Black Friday la Notino – reduceri pe bune

        Mi-e o ciudă de mor, săptămâna trecută am dat o comandă mare pe Notino fără să știu că anul acesta Black Friday începe pe 8 noiembrie. Dacă mai așteptam câteva zile puteam și eu să mă bucur de toate reducerile care au apărut deja pe site și, credeți-mă, sunt reale. Stau cu factura în față și, de curiozitate, am verificat fiecare produs pe care l-am cumpărat. Cu excepția unuia, toate sunt mai ieftine cu cel puțin 20% iar în urma unui calcul simplu am constatat că per total aș fi putut plăti cu 76 de lei mai puțin. Asta e, dacă m-am grăbit ca fata mare la măritat… O să profit însă la următoarea comandă (care va fi zilele acestea) pentru că îmi este absolut imposibil să mă abțin.

        Adevărul este că îmi place să fac cumpărăturile de Crăciun cu mult înainte de luna decembrie (uneori cumpăr chiar la reducerile din ianuarie) pentru că mi se pare mult prea stresant să las totul pe ultima sută de metri. Și chiar dacă de când cu pandemia nu se mai înghesuie lumea prin magazine, problema nu a dispărut ci s-a transformat. Să te ferească sfântu’ să ai de-a face cu firmele de curierat cu câteva zile înainte de sărbători când zici că să primești la timp un colet a devenit o chestiune de viață și de moarte. În stil gospodăresc, o să pregătesc deci de pe acum toate cadourile pe care intenționez să le dau și sper ca toate să fie surprize plăcute. Nu