Ca de obicei după sărbători toată lumea este sătulă de carne, nu mai vrea să vadă în față nimic cu maioneză, nici grăsimi, nici drob și nici măcar prăjituri. Cu toate că mi-am propus ca de Paști să nu mănânc mult (și de fapt nici n-am făcut-o) parcă toate mâncările au fost grele și parcă tot simt nevoia să schimb ceva în regimul alimentar. Aș mânca ceva ușor dar un pic mai cu gust decât frunze de salată, grâu încolțit, nuci și semințe. Să nu exagerăm, nu sunt chiar așa de scârbită de mâncare ca s-o dau pe raw vegan 🙂 Și drept urmare am făcut niște ardei fripți (fripți, nu copți) de m-am lins pe degete atât de buni au fost. Drept să spun, sunt mai buni decât orice zacuscă din lume și se fac de o mie de ori mai ușor.
Este o rețetă italiană, ceva delicios și foarte, foarte simplu de făcut că dacă era complicat nu mă băgam. Ingredientele sunt cele din poza de mai jos adică ardei roșii, usturoi, ulei de măsline, sare și piper. În mod normal ar fi trebuit să fie ardei roșu gras și nu kapia, așa cum am avut eu, dar când am văzut la Kaufland că era 15 lei kilu’ am zis că merge și așa, cu kapia la 9 lei Și mi-au ieșit foarte bine, nu chiar perfect, o mică, mică diferență am văzut dar era sesizabilă doar pentru un connoisseur. Data viitoare o să revin la rețeta inițială.
Primul pas: într-o tigaie se pun 1-2 linguri de ulei de măsline (nu mult) și usturoiul curățat și zdrobit puțin (presat cu cuțitul). Proporția e de 4 căței de usturoi la un ardei mare. Tigaia se pune la foc mic astfel încât usturoiul să se prăjească treptat și să aibă timp să își transfere savoarea în ulei.
În acest timp se taie ardeiul în felii care trebuie să arate cam așa:
După câteva minute usturoiul capătă o culoare auriu-maronie:
Când usturoiul și-a schimbat culoarea, peste acesta se pun ardeii presărați cu sare și piper. Eu pun piper din belșug, sare mai puțin. Se lasă la foc mic, amestecând din când în când. Friptul acesta durează 30 minute, știu că pare mult dar aici suntem la slow food, nu la fast food. Este esențial să se pătrundă ardeii încet, încet și nu să se ardă brusc. Între timp puteți să mergeți la televizor sau să verificați like-urile de pe Facebook dar să nu uitați complet de ardei 🙂
La final ardeii au câte un pic de coajă înnegrită din loc în loc dar nu asta nu înseamnă că trebuie să fie scrum. Usturoiul se arde mai tare dar cu toate astea capătă un gust de-li-cios! Este dulce, un pic crocant și nu mai are nimic sălbatic în el. Și asta e tot!
Sunt foarte buni lângă o felie de pâine proaspătă, de preferință baghetă pentru că are mai multă coajă. Sau cu chifle cu diverse semințe. Pot fi serviți și drept garnitură lângă o friptură dar pentru mine ar fi prea consistent și mult prea puternice cele două gusturi. Nu sunt vegetariană dar prefer de departe legumele și îmi plac felurile de mâncare simple care se gătesc ușor.
Cu toate că mă bucur când îmi iese ceva bun și cu care pot să mă laud, iar ardeii aceștia chiar sunt excelenți, tot nu-mi place să stau prea mult în bucătărie. Pur și simplu arta culinară nu mă atrage deloc cu toate că am încercat toate metodele de a încolți un sâmbure de pasiune în mine. Chiar la un moment dat am cedat în fața unuia din modelele de plite incorporabile pe gaz care promiteau sus și tare că având una din asta în casă, gătitul va deveni o plăcere. Nici vorbă! E drept că arată drăguț și schimbă aspectul bucătăriei dar pasiunea mea pentru gătit a rămas la fel de crispată ca un bloc de gheață 🙂 Mie mi se pare că o bucătărie demnă de pus pe copertă, utilată impecabil cu electrocasnice luate de aici e păcat să o murdărești cu stropi de ulei, pulbere de făină sau coji de castravete lipite pe gresie și nu știu cum fac alții de tot timpul bucătăria le arată ca în revistele de amenajări interioare. Chiar, la voi cum e situația? Bucătăria arată ca după război când terminați de gătit?
