O zi din viața mea

         Astazi a fost ziua mea si cum nu simt nevoia sa dau petreceri cu astfel de ocazii mi-am petrecut-o intr-un mod banal dar cat se poate de placut.
         M-am trezit cu noaptea in cap din cauza pisicii care nu mai avea somn si intrase cu totul intr-o punga de hartie ramasa pe jos in dormitor. Fosnea si incerca din rasputeri sa o rupa cu ghearele. Mi-am ferit privirea sa nu vada ca m-am trezit dar observase deja ca am ochii deschisi. Daca vede ca m-am trezit s-a zis cu somnul meu, incepe sa sara prin pat si sa imi faca un fel de masaj la cap (isi baga labutele prin parul meu) pana reuseste sa ma ridice in picioare si ma indrepte catre bucatarie unde isi asteapta pliculetul de mancare. Despre ea este vorba, o cheama Sylvestra si are aproape 4 ani:
         Mi-am facut o cafea, am deschis fereastra sa cuprind ziua frumoasa de vara si mi-am verificat Facebook-ul pe telefon. Explodase. O multime de mesaje de felicitare pentru ziua mea de la prietenii care nu dormisera toata noaptea altfel cum sa-mi explic atatea notificari la ora 6 dimineata ? A fost un sentiment placut. Fiindca a mai trecut un an din viata mea m-am uitat in oglinda sa vad daca mi-a aparut vreun rid nou si am constatat ca nu. Arătam chiar surprinzator de bine, cearcănele parca nu mai erau asa negre si adanci, deci era efectul cremei pe care o folosesc de cateva zile. Nu stiu de ce am cearcane atat de pronuntate tot timpul si cand sunt obosita si cand sunt perfect odihnita, înclin sa cred ca asa m-am nascut. Ma uit la pozele de cand aveam 10 ani si vad ca si atunci eram la fel de incercanata ca printesele bizantine pictate pe peretii bisericilor.
       Crema, de fapt un roll-on, pe care o am acum este cea de mai jos si am primit-o de la Vichy pentru ca am intrat in programul lor ”100 de zile, 100 de femei”.
          Programul e simplu : Vichy iti trimite produse (full size, nu mostre) si tu trebuie sa iti spui parerea despre acestea pe site-ul lor. M-am bucurat cand am fost selectata in program si acum ma bucur chiar mai tare cand vad ca nu e apa de ploaie ceea ce pun pe față. E apa de Vichy 🙂 Dupa cum am vazut inca se mai fac inscrieri asa ca daca va tenteaza puteti sa intrati pe site-ul lor aici .
          Dupa ce am vorbit vreo doua ore la telefon m-am mai uitat o data la cadourile primite si apoi am plecat sa imi petrec ziua pe strazile din Cluj. Ador sa ma plimb fara nici o tinta, sa observ oamenii si locurile si sa ma bucur de vremea frumoasa fara sa ma gandesc ca trebuie sa ajung undeva.
         Si m-am plimbat pe ici, pe colo

 

 

         Apoi mi-a atras atentia un afis al unei expozitii de pictura:
         Trebuie sa recunosc ca nu sunt o mare cunoscatoare de arta plastica, adica daca vad un tablou care nu ”reprezinta” nimic nu ma straduiesc sa gasesc  explicatii. Liniile trase aiurea si stropii aruncati la intamplare nu ma ating la nici o coarda sensibila. Dar expozitia era organizata in hotelul Continental si eram curioasa sa vad in ce hal a ajuns dupa cativa ani de nepasare. Cam asa arăta hotelul Continental in anii de glorie adica pana prin 2005:

Si asa arăta astăzi, 9 iunie 2014. Cu tencuiala si zugraveala decojite si gata sa-ti cada in cap, cu candelabrele prafuite, usile rupte, clantele ruginite, geamurile sparte… sinistru.

 

Am iesit de-a dreptul deprimata de acolo si ca sa imi schimb gandurile am intrat la libraria Humanitas de unde mi-am cumparat o carte: ”Douăzeci de ani în România”  de Maude Rea Parkinson. Este o carte de memorii iar autoarea, o profesoară englezoaică educată la Magdeburg, amatoare de călătorii şi aventură, ajunge în 1889 în Bucuresti unde ramane timp de 22 de ani lucrand ca guvernanta. Pe mine cartea m-a prins de la primele pagini pentru ca e foarte placut scrisa si e foarte amuzant sa vezi România prin ochii unui strain. M-am asezat la o terasa la umbra si  am citit aproape jumatate. Cartea are 225 de pagini dar una din calitatile mele este faptul ca citesc foarte repede. De data asta nu sunt modesta.

