După cum știți iubesc ofertele, promotiile si reducerile iar fara ele shoppingul ar fi extrem de plictisitor. Cu Lidl am o relatie veche, de dragoste-ură, sentimente care se schimba săptămânal. Adica odata cu saptamana mexicana, asiatica, italiana sau ce-o mai fi.

         O sa incep cu partile bune. La Lidl gasesc tot felul de specialitati de mancare din toate colturile lumii pe care le incerc de fiecare data cu multa placere si curiozitate. Diversitatea e un lucru bun. De exemplu in ”saptamana asiatica” au aparut tot felul de sosuri din care am cumparat 3 borcane diferite. Le-am combinat pe rand cu legume autohtone si a iesit ceva pe gustul familiei. Asta in decurs de doua, trei saptamani. Din cele 3 feluri de sos unul mi-a placut foarte mult si mi-am spus ca o sa-l cumpar din nou pentru a repeta reusita culinara. M-am dus la magazin dar ”saptamana asiatica” se terminase de mult si sosurile la fel. Si cand spun ca nu am mai gasit respectivul sortiment de sos inseamna ca nu se stie daca il voi mai gasi vreodata… Nu stiu daca o sa il aduca peste o saptamana, o luna sau un an. Sau niciodata. Adica nu este un loc gol in raft in care sa fie un anunt de genul ”Ne pare rau, produsul este deocamdata indisponibil”. Pur si simplu Lidl l-a adus o data si apoi a inchis relatia cu producatorul. Sau cel putin asa pare.

         Nu este singurul exemplu, pot sa dau o mie de exemple. In saptamana suedeza am gasit celebrele chiftelute suedeze (congelate), sosul si gemul de merisoare exact ca la restaurantul IKEA.

         Am luat o punga sa le incerc, sa vad cum sunt. Au fost delicioase dar bineinteles ca au fost in stoc limitat. Acum nu mai exista in magazin. La fel si prajitura cu migdale (tot suedeza, tot ca la IKEA) , am luat o cutie , am mancat-o pe nerasuflate si pe cand sa o iau pe a doua (peste cateva zile) … gata, trecem la prajituri thailandeze, pakistaneze sau americane.

          Imi place sa stiu ca exista o anumita continuitate atunci cand e vorba de mancare, sa stiu ca daca m-am obisnuit cu un anumit tip de muștar o sa il gasesc de fiecare data in magazin, daca imi place un iaurt vreau sa il iau tot pe acelasi, vreau sa stiu ca ma pot baza pe anumite lucruri pe care le caut. Sigur ca anumite produse exista mereu in stoc dar eu vorbesc acum in special despre delicatețuri. Cum ar fi sosurile de muștar Deluxe pe care Lidl mi le-a dat pe la nas, m-a facut sa le ador si apoi s-a facut ca uită sa le mai aduca. Noroc ca am gasit intr-un magazin la Bacau si mi-am luat 5 borcanele. (Cel cu miere este cel mai bun). 

         Dar asta nu e o solutie, cel putin pentru mine. Si atunci prefer sa nu mai merg la Lidl, sa aleg alte
magazine care aduc constant aceeasi marfa . Asta pana imi trece perioada de suparare pe Lidl, de obicei pana imi cade in maini un alt pliant cu vreo oferta noua, cu o noua ”saptamana” de care nu am mai auzit si atunci ma re-îndragostesc si redescopar magazinul.

         In primul rand trebuie sa fii deschis
la minte si sa nu ai fițe in cap. Daca te conduci dupa principiul
”eu nu intru niciodata intr-un magazin second-hand” nu ai ce sa
cauti la un yard-sale pentru ca ai strâmba tot timpul din nas si
i-ai indispune pe cei din jur. Daca in schimb expresia ”niciodata
sa nu spui niciodata” face parte din gandirea ta, un astfel de
eveniment iti va placea cu siguranta.