Unul din lucrurile care mă supără cel mai tare este atunci când nu sunt informată despre ceea ce se întâmplă în jurul meu. Când nu sunt la curent cu noutățile. Când aflu cu întârziere chestii pe care toată lumea părea că le știe demult în timp ce eu trăiam sub o piatră. Detest să par picată din lună și, din păcate, tocmai asta mi s-a întâmplat de curând.
Întâmplător, dar absolut întâmplător, aflu că RCS & RDS este furnizor de curent electric și că prețul lor este cu 13% mai mic decât la cei cu care am eu contract acum, nici nu știu exact cum se numește compania dar parcă Electrica Furnizare scrie pe facturi. Am aflat asta de la o cunoștință cu care stăteam de vorbă la coadă la poștă. Persoana respectivă trecuse de la un furnizor la altul anul trecut în august. 8 luni s-au scurs între timp iar un calcul simplu îmi arată că dacă aș fi făcut și eu același lucru aș fi economisut de atunci 125 de lei având în vedere că în medie plătesc lunar curent electric de 120 de lei. Asta e. N-am știut până acum dar săptămâna viitoare e musai să ajung la RCS să văd ce ofertă au.
Asta a fost una. Doi la mână, tot întâmplător, aflu că majoritatea cumpărăturilor pe care le fac pe internet puteau să-mi aducă bani în cont, cel puțin din februarie încoace de când a intrat Bonusway în România. Dacă despre electrica nu știu încă prea multe, despre cum puteți câștiga bani făcând cumpărături știu deja aproape tot 🙂
Și o să vă explic imediat ce e asta dar nu înainte de a vă spune câți bani am pierdut (că dacă nu i-am câștigat înseamnă că practic i-am pierdut). 62,25 lei. Puteam să am pe card mai mult cu 62,25 lei decât am acum dacă făceam un click în plus. Bine, nu doar un click, ci la fiecare cumpărătură un click în plus. M-ar fi durut mâna să apăs pe mouse? Nu, dar asta înseamnă să îți lipsească informația… De acum înainte însă lucrurile se vor schimba radical pentru că mi-am făcut cont pe Bonusway.
Asta e o platformă de cashback adică ”bani înapoi” și nu e nicio șmecherie ci un principiu super inteligent din care toată lumea are de câștigat. Bonusway este un intermediar, un fel de catalog de magazine de toate genurile: îmbrăcăminte, cosmetice, cărți, articole pentru copii, turism, bilete de avion și multe altele. Pentru că Bonusway trimite o mulțime de clienți acestor magazine, ele plătesc un comision site-ului de fiecare dată când un client face cumpărături, comision care reprezintă un anumit procent din valoarea comenzii. Bonusway împarte acest comision cu clientul și de-aia am spus că toată lumea are de câștigat.
Magazinul câștigă din vânzări, Bonusway din comisionul pe care îl plătește magazinul iar clientul primește un procent din valoarea cumpărăturii înapoi în cont. Și toate astea fără niciun cost suplimentar și fără niciun efort. Singura condiție este ca accesarea magazinului să se facă nu direct, ci prin intermediului site-ului Bonusway și pentru acest lucru este, evident, necesar să vă faceți un cont pe site adică să vă înregistrați.
Bonusul se adună în cont pe măsură ce faceți cumpărături. Uneori vine aproape instantaneu, alteori apare după câteva zile în funcție de politica magazinului. Eu am făcut cumpărături pe Fashiondays (mi-am luat un trenci negru foarte drăguț cu căptușeală animal print redus la 135 de lei) și bonusul mi-a apărut în cont după aproximativ trei ore.
Momentan am în cont 15,65 lei. În momentul în care se vor aduna 50 de lei pot să fac cerere de retragere și banii îmi vor fi virați în ce cont doresc, la orice bancă din România. Din fericire sistemul nu este o invenție românească, este verificat în străinătate și funcționează perfect de ani buni deci acum putem spune doar că am intrat și noi în rândul lumii. Înainte să vă arăt un pic site-ul, mai vreau doar să vă spun că am o mică supriză. Dacă vă înregistrați pe Bonusway prin linkul de aici veți primi automat în cont 10 lei 🙂 După cum o să vedeți în filmulețul de mai jos, eu am primit deja.