Seara am petrecut-o cu familia si cu prietenul meu drag, telefonul. A fost o zi frumoasa de care m-am bucurat, o zi care nu a avut nimic deosebit si de care probabil nu o sa imi mai aduc aminte peste ani. Sau, cine stie, poate pentru ca am scris aici nu o sa o dau uitarii 🙂

 

Share This:

Read More

KFC și bere radler

         Una din expresiile mele favorite este
”Niciodată să nu spui niciodată” . Nu știu dacă o spun sau doar o gândesc dar mie mi se
potrivește perfect și o să vă dau două exemple.
         Prima si prima dată cand am intrat
într-un restaurant KFC a fost în 2003. Mai precis în KFC-ul de pe
Magheru pentru că la Cluj încă nu se deschisese. Nu prea erau
fastfood-uri la vremea aia și ce găseai pe piață erau mai mult
șaormerii autohtone, deci nu nume celebre aduse din occident sub
franciză. Existau doar câteva McDonald’s
-uri răspândite prin câteva orașe mari și cam atât. Deci nu
prea știam cu ce se ”mănâncă” fastfood-ul. Eu vorbesc de mine
personal, nu vreau să generalizez.
         Deci…
eram în București, mă întâlnisem pe stradă cu niște prieteni
și pentru că era frig (aflându-ne în noiembrie) am intrat la KFC
să stăm la o poveste și să bem ceva. Habar nu aveam ce meniu are
KFC. Era destul de aglomerat și ne-am așezat la o masă oarecare.
Lângă noi erau 3 fete care mâncau. Nu am putut să îmi iau ochii
de la ele. Erau îmbrăcate strălucitor, fardate puternic, cu unghii
colorate și inele pe fiecare deget, părul revărsat pe spate,
cercei mari… în fine, genul ”piți” (deși cuvântul
pițipoancă avea sa fie inventat doar peste câțiva ani). Părea că
făcuseră tot posibilul să arate bine pentru ieșirea din oraș.
         Dar ceea ce m-a șocat pe mine și m-a făcut, practic, să mă holbez
la ele era modul cum mâncau. Deși erau puse la patru ace, mâncau
cu mâna fără să aibă nici un fel de reținere. Nu aveau tacâmuri
și aveau mâinile pline de grăsime și sos. Ba din când în când
se și lingeau pe degete și gesticulau prin aer cu cîte un oscior
rămas de la aripioare. Mi s-au părut atât de lipsite de maniere…
De fapt nu, vorbesc prostii. Era cu mult mai mult.  Mi s-a părut extrem de scârbos și de
necivilizat. Cum să mănânci în public fără tacâmuri de parcă
ai fi în evul mediu ? Și mi-am spus atunci că indiferent ce s-ar
intâmpla nu o să ajung niciodată așa. Adică așa nemanierată .
Să iau eu bucata de pui cu mâna și s-o duc la gură în văzul
tuturor, într-un restaurant, la o ieșire în oraș… Păi s-ar fi
dus pe copcă toată educația mea în doi timpi și trei mișcări.
Hmmm…
 
 
         Au
trecut doar 4 ani și odată cu deschiderea primului mall la Cluj a
apărut KFC. Nu pot să vă spun cât de mult îmi plac aripioarele
lor. Și cu câtă nonșalanță mănânc direct cu mâna din cutia
de carton. Cred ca bunica mea, dacă ar mai trăi, ar leșina pe loc.
Fac exact ceea ce face toată lumea, m-am conformat trendului și am
uitat cum am gândit cândva.
         Al
doilea exemplu este legat de bere. Mai precis de berea radler. În
urmă cu câțiva ani, nu mai știu exact când dar oricum înainte
să apară berea radler in România, niște prieteni din Germania
aflați în vizită în țară ne-au adus, spre degustare, o astfel
de bere. Ne-au spus că amestecul de bere cu limonada este o băutură
foarte populară în Germania și s-o încercăm și noi. Am gustat,
evident, pentru că altfel nu m-aș fi putut pronunța, dar nu mi-a
plăcut deloc. Clar nu mi-a plăcut și am refuzat categoric să beau
o doză întreagă. Mie imi place berea-bere. La fel de fermă ca și
cu KFC-ul mi-am spus atunci că sub nici o formă nu o să beau
vreodată așa ceva. Never, ever. Vara trecută am băut doar bere cu
merișoare. Anul acesta am trecut pe radler. Și doar radler.
 