         Un yard-sale inseamna ”vânzare în
curte” si este un eveniment obisnuit in multe tari ( in Statele
Unite se mai numeste garage sale – adica vanzare in garaj, in
Anglia se organizeaza carboot sale, adica vanzare din portbagajul
masinii ). In romaneste am putea sa le numim targuri de vechituri dar
ar suna peiorativ si de fapt nu se vand ”vechituri” ci lucruri
care chiar daca nu sunt noi-noute mai au inca multe de spus, sunt in
stare foarte buna, nu sunt de aruncat si sunt pe gustul altor
persoane decat actualul proprietar.

          In septembrie anul trecut am fost
pentru prima data la un yard sale organizat in Bucuresti in curtea si
subsolul unui restaurant ( pe strada Dianei nr 4 ). Atunci am fost in
calitate de vizitator si cumparator. Mi-a placut sa scotocesc prin
cosurile cu fleacuri colorate, sa caut comori prin cutiutele cu
bijuterii din plastic si sa probez rochii hippie. Vânzatorii stateau
la mese in curte sub umbrele mari de soare si nu te presau cu nimic.
De fapt ajungeai la conversatii placute de la primele cuvinte
schimbate, aflai povestea fiecarui obiect, de unde a fost cumparat,
unde a fost purtat si de ce este scos la vanzare. Cred ca erau numai
fete, era un yard sale de nișă dedicat celor care iubesc moda. Am
plecat de acolo cu o pereche de cercei Tiffany in forma de bănuț pe
care am dat 2 lei ,cu o bluza rosie flower power pe care am dat 20 de
lei (daca imi aduc bine aminte) si cu dorinta de a reveni intr-o zi
ca vanzator.

          Si asta s-a intamplat in urma cu o
luna, in aprilie. Ca sa fii vanzator trebuie sa te înscrii cu ceva
timp înainte, sa platesti o taxa de participare si in schimbul a 60
de lei ti se pune la dispozitie o masa, un scaun si bineinteles
publicitatea din jurul evenimentului. Din pacate am prins o zi
ploioasa, dar ce spun ”ploioasa”… ca de fapt a turnat cu
galeata aproape tot timpul, adica de la 10 dimineata la 6 dupamasa
asa ca toata lumea a stat in subsol si nu in curte. Chiar daca, din
cauza vremii, au fost destul de putini vizitatori (ca doar cine se
porneste la drum cand afara e sfarsitul lumii…) am reusit totusi sa
vand cate ceva , undeva la nivelul asteptarilor pe care mi le
setasem. M-am despartit cu drag de o rochie rosie cumparata de pe
ebay si spun ”cu drag” pentru ca fetei care a cumparat-o îi
statea atat de bine parca era facuta special pentru ea. Am mai dat
niste sacouri pe care nu credeam ca o sa le vrea cineva dar s-a
adeverit inca o data ca gusturile oamenilor nu sunt aceleasi, niste
cureluse pe care nu le-am purtat niciodata, multe brățări
cumparate de-a lungul timpului sub impulsul momentului si cercei pe
care îi tineam in colectie doar de dragul culorilor.

          Atmosfera care se creeaza la un yard
sale de acest fel este foarte placuta si relaxanta, cunosti oameni
deschisi , afli povesti de viata, te bucuri de chilipiruri, gasesti
surprize placute si ramai cu amintiri frumoase. In timpul celor
cateva ore petrecute in subsol am trait intr-o alta comunitate decat
cea de zi cu zi, intre niste oameni pe care parca îi cunosteam de
cand lumea, cu care am fost pe aceeasi lungime de unda de la inceput
la sfarsit. Mi-a placut experienta in sine mai mult decat banii pe
care i-am adunat si , cu siguranta, voi mai participa la astfel de
targuri pentru ca ajungem sa strangem in dulapuri foarte multe
lucruri de care la un moment dat nu mai avem nevoie si ne pare rau sa
le aruncam la gunoi. Pana la urma ar putea fi reciclate, ar putea sa
bucure pe altcineva iar daca pentru acestea putem obtine câțiva
bănuti, de ce nu ?