Deși am fost de multe ori în Grecia, anul acesta am mers pentru prima dată cu mașina. Până acum am fost doar cu autocarul sau cu avionul așa că nu am fost absolut deloc interesată de detaliile logistice și drept să spun mi s-a părut foarte comod. Cu mașina însă trebuie să îți asumi o responsabilitate în plus și să fii mereu atent la drum. Eu am fost pe post de copilot și înainte de plecare am căutat pe internet să văd ce au spus cei dinaintea mea referitor la acest traseu dar nu am găsit foarte multe detalii, așa cum aș fi vrut. În consecință m-am hotărât să împărtășesc propria experiență poate vă va fi de folos în viitor.

        Cel mai scurt drum din București  în Thassos are 580 de kilometri, distanță măsurată din Piața Unirii până la urcarea pe ferryboat la Keramoti. De fapt traseul complet ar trebui să includă și milele marine parcurse pe apă dar, tehnic vorbind, după ce urci mașina pe ferryboat înseamnă că ai ajuns la destinația finală. Trecerea din Bulgaria în Grecia se face prin noul punct de frontieră Makaza – Nimfea deschis în urmă cu un an. Degeaba am vrut să introducem pe GPS Makaza pentru că deocamdată nu este actualizat acest traseu așa că am folosit alte puncte intermediare.

        Pentru acest drum am două sfaturi mari și late. În primul rând luați-vă o hartă a Bulgariei (noi am găsit într-o benzinărie în Giurgiu cu 18 lei) pentru că GPS-ul este un instrument minunat cu excepția cazurilor în care se blochează timp de câteva secunde exact când urmează o intersecție importantă. În al doilea rând, înainte să plecați, învățați alfabetul chirilic pentru că majoritatea indicatoarelor sunt scrise doar cu astfel de litere. Acuma nu o să vă spun că trebuie să cunoașteți bulgara, dar măcar  să știți că P e de fapt R iar C este S ca să vă prindeți din prima că Pyce e același lucru cu Ruse sau că Стара Загора înseamnă Stara Zagora. Acestea fiind spuse, să purcedem la drum.

        Evident că din București se iese spre Giurgiu iar până la podul peste Dunăre am parcurs 63 de km pe care i-am făcut într-o oră și 10 minute. Duminica la prânz, când am plecat noi, Bucureștiul nu era foarte aglomerat dar tot ne-a luat ceva timp să ieșim din oraș. Taxa de pod este de 13 lei. Imediat ce ajungeți pe partea bulgară a Dunării, la Ruse, va trebui să cumpărați vigneta de drum care costă 10 leva pentru o săptămână sau 25 de leva pentru o lună. Sunt indicatoare mari care îți sar în ochi (ca întotdeauna când vine vorba de a plăti taxe) deci e imposibil să ratați. Pe E85 urmează orașul Byala, apoi Veliko Târnovo, în total 103 km. Până aici e foarte ușor de ajuns pentru că drumul e bine semnalizat deși numărul drumului pe care te afli nu apare aproape nicăieri cât e Bulgaria aia de mare.

        Din Veliko Târnovo indicatoarele te direcționează spre Stara Zagora pe E85 (ca drum principal) cu distanța de 130 de km dar este mult mai scurt (96 de km) prin Voneshta Voda, Gurkovo pe drumul național 55. Este bine asfaltat și nu este deloc aglomerat. Deci la ieșirea din Veliko Târnovo se ia direcția Svilengrad (care este la 200, NU se ajunge acolo dar așa scrie pe indicator) și practic se iese pe sub pod (pe sub șoseaua principală). Drumul are două benzi și este prin munți dar curbele sunt moderate. Urmează Gurkovo, un mic orășel, de unde ieșirea spre Nikolaevo se face spre dreapta. În Nikolaevo nu se intră, se ocolește localitatea, apoi urmează un indicator cu Stara Zagora care este la 25 de km. În total din București în Stara Zagora am făcut 290 de km.

        Din Stara Zagora se intră din nou pe E85 spre Dimitrovgrad. Drumul este drept, pe un fel de câmpie și are două benzi dar sunt destul de multe camioane așa că nu prea se poate merge cu mai mult de 60 la oră. Din Dimitrovgrad în Haskovo sunt 4 benzi (aproximativ 15 km) și înainte de Haskovo am văzut primul indicator pe care scria Makaza – Greece 98 de km. Prin acest punct de frontieră camioanele cu masa de peste 3.5 tone nu au acces așa că drumul se eliberează brusc și asta e foarte bine pentru că începe urcușul și sunt destul de multe curbe. Urmează Kardzali care este la 410 km de București. Până în Makaza, care nu cred că este localitate ci doar punct de trecere a frontierei, mai sunt doar 56 de km. Makaza este pe vârful muntelui iar la întoarcere am așteptat 35 de minute la coadă. La dus nu am stat deloc. Distanța București-Makaza este de 466 de km.