 
         Acum
mă gândesc cât va mai trece până când o să-mi placă fructele
de mare. Pentru că, deși le-am gustat de vreo 2-3 ori , nu o să
pot niciodată să le mănânc cu placere. Dar niciodată…
 
 

Share This:

Read More

Grecia cu preț redus

         Ultima vacanță pe care am făcut-o a fost în Grecia,
țară care imi place la nebunie. Am fost in Thassos, cea mai nordică
insulă a mării Egee. E o insula de formă rotunjoară care are de jur
imprejur 93 de km, de la est la vest 22 iar de la nord la sud 26. I
se spune insula de smarald.
        Am avut , conform termenului consacrat, o vacanță de vis, am văzut
peisaje minunate, o mare incredibil de limpede, cer albastru fara pic
de nori și pace care îți intra direct in vene. Am fost la sfarsitul
lui septembrie si nu speram ca vara sa se prelungeasca atat de mult
dar pe alte meleaguri toamna vine mult mai târziu decât la noi. Ziua erau 27-28 de grade iar
apa mării era numai bună de îmbăiat, călduță ca un ceai.
 
 
         Dar nu despre frumusetea insulei vreau
sa va povestesc acum pentru ca oricum e plin netul de astfel de
descrieri, ci despre cum poti sa ai o vacanta minunata cu un buget
redus. Sau, cum spune englezul, travel on a budget.
         Parerea mea este ca nu iti trebuie
neaparat multi bani ca sa calatoresti si sa vezi lumea. Ăsta este un
mit de care multi se agață ca de un fel de scuza față de propria lor
persoana. Daca astepti ziua in care vei avea bani special pusi
deoparte pentru calatorii iti spun de acum ca astepti in zadar. Mereu
se vor ivi alte prioritati… de schimbat masina, de zugravit
casa, cheltuieli nepravazute ale copiilor, de reparat gardul sau de
acoperit cardul de credit. Dar daca vrei cu adevarat sa calatoresti
vei gasi cu siguranta solutia. Bineinteles ca nu e vorba de hoteluri
de 5 stele, plimbari cu yahtul sau restaurante cu mofturi sofisticate
in care mănânci o bucațică de carne, 3 aschii de morcov si 2 stropi
de sos si ti-ai terminat banii pe o saptamana. Sunt atâtea locuri pe lumea asta care merită văzute măcar o dată în viață, locuri care nu au nici o legătură cu luxul dar care îți aduc bucurii nemăsurate.
         Una dintre cele mai interesante solutii
pe care o folosesc de câțiva ani este varianta ofertelor ”last
minute”. Cu cateva zile inainte de plecare încep sa caut pe
internet anunturi de acest gen . Si se gasesc o multime în care
pretul excursiilor este redus considerabil, uneori si cu 50%.
         Pentru vacanta mea de anul trecut din
Thassos am platit 440 de lei (deci 100 de euro) , asta incluzand
transportul cu autocarul, ferryboatul si cazare 7 nopti la un hotel
de 2 stele. Se întâmpla prin 20 septembrie. Cei care cumparasera
excursia cu 8 luni inainte (în ianuarie) platisera 900 de lei. Deci
dublu. Asta am aflat în timpul călătoriei cu autocarul spre destinație.
         Daca am fi mers cu masina personala
doar trecerea cu ferryboatul ne-ar fi costat dus-intors 68 de euro (2
persoane si lungana noastra de masina). Vignete prin Bulgaria si taxe de pod nu mai
pun la socoteala. Acestea sunt tarifele la trecerea cu ferryboatul:
  
 
         Hotelul a fost ”basic” dar cam asa
sunt majoritatea hotelurilor din Grecia. Gresie pe jos, curat,
simplu, televizor, frigider si un balcon foarte dragut unde luam
micul dejun. Singurul minus era un miros neplacut in baie (de la
canalizare probabil) dar nu ceva peste care sa nu poti trece.

