Metoda mea de a face curățenie

        Departe de mine de a fi printre obsedatele de curățenie. N-am nici timp, nici chef, nici dispoziția necesară de a umbla tot timpul cu cârpa de praf în mână sau de a avea pregătit mopul pentru a șterge podeaua la cea mai mică urmă de pași. Desigur că îmi place să am ferestrele curate, perdelele să miroasă a proaspăt, covoarele să nu aibă fir de praf și gresia din bucătrie să strălucească dar dacă toate astea s-ar face singure, ar fi minunat. Din păcate, nu se întâmplă așa și pentru că detest să petrec o zi întreagă șmotruind de dimineața până seara, folosesc o metodă pe care am aflat-o la primul meu job, în urmă cu 140 de ani. E adevărat că de-a lungul timpului nu m-am ținut de ea din varii motive (și rău am făcut) dar în ultima vreme o aplic constant și s-a adeverit că funcționează perfect. Am mereu casa curată (după standardele mele, desigur) și nici nu mă spetesc cu munca. Ca să nu mai spun că beneficiul cel mai mare este că a dispărut acea presiune care își face prezența în special înaintea sărbătorilor când te ia valul și simți că dacă nu întorci casa cu fundul în sus, nu ești în rând cu lumea și nu ești suficient de bine pregătit pentru a întâmpina Craciunul sau Paștele, după caz.

        ”Metoda” constă în a aloca 30 de minute zilnic pentru a pune la punct o situație concretă care se încadrează la categoria a face curat. Într-o zi ștergi o fereastră, în alta faci ordine într-un sertar, în alta aranjezi hainele în dulap, într-o zi dai cu mopul în baie iar în următoarea zi scuturi de praf cărțile din bibliotecă, apoi poți să speli o perdea, în altă zi  să dezgheți și  să cureți frigiderul și tot așa. Fără să te spetești dar în același timp fără să lași să se adune prea multe. Nu e musai să fie 30 de minute zilnic, pot să fie și 15 într-o zi sau o oră în alta, ideea e că pic cu pic se adună iar rezultatele se văd în permanență.

        Recunosc însă că uneori nu îmi vine să mă apuc de nimic și chiar și 15 minute mi se pare mult iar în astfel de zile îmi zdrobesc creierii căutând ceva cât mai ușor de făcut. Pentru că sunt o persoană migăloasă, cel mai mult îmi place să mă ocup de mărunțișuri gen curățat și detartrat filtrul de cafea sau curățat cuptorul cu microunde sau eventual bibilit o veioză care a adunat praf la încheieturi.

        Azi însă m-am trezit cu un chef nebun de muncă, lucru rar întâlnit la mine și cum știu că acest chef pe cât de repede vine, pe atât de repede îmi și trece, am pus rapid ochii pe una din carpetele din dormitor care necesita o spălare urgentă și am aruncat-o în cadă. Vorba vine, ”am aruncat-o”, asta e doar o figură de stil, pentru că de fapt am așezat-o frumușel în picioare, sprijinită de perete și am spălat-o cu dușul și cu detergent special de covoare, apoi am lăsat-o un pic să se scurgă de apă (e un material sintetic care  nu reține deloc apa) și apoi am dus-o pe balcon să se usuce la soare. Am obținut un rezultat mai mult decât excepțional și în plus asta mi-a dat aripi să îmi continui munca pe balcon, balcon care nu a mai fost curățat de astă toamnă.

        Am spălat scaunele și masa, am măturat praful și penele care se adunaseră prin colțuri (cred că toți porumbeii au venit să năpârlească la mine în balcon), am șters de praf balustrada și ornamentele de pe perete și am scos din debara suportul de rufe pe care doar vara îl folosim. Am muncit, nu glumă. Partea bună (în afară de faptul că balconul e pregătit acum pentru a petrece serile de vară în fața unei limonade sau, de ce nu, a unui cocktail, ascultând zgomotele orașului) este că nici nu mi-am stricat mâinile iar manichiura mea arată impecabil. Trăiască unghiile cu gel! Adevărul este că deși inițial (asta însemnând acum 4-5 ani) am fost sceptică, metoda aceasta mie mi s-a potrivit de minune. Unghiile au fost întotdeauna unul din lucrurile pe care aș fi vrut să le schimb la mine, erau prea fragile, prea subțiri, creșteau încet, se rupeau ușor și nu am putut niciodată să mă laud cu ele dar de când a apărut această ”tehnologie” chiar nu mai contează. Îmi aleg forma unghiei și manichiura mea arată perfect timp de aproape trei săptămâni fără să se cojească și fără să se ciobească indiferent ce muncă de salahor aș face.

        Revenind la curățenie, azi cred că mi-am făcut norma pe toată săptămâna, am avut un elan ceva de nedescris și după ce am terminat cu balconul m-am apucat de un decluttering serios pe care îl amân deja de aproape un an. Dar încă nu știu dacă reușesc să îl finalizez în seara asta. Sper totuși că da. Urați-mi succes.