Nu cred că sunt o shopaholică sau cel puțin nu vreau să cred asta despre mine, de fapt mi-ar plăcea să știu că nu am niciun fel de dependență. De fumat nu fumez, de băut nu beau, dacă mă ambiționez mă pot abține de la înghețată iar de cumpărături m-am înțărcat. Sau cel puțin așa am crezut. Au trecut de mult vremurile în care așteptam perioada reducerilor și cumpăram o mulțime de haine și de pantofi, și dacă-mi trebuiau și dacă nu, doar pentru că aveam posibilitatea să fac achiziții la un sfert din prețul inițial. După ce ani de zile mi-am burdușit dulapurile cu lucruri inutile pe care le-am purtat arareori (sau chiar deloc) am revenit cu picioarele pe pământ, am făcut curățenie și m-am liniștit. Nu mai cumpăr decât după o analiză atentă, îmi las o perioadă de reflecție care să mă scutească de regrete tardive, nu mă mai arunc cu capul înainte și nici nu mai merg în mall-uri decât foarte rar astfel încât tentațiile s-au îndepărtat vizibil.
De asemenea și la cumpărăturile alimentare situația s-a îmbunătățit simțitor pentru că nu mai merg la supermarket fără lista făcută de acasă și deci coșul nu se mai umple cu sucuri, ciocolățele sau biscuiți aflați la promoție care să zacă apoi în cămară până după termenul de expirare. Sau mai rău, să-i mănânc 🙂 Concluzionând fără să fac uz de demodata modestie, comportamentul meu de consumator impulsiv a dispărut cu totul. Sau cel puțin așa am crezut până deunăzi.
Sâmbăta trecută, în timp ce lucram la un mic proiect început în ianuarie (un scrapbook care deși îmi consumă o grămadă de timp îmi face mare plăcere să îl pigulesc), mi-am dat seama spre dupămasă că mi s-a terminat lipiciul ceea ce ar fi însemnat ca tot timpul liber pe care îl așteptasem o săptămână întreagă să se irosească nemaiputând lucra nimic. La scrapbooking fără lipici nu poți face niciun pas mai departe. Și unde să găsești lipici sâmbăta seara când toate magazinele sunt închise? La supermarket, desigur.
Așa că mi-am luat frumușel umbrela și pe o ploaie bunicică m-am îndreptat spre Kaufland. Spre surprinderea și supărarea mea, la raionul de papetărie, deși am luat la purecat articol de articol și am scanat cu privirea rafturile de jos până sus, nu am găsit niciun fel de lipici. M-am și supărat, m-am și enervat dar situația era clară. Nu aveau lipici. Și pentru că timp aveam berechet, nemaigrăbindu-mă către casă pentru că îmi pierdusem obiectul muncii, am zis să arunc un ochi la standul cu reduceri. Inspirată decizie! să vezi și să nu crezi ce am găsit! lipici la reducere 🙂
Și nu un sortiment sau două ci toate brandurile care se vând în Kaufland. Toate lipiciurile costau 1 leu. Toate și doar un leu! Și nu știu ce m-a apucat, dar am simțit o bucurie imensă și m-a cuprins un fel de entuziasm în fața izvorului cu lapte și miere… când am văzut prețul de un leu zici că am văzut de fapt zero lei. Și nu m-am putut abține și am luat din fiecare model câte unul. Patru, adică. Dar din cele patru unul era de fapt set de trei așa că acum am șase tuburi de lipici. Cred, presupun, dar de fapt știu cu siguranță că o să-mi ajungă toată viața… asta bineînțeles dacă nu o să se întărească în tub înainte să expire. Am comis-o așadar și sunt curioasă dacă vi s-a întâmplat și vouă să cumpărați vreodată ceva în exces doar pentru că respectivul produs avea preț redus??