         Cât cheltuiesti cu masa ? Depinde… la
supermarket preturile sunt un pic mai mari ca la noi , in special la
bauturi. O bere de 500 ml e 1.20 eur iar ouzo (200 ml) 3.40 eur. O
paine e 0.8 eur, nectarinele si strugurii 1.4 eur iar kefirul
(extraordinar de bun) de 0.5 l e 1.40 eur. Mezelurile nu sunt chiar
grozave, de fapt nici la noi nu mai sunt ca odinioara, asa ca data
viitoare cand o sa merg o sa imi duc un salam de Sibiu. De fapt
nimeni si nimic nu te impiedica sa iti duci in bagaj orice mancare
sau bautura care nu se altereaza si astfel sa faci un pic de
economie. Micul dejun il luam pe balcon, privind marea si pescarusii
in timp ce savuram un ness cu spuma frecat cu lingurita in amintirea
vremurilor de demult 🙂
         Sunt o multime de fastfood-uri unde
poti manca un gyros cu 2.30 eur (mai ieftin ca in Bucuresti si
infinit mai bun) sau o salata greceasca (4 eur). Recomand gyrosul
pentru ca are 500 de calorii si iti tine de foame o juma de zi. Tot
acolo poti sa bei o bere cu 2 euro.
 
 

         Restaurantele au toate cam aceleasi
preturi si sunt afisate peste tot.
 
 
         E frumos sa stai la o terasa nu
doar pentru mancarea în sine ci si pentru faptul ca toate sunt pe
malul mării si creeaza o atmosfera de relaxare.
  
 
         Dar poti la fel de
bine sa stai pe o bancuta pe malul marii cu o bere in mana (nimeni nu
te împiedică sa bei alcool pe strada ca doar nu esti in America) si
sa ai parte de aceeasi atmosfera.
 
 

         Localitatea in care am stat se numea
Limenaria iar hotelul era chiar pe plaja deci nu aveam de mers mult
dar in zona erau 2 plaje superbe la care puteai ajunge pe jos.
Tripiti beach si Mineralia beach. Ghidurile de turism le mentioneaza
pe ambele ca fiind puncte de atractie.
 
Tripiti beach
 
Mineralia beach
         Daca vrei sa vezi mai mult din insula
sau chiar sa faci turul acesteia sunt o multime de mijloace de
transport dintre care cel mai ieftin este autobuzul. Un bilet costa
1-2 euro, are aer conditionat si orarul afisat in fiecare statie.
Exista si asa numitul ”water-taxi” adica poti sa mergi cu
vaporasul dintr-o parte in alta a insulei dar nu mai stiu care sunt
preturile. Si evident, poti inchiria o masina cu 30 de euro pe zi sau
un scuter cu 15 euro pe zi. Benzina e scumpicica , 1.7 eur/litru dar cu un scuter si 2 litri de benzina mergi de te saturi 🙂
 

         Acuma socotiti si voi cam care ar fi un
mimim minimorum pentru o astfel de vacanta dar eu zic ca poate fi,
cu siguranta, sub 200 de euro.

Share This:

Read More

Olive all’ascolana

         Se confirmă încă o data ca tot ce e bun in viață este ilegal,
imoral sau îngrașă…
         Ce am găsit azi la Lidl este de-li-cios
! (si deci, îngrașă). Adica Olive all’ascolana .Nu stiu daca produsul
exista tot timpul în magazin sau apartine săptămânii italiene dar mă tem că da. Daca e asa înseamna ca
, cel putin momentan, e pe cale de disparitie. Eticheta din magazin
îl prezenta ca fiind ”aperitive italiene”.

 
         Sunt măsline verzi
umplute cu carne si învelite intr-un pane. Sunt congelate si inainte
de a le mânca se prajesc timp de 4-5 minute in ulei. Am crezut ca sunt micuțe, cat niste
masline obisnuite, dar cand am deschis cutia am avut surpriza sa
gasesc niste guguloaie un pic mai mari decât  prunele.