A, și încă ceva! Singura chestie de care îmi era teamă a fost ca nu cumva să uit să accesez magazinul prin Bonusway. Adică să mi se pună pata pe ceva interesant din vreun magazin și să mă reped să cumpăr fără să-mi amintesc de bonus 🙂 Dar s-a rezolvat și asta, există o extensie Chrome (un fel de program) care odată instalată îți dă un mesaj că poți să iei bonus în magazinul respectiv. Linkul pentru aceasta extensie esteacesta și la mine deja funcționează.
Acestea fiind spuse, nu-mi rămâne decât să vă urez spor la cumpărături și cât mai mulți bani în cont! Și nu uitați de cei 10 lei cadou. Adică gratis. Adică moca 🙂 Aici!
Săptămâna luminată n-a fost cea mai bună pentru mine, poate am fost influențată și de vremea mizerabilă care a adus zăpezi și îngheț când afară ar fi trebuit să se dezlănțuie primăvara…
Am mâncatpentru prima oară un macaron. Nu o macaroană, un macaron 🙂 Sunt niște prăjituri la mare modă, probabil prin străinătățuri există demult dar la noi au apărut doar de câțiva ani și uite că abia acum am apucat și eu la ele. După cum era de așteptat, mi-au plăcut foarte mult 🙂 Sunt două bucăți rotunde de bezea colorată lipite între ele cu o cremă delicioasă pe bază de fistic, migdale, nuci sau alune și cu diverse arome de fructe, ciocolată, vanilie și tot ce mai există bun pe acest pământ. Într-un fel mă bucur că le-am descoperit, pe de altă parte mi se face rău când mă gândesc câte calorii au.
Am scăpatde una din seriile de trei ghinioane. Că parcă așa spune Murphy: Ghinioanele nu vin niciodată singure, vin în serii de câte trei, iar următorul ce se va întâmpla, nu va fi al patrulea, ci primul dintr-o nouă serie de trei. Deci să enumăr prima serie de trei: Unu: Am vrut să-mi cumpăr bilet de avion la București pentru un weekend din iulie și pentru că browserul meu de internet merge ca naiba și de multe ori sunt nevoită să fac mai multe încercări până finalizez operațiunea (iar prețul biletelor crește cu fiecare încercare ratată) am rugat-o pe Cristina să-mi cumpere ea. 130 de lei dus-întors. Nu știu ce-a făcut, ce n-a făcut că atâta ne-am mocăit amândouă încât până la urmă a luat biletele pe numele ei. No, zice, lasă că sigur se poate schimba numele pasagerului contra unei taxe. Bineînțeles că se poate, numai că la Wizzair taxa de schimbare a numelui este de 420 de lei! Nesimțire curată. Deci decât să schimbi numele, mai bine iei alt bilet. Numărul doi. Am intrat la Profi și am cumpărat 6 (șase) legături de ceapă verde iar când am ajuns acasă am constatat că de fapt era usturoi 🙁 Mă uit pe bon, scria clar ceapă (cum de altfel scria mare și lat și în magazin). Nu-mi place usturoiul verde, nu-l folosesc niciodată la nimic și deci l-am aruncat. Adică nu chiar, l-am dat la găini. Numărul trei. După ce m-am enervat cu usturoiul, am găsit în cutia poștală un aviz pentru o amendă de circulație. Nu vă mai dau alte amănunte că iar mă indispun dar cred că vă dați seama ce zi a fost aia.
M-am tuns. Așa o senzație plăcută am de fiecare dată când îmi tai din păr încât nici nu știu de ce nu o fac mai des. Ar trebui să mă duc în fiecare lună să-mi tai câte un centimetru din vârfurile crescute în loc să merg o dată la trei luni și să-mi tai trei centimetri.
