Fac ce fac și tot la mâță mă gândesc. Cum a rămas ea din nou singură și cum se plictisește în cele câteva ore cât stă trează. Știu că Vlad are grijă de ea, știu că merge zilnic să îi dea de mâncare, să îi împrospăteze apa și să îi schimbe nisipul dar parcă tot îmi e milă de ea cum stă singurică în apartament neavând cui să se plângă dramatic și cui să facă scene dacă nu îi convine conținutul pliculețului. Că nu e nimeni ca o mamă 🙂 Și nu e nici vară ca să fie ușa spre balcon deschisă tot timpul să se mai uite la trecători. Totuși două ore pe zi merge televizorul că îl deschide Vlad și îl programează să se închidă, să mai audă și ea ceva zgomot în afară de pașii de pe casa scării.
După cum v-am mai spus, m-am tot gândit ce să fac cu ea atunci când sunt plecată în Anglia dar soluția cea mai puțin stresantă (pentru ea) pare a fi totuși să o las în mediul ei și să vină din când în când cineva să o verifice. ”Cineva”, adică băiatul meu că tot pe el cade treaba asta. Dar cel puțin Sylvestra cunoaște locul, are pătuțul ei, caloriferul ei, păturica pe care doarme, canapeaua pe care o distruge câte puțin dar constant de 13 ani încoace și îi sunt toate familiare. Pisicile se atașează cu mult mai mult de locuri decât câinii care sunt fericiți oriunde i-ar duce stăpânii.
Am studiat problema mutării ei în UK pentru că aici nu ar fi niciodată singură. Cristi e acasă tot timpul și o iubește și el ca pe ochii din cap dar cred totuși că o astfel de mare schimbare i-ar provoca un mare stres peste care nu știu dacă ar putea trece. Vorbesc de stresul pisicii, evident. Ca să nu mai spun cât de complicat, din punct de vedere tehnic, ar fi să o aduc din România. Și nu mă refer la faptul că, desigur, trebuie să fie microcipată, vaccinată și să posede pașaport pentru că găsesc o clinica veterinara din Bucuresti care să facă asta dar, cum Marea Britanie nu mai face parte din Uniunea Europeană, are propriile reguli privind introducerea in țară a animalelor de companie.
Am intrat pe site-ul guvernului (pe care în vremea covidului îl verificam zilnic să aflu noutățile privind călătoriile în și dinspre UK) și mare mi-a fost mirarea când am văzut că, practic, nu am cum să o aduc pe Sylvestra cu avionul. Și spun ”practic” pentru că teoretic pisicile pot intra în regat călătorind cu avionul însă doar cu anumite companii aeriene și în anumite aeroporturi. Despre Luton nici nu poate fi vorba. La Londra poți ateriza cu mâța doar pe Heathrow sau Gatwick iar la Birmingham (care ar fi mai aproape) poți intra cu animalul de companie doar dacă ai zburat cu Marathon Airlines. Habar n-am de unde vin și cine sunt ăștia dar sigur nu decolează din România. Anyway, Wizzair, Ryanair, Tarom sau alte linii aeriene cu care aș putea veni, nu sunt acceptate.
Rămâne așadar varianta de a veni cu trenul (cu Eurostar pe sub Canalul Mânecii, rută acceptată de gov.uk) sau cu feribotul. Dar și cu feribotul e problematic adică, nu orice, nu oricând și mai ales nu oriunde. Feribotul pe care l-am luat noi când am venit din Franța în Anglia, respectiv Caen-Portsmouth ar fi ok dar, totuși, face 6 ore pentru traversare, timp în care trebuie să lași pisica în mașină. Iar mașina, în cala vaporului. Nici nu vreau să mă gândesc. Ca să nu mai spun de timpul petrecut pe autostradă din România în Franța, zeci de ore. Hai să zic că mai faci pauze, îți mai iei o noapte de cazare pe undeva la mijlocul traseului dar tot cred că pisica ar avea nevoie de ceva tranchilizante. Sau sedative. Nu știu exact care e diferența dintre ele. Sigur că la o farmacie veterinara îți spune exact ce să îi dai și în ce doză, dar medicamentele astea sunt cu două tăișuri și parcă tot mi-ar fi teamă să i le dau.
Iar ultimul incovenient în a o transforma pe Sylvestra în emigrantă cu acte în regulă este faptul că aici unde locuiește Cristi, în casa din față, deci cu acces într-o curte comună, mai locuiesc trei pisici care se înțeleg între ele bine-merci pentru că sunt rude, dar nu știu dacă ar accepta-o și pe a mea. Și viceversa. În poza de mai jos e vânătorul Bijou, astă vară, când își admira ultimul trofeu, un șoricel care avusese îndrăzneala de a intra pe o proprietate privată. Și rămân cu întrebarea, dacă Bijou își va manifesta agresivitatea și față de Sylvie a mea?!