         Au fost 13 intr-o cutie de
250 de grame si au costat 2.99 lei dar acest preț era redus de la cel inițial de 4.50
lei (dacă bine imi amintesc). Că, deh, saptamana italiana a trecut… Mie mi-au placut foarte mult si merg
grozav cu o bere rece. Singurul minus este ca au groaznic de multe
calorii. Pe cutie scrie 216 calorii la 100 de grame si facand un
calcul simplu inseamna ca o maslina din asta are 42 de calorii…
Deci câteva măslinuțe si o bere înlocuiesc linistit o cină. Adica ar cam trebuie sa alegi : sau cina, sau o bere si aperitive cu prietenii.

         Ah, italienii, ăștia, sunt geniali în
arta culinară !

Share This:

Read More

Asos.com

         The best things in life aren’t things
– adica pe românește cele mai bune lucruri în viață nu sunt
lucrurile (în sensul de obiecte). Mare adevăr. Când privesti în
urmă realizezi ca cele mai frumoase momente care ti-au ramas in
amintire au fost poate unele zile de vacanta, sarbatori petrecute in
familie, jocuri de copii, petreceri nebune sau seri linistite de vara
pe o terasa cu prieteni dragi. Dar, pentru ca întotdeauna exista un
dar… sa nu subestimăm bucuriile marunte care ne aduc un mic zambet
si care, chiar daca nu devin amintiri peste ani, ne fac viața mai
placuta. Ce sa fie, ce sa fie ? Or fi cumparaturile ? Eu spun ca da.
Iar eu ador cumparaturile pe internet.
         Asos  este un magazin online (un site)
care vinde haine, încalțăminte, tot felul de accesorii si cosmetice. Este cel mai
mare din Marea Britanie si probabil din Europa. Are 30 de milioane de
unici vizitatori pe lună si 10 milioane de clienti activi ceea ce
inseamna ca este imens. Unul din cei 10 milioane sunt eu.
         Nu mai tin minte cum am descoperit
site-ul ăsta dar stiu ca in ultimul an am pierdut multa vreme pe el.
Are de toate, o multime de branduri pentru toate buzunarele. De
obicei intru pe partea de outlet (up to 70% off) pentru ca nu îmi sta
in obicei sa platesc pretul întreg pentru nimic. Dar dacă totusi vad
ceva cu pret integral care imi place foarte, foarte mult îl pun în
”saved items” si astept sa apara vreo reducere. Si credeti-ma ca
mereu apar coduri de reducere de 20% cand poti sa cumperi absolut
orice apare pe site mai ieftin cu 20% decat pretul afisat. Ca sa nu mai spun de reducerile, clasice deja, care se fac de două ori pe an.
        Prima comanda pe asos am facut-o in
urma cu un an iar anul acesta am primit un mail de ”la multi ani”
de la serviciul clienti prin care mi se multumea ca sunt clientul
lor. Cu aceasta ocazie am primit un cod de reducere de 10% pe care nu m-a lasat inima
sa îl pierd mai ales ca se apropie ziua mea si mi-am spus ca e cazul
sa imi fac un cadou. Pentru că merit 🙂
         Asa ca ieri am primit pachetul, (a durat
8 sau 9 zile de când am dat comanda) si l-am ridicat de la posta. Transportul este gratuit pentru comenzi mai mari de 15 euro, altfel costa 3 euro.
Pachetele vin în astfel de cutii de carton:

         Am primit poseta de mai jos de care aveam nevoie ca de aer. Este mică (dar nu foarte mică, în ea imi încape o umbrelă pentru ca acesta a fost unul din criteriile dupa care am ales-o).
.

          Și al doilea obiect pe care l-am cumparat sunt ochelarii de soare cu care m-am mândrit si pe Facebook si care imi plac la nebunie. Au costat 12 lire iar cu discountul aplicat 10.8 lire.

         Orice articol se poate returna, în pachet gasesti formular de retur iar banii ți se restituie pe cardul cu care ai plătit. Sigur ca daca returnezi un produs trebuie sa platesti cheltuielile de transport dar pentru o haina nu costa mai mult de 20 de lei (în functie de greutate). Eu sunt foarte încântată de asos dar pentru o perioadă o sa ma opresc din cumparaturi pentru că simt ca deocamdata nu mai am nevoie de absolut nimic. Chiar mi se pare ca am tot ce imi trebuie. Dar tot o sa mai trag cu ochiul să văd ce mai apare 🙂
 

Share This:

Read More