Am sortat și am făcut ordine la poze. Am mii de poze în calculator. Poze de familie, poze cu pisica, poze din vacanțe, de la evenimente, sărbători, poze cu flori, poze când plouă, când ninge, selfie-uri, nici nu mai stiu ce am si unde le-am pus deși încerc să fiu cât de cât ordonată și să îmi fac foldere separate pentru fiecare set. Din păcate nu apuc să mă uit aproape niciodată la ele pentru că sunt muuult prea multe. Și dacă eu nu mă uit, cu siguranță n-o să aibă nici alții răbdare așa că din când în când obișnuiesc să fac o selecție (10-12, maxim 15) din fiecare vacanță sau din fiecare episod pe care vreau să-l păstrez și scot pe hârtie pozele respective. Într-o vreme făceam chestia asta la un studio foto dar mai nou am descoperit că se poate face mult mai ieftin aici. Imprimantă am, cumpăr hârtie fotografică și cartușe compatibile laser de aici (la juma’ de preț față de cele originale) și îmi listez câte poze vreau, apoi le pun în albume. E drept că deja albumele astea au început să ocupe din ce în ce mai mult loc dar ne uităm cu toții cu mare plăcere la ele. Iar când avem musafiri care ne plictisesc și nu mai găsim subiecte de conversație, le arătăm pozele 🙂
Am găsitun chilipir de care m-am bucurat foarte tare într-un second hand. O salopetă uriașă și când spun uriașă nu exagerez deloc, un fel de haină din blană roșie pe care am pus mâna imediat. A costat 7 lei 🙂 Cred că fusese un costum de carnaval pentru un bărbat de doi metri. Avea pantaloni lungi, mâneci lungi și o glugă imensă plus labe și mănuși. Le-am descusut pe toate și urmează să-i fac mâței un pătuț nou și o pătură pe care să doarmă pentru că cele vechi s-au ros cu totul și le-am și aruncat deja.
M-am oripilat din nou văzând la televizor îmbulzeala la apa sfințită cu ocazia sărbătorii numită Izvorul Tămăduirii. De ce se întâmplă lucrurile astea nu pot să înțeleg nici moartă. Oricum apa ajunge pentru toată lumea, nu e nevoie de îmbrânceli și de istericale, nu e nevoie nici să cari acasă canistre întregi, câțiva stropi oricum ajung pentru că e ceva simbolic și în niciun caz nu ar trebui ca jandarmii să intervină ca să țină mulțimea dezlănțuită în frâu. Se presupune că la astfel de evenimente vin oameni credincioși pentru care smerenia, pioșenia și iubirea de aproape ar trebui să fie pe primul loc. Mi se pare jalnic și degradant ce se întâmplă la fiecare astfel de eveniment.
Am citit Groapa de Eugen Barbu. De fapt nu e chiar adevărat ce spun, am citit doar jumătate din carte pentru că n-am avut puterea să o duc până la sfârșit. Criticii spun că este o capodoperă a literaturii române și într-adevăr are stilul acela ușor recognoscibil al cărților cu greutate pe care le studiam în liceu la orele de limba română. După primele pagini intri deja cu totul în atmosferă și ești acolo atâta timp cât ții cartea în mână. N-am terminat-o tocmai din acest motiv – pentru că am simțit prea acut toate descrierile și trăirile și m-a deprimat atmosfera de sărăcie și mizerie cu viața surprinsă în instinctele ei primitive. M-a încărcat negativ și cred că nu am ales momentul potrivit dar cu siguranță o voi relua la un moment dat. Cu toate astea, dacă nu ați citit-o încă, eu v-o recomand în primul rând pentru că are un mare impact emoțional și îți rămâne în gând după ce ai închis-o.
Voi ce ați mai făcut? sau ce v-ați fi dorit să faceți și nu ați făcut?
Sunt convinsă că nu doar eu, ci majoritatea dintre noi ne confruntăm zilnic cu eterna problemă oare cu ce să mă îmbrac azi?, întrebare pe care ne-o punem în fața ușilor deschise ale dulapului în care se înghesuie vrafuri de pulovere și unde pe fiecare umeraș stau claie peste grămadă enșpe mii de bluze gata șifonate din lipsă de spațiu. Și cu toate că hainele dau pe dinafară, nu avem nimic cu ce să ne îmbrăcăm. Dar absolut nimic. Și nimic nu ni se potrivește, nimic nu arată bine, nimic nu se asortează.