        Urmează drumul prin Grecia. Un drum nou, excelent asfaltat, pe vârful muntelui, cu păduri în stânga și în dreapta. În Grecia nu există taxă pentru vignetă. Indicatoarele arată direcția Nimfea și apoi Komotini. Se trece prin 5 tuneluri, nu se intră în Nimfea care este o localitate situată undeva jos, în vale, ci se rămâne sus pe șosea. La fel, nici în centrul orașului Komotini nu se intră. Aici există o intersecție mare, semaforizată, cu indicator spre autostradă și se ia direcția Kavala, Xanthi. Practic de la frontiera Bulgaria-Grecia până la intrarea pe autostradă am făcut 26 de km, pe autostradă am mai mers încă 70 de km și apoi am ieșit spre Crisoupoli. Taxa de autostradă este de 2.40 euro. După 20 de km de la ieșirea de pe autostradă se ajunge în Keramoti de unde  am luat ferryboat-ul spre insula Thassos. Ferryboat-ul costă 20 de euro de mașină plus încă 3.50 euro pentru fiecare persoană. În timpul zilei sunt vapoare cam la fiecare oră și jumătate conform unui orar care nu se respectă absolut deloc ceea ce este tipic grecesc 🙂 Traversarea Keramoti-Limenas durează aproximativ 40 de minute iar de acolo-încolo începe adevărata vacanță.

         Sper că v-am fost un pic de folos iar dacă aveți întrebări, vă rog nu vă sfiiți. Încă am amintirile proaspete.

Read More

       Mai am câteva ore și plec în concediu. Mi-am făcut bagajul, pe bază de liste ca întotdeauna, și sunt (aproape) sigură că nu am uitat nimic. Sunt foarte eficientă la împachetat și nu o spun ca să mă laud dar simt că e o abilitate pe care mi-am perfecționat-o foarte bine de-a lungul timpului. Bagajele mele nu ocupă niciodată mult loc și foarte rar iau cu mine obiecte pe care să nu le folosesc. Mai bine renunț la o parte din lucruri decât să car două genți și tot ce iau trebuie să încapă într-una singură. Bine, exceptând poșeta care întotdeuana e foarte mare. Și plină 🙂

       De data asta, după foarte mulți ani, e prima dată când nu mai plec cu last-minute dar tot în Grecia merg, mai exact în insula Thassos. Și e tot prima dată când revin în același loc. E o excursie pe care am programat-o în urmă cu câteva săptămâni când am făcut rezervarea pentru cazare. O să stăm în estul insulei, în Skala Panagia, la niște studiouri foarte aproape de plajă și spun asta nu doar din descrierea găsită pe site-ul de turism ci după verificările pe care le-am făcut pe Google Earth 🙂

       De când am pățit-o în Creta în urmă cu câțiva ani, sunt foarte vigilentă când vine vorba de a alege între o locație sau alta. Pe site scria atunci că hotelul este situat pe o mică înălțime de unde se vede superb linia orizontului, marea, cerul și apusurile de vis. Când am ajuns la fața locului am constatat că mica înălțime era ditamai muntele pe care trebuia să îl escaladezi în fiecare zi când te întorceai de la plajă. La cele 35 de grade în plin soare, scoteai limba de doi metri până ajungeai sus de unde, într-adevăr, panorama era spectaculoasă. Cum din grupul nostru eu eram cea care făcuse rezervarea, vă las să vă imaginați ce mi-au auzit urechile în fiecare zi în timpul urcușului 🙂

       Singurul lucru care mă îngrijorează pentru plecarea de acum este trecerea Dunării la Giurgiu. Podul este încă în reparație, se circulă pe un singur sens și toată vara s-a stat la cozi imense așa că presimt că și pe noi ne paște aceeași plictisitoare așteptare de câteva ore. Dar ăsta să fie cel mai mare rău! În rest, abia aștept să văd din nou Marea Egee, să mănânc sardine fripte pe grătar și să beau bere Mythos, să stau la umbra măslinilor, să hrănesc pisicile cerșetoare, să urmăresc bărcile în larg, să ascult pescărușii și neapărat să revăd Skala Marion, locul unde a rămas o parte din inima mea.

Read More