinare. Păi dacă tot te crezi nemuritor și intangibil, asumă-ți și faptul că societatea are niște reguli după care funcționează. Iar una dintre ele tocmai a intrat în vigoare și face parte din categoria pâine și circ: Ministrul Sănătăţii a semnat ieri ordinul pentru organizarea loteriei de vaccinare iar premiul cel mare este în valoare de 1.000.000 lei. De ce naiba m-am grăbit cu vaccinarea ca fata mare la măritat, nu știu. Succes însă celorlalți!

 

Share This:

Read More

Cu barbă sau fără?

        Un studiu efectuat de propria persoană printre colegii de serviciu arată că bărbații proaspăt bărbieriți arată mai tineri. O fi acesta un lucru bun sau rău? Depinde de conjunctură. Dacă la 20 de ani îți dorești cu disperare să arăți mai ”copt”, să arăți ca o persoană adultă, cu experiență de viață și care poate să își dovedească discernământul în orice situație, acest lucru poate funcționa de minune. Dar dacă ești trecut binișor de prima (sau a doua) tinerețe un barbierit proaspăt te arată chiar și cu 10 ani mai tânăr.

        O spun din start, mie îmi plac bărbații care poartă barbă dar, desigur, gusturile sunt subiective. Stăteam deunăzi la o terasă împreună cu soțul meu și la masa alăturată s-au așezat patru tineri la douăzeci-douăzeci și ceva de ani. Frumușei, veseli, dezinvolți, îmbrăcați decent, vorbind pe un ton moderat fără să deranjeze pe nimeni din jur, știți voi,  genul acela de băieți bine crescuți, veniți cu cei șapte ani de-acasă. Ce m-a impresionat însă în modul cel mai plăcut a fost faptul că niciunul dintre ei nu fuma și mi-am exprimat acest gând cu voce tare. Rar se întâmplă să văd la o masă un grup întreg unde niciunul din ocupanți să nu aibă țigara în mână. Da, a zis soțul meu, este minunat că au sărit peste acest obicei oribil însă ce nu îmi place mie la ei este că toți arată ca talibanii cu bărbile astea care le acoperă fața. M-a amuzat comparația care avea totuși un sâmbure de adevăr și cu toate că nu empatizez sub nicio formă cu grupările extremiste, mie îmi plăcea cum arată băieții.

         De fapt cum să nu-mi placă atunci când eu sunt cea care se preocupă de cum arată barba lui Vlad, băiatul meu, și de multe ori cadourile pe care i le fac țin (și) de acest aspect. Niște rezerve gillette (pentru că barba trebuie totuși condusă într-o anumită direcție, nu o poți lăsa să crească la voia întâmplării) sau o ceara barba sunt întotdeauna binevenite.

Ca să nu mai spun că acum există chiar și șampoane speciale pentru barbă.

        Și rezultatele zic eu că se văd atunci când după folosirea acestora totul arată îngrijit, curat, igienic și, nu în ultimul rând, aspectuos. Nu pot să mă abțin și o să mă laud și eu cu copchilul meu așa cum face orice cioară 🙂 Deci, ce părere aveți? cu barbă sau fără?

 

Share This:

Read More