Nu știu când și cine a venit prima dată cu ideea unei garderobe capsulă (capsule wardrobe) dar văd că pe zi ce trece ideea e tot mai răspândită și are din ce în ce mai mulți adepți printre care mă număr și eu. Conceptul constă în folosirea unui număr limitat de articole de îmbrăcăminte, undeva în jurul a 30, dar care să fie versatile adică să se potrivească în contexte diferite și neapărat să fie din categoria celor care îți face plăcere să le porți. Îți vin bine, sunt comode și te avantajează. De fapt, în cele 30 de piese nu sunt cuprinse numai hainele ci și pantofii și accesoriile. Atât și nimic mai mult.
Partea bună este faptul că atunci când construiești această ”capsulă” nu trebuie să renunți la celelalte haine pe care, nu-i așa, ai dat o grămadă de bani dar nu le-ai purtat decât foarte, foarte rar sau chiar deloc. Nu, acestea vor intra la păstrare, depozitate în debara, în pod sau în garaj pentru că o capsulă ține trei luni, adică un anotimp. Când se schimbă anotimpul, schimbăm și capsula 🙂 și astfel rotim hainele.
Sentimentul de a scăpa de dezordinea și acumularea nejustificată din dulap este unul eliberator și de mare ușurare. Primul pas este să scoți toate hainele și să le întinzi pe pat astfel încât să le poți vedea în întregime. O să-ți vină să plângi când vei vedea câte haine ții degeaba de ani de zile. Apoi începe sortarea acestora în patru categorii dar fără să stai să te gândești prea mult și ghidează-te doar după primul impuls:
haine pe care le porți cu drag, îți vin perfect și le îmbraci des
haine de care nu ești chiar sigură, ai vrea să le păstrezi dar nu știi exact de ce
haine de donat
haine de aruncat
Cu ultimele două categorii știi exact ce ai de făcut, cu prima la fel. Hainele de care nu ești chiar sigură sunt cele problematice așa că mai trece-le o dată în revistă gândindu-te dacă le-ai mai cumpăra din nou și dacă intenționezi să le porți în viitorul apropiat (și nu după ce vei mai slăbi câteva kilograme). Cel mai probabil grămada se va împuțina.
Pasul doi este alcătuirea listei cu cele 30 de piese. Începe cu cele esențiale pe care deja le porți zi de zi. Sigur că acestea diferă de la persoană la persoană în funcție de stilul de viață, de locul de muncă, de vârstă și de multe alte criterii. Capsula arată altfel pentru fiecare dintre noi dar în cazul meu eu le-aș pune în această ordine (pentru primăvară):
blugi – mai este cineva care poate trăi fără blugi?
blazer – un blazer bine croit te face să arăți pus la patru ace chiar și când îl porți cu blugi și tricou
cămașa albă – potrivită de dimineața până seara și de la piață până la operă
tricou simplu uni
fustă gri sau bleumarin
trenci – cu un trench coat bej ești bine îmbrăcată la orice eveniment
cardigan – este ideal primăvara când poate fi când cald, când frig iar îmbrăcatul în straturi se impune
pantofi cu toc pentru mers la serviciu
pantofi de umblat care se potrivesc la blugi (unul din modelele de aici)
eșarfă colorată
geantă
cercei
colier
Cu siguranță aș putea trăi liniștită doar cu acestea 13 dar intenția nu este de a impune un program de austeritate ci de a te simți confortabil și bine îmbrăcată fără presiunea și stresul de a alege în fiecare dimineață. Deci, cu mare lejeritate voi adăuga încă cel puțin 17 articole vestimentare iar unul dintre acestea va fi cu siguranță o a doua pereche de blugi ca să îi pot alterna pe cei deschiși la culoare cu cei negri. La fel, și un al doilea tricou, ca să fie unul alb și unul negru (ceva de genul celor de aicicare acoperă orice situație). Apoi încă o cămașă colorată, poate o rochie lejeră pentru că poate dă Domnu’ să se încălzească odată afară, un blazer cu mânecă scurtă… Cam așa ceva.
Și asta e tot. Cu 30 de articole pot să încep un nou stil de viață în care să nu mă mai simt copleșită de obiecte și în care să nu uit de ceea ce contează cu adevărat pentru mine. Iar peste câteva luni, după ce mă voi fi plictisit de aceste haine, voi scoate din nou la iveală ceea ce am băgat în cutii la păstrare și mă voi reinventa deși sunt sigură că o parte din haine vor rămâne aceleași. Ideea nu-mi aparține, circulă de mult pe internet dar mi-am însușit-o și mi se pare genială. Voi ce părere aveți?
A fost exact așa cum m-am așteptat. Cu multe lucruri pe care mi-am propus să le fac și din care n-am făcut nici jumătate. Am crezut că o să mă odihnesc, că o să mă uit la (cel puțin) un film bun, că o să ies la plimbare, că o să dorm până nu mai pot, că o să mă îmbrac în fiecare zi altfel, că o să-mi sun toți prietenii care stau departe și cu care n-am mai vorbit de o veșnicie, că o să pun o masă festivă cu aranjamente florale, că o să scriu măcar unul din articolele alea de suflet pentru care mă pregătesc de juma’ de an, că o să citesc și o să termin una dintre cele trei cărți începute, chestii de genul ăsta.
În realitate am făcut ceea ce în engleză se numește rubbing the mint, adică am frecat menta 🙂 De odihnit nu zic că nu m-am odihnit chiar dacă am dormit destul de prost pentru că am avut niște vise foarte aiurea. La filme nu m-am uitat iar de citit m-am citit niciun rând. În fiecare zi m-am îmbrăcat cu aceleași haine cu toate că sâmbătă mi-am călcat juma’ de dulap ca să fiu pregătită și mi-am trecut în revistă toți pantofii cu toc pe care nu i-am mai purtat de-un secol. Aranjamentele florale au murit din fașă pentru că narcisele galbene s-au uscat de pe o zi pe alta, lalelele roșii s-au scuturat înainte să le schimb prima apă iar freziile le-a scărmănat mâța de le-au mers fulgii. Pardon, bobocii.
Singura masă oarecum festivă a fost cea de duminică cu față de masă albă și apretată, farfurii pentru fiecare fel de mâncare, lumânărele aprinse, coșuleț de pâine și șervețele cu buline. În rest am mâncat haotic alternând drobul cu cozonacii și friptura cu prăjiturile cu cremă. În loc de apă am băut cola iar fructele am uitat să le scot din frigider. N-am sunat pe nimeni pentru că nu mi-am adus aminte decât seara târziu iar de scris n-am avut timp. Sau inspirație? nu mai știu motivul, oricum unul din astea două.
Am avut musafiri niște prieteni dragi cu care am petrecut câteva ore plăcute apoi ne-am dat întâlnire la tata toată familia. Masa plină din nou, încărcată cu toate bunătățile dar pe bufetul înalt din sufragerie vasul maro și greu din sticlă stătea gol. N-am putut să-mi iau privirea de la el și m-au năpădit amintirile și gândurile triste. Prin tradiție era vasul în care mama ținea ouăle vopsite și, de când mă știu, de Paști era plin de ouă în toate culorile. Anul acesta a fost gol. Anul trecut la fel dar atunci am plecat cu toții de acasă în Bulgaria tocmai ca să sărim un episod trist. Niciodată nu va mai fi la fel și niciodată nu ne vom mai întâlni cu toții la mesele pregătite în cele mai mici amănunte cu mult timp înainte de fiecare sărbătoare. Niciodată n-o să mai fiu nevoită să aleg între tortul rusesc și tortul minune, eterna dilemă care mă punea în încurcătură și nici n-o să le mai simt vreodată gustul. E o lume care pur și simplu a dispărut.
Nici de plimbat nu mi s-a arătat și chiar dacă soarele a ieșit din când în când a fost totuși friguț iar vântul a bătut suficient de tare cât să nu fie plăcut să stai prea mult pe-afară. Așa că am intrat, ca tot românul în zi de Paște, la mall. Deloc surprinzător, era aglomerație peste tot inclusiv la KFC unde am stat la coadă un sfert de ceas ca să iau aripioare picante că așa primisem comanda de acasă. Nu că ni s-ar fi terminat mâncarea, că doar frigiderul dădea pe-afară de plin ce era, dar… dacă nu acum, atunci când? 🙂 De Rusalii? Prevăd deja că scenariul se va repeta și atunci.
Dar, una peste alta, a fost frumos așa cum sunt toate sărbătorile și sper că voi ați petrecut mai bine ca mine. Chiar, cum a fost la voi? Cu distracție, cântec, joc și voie bună?
){kind=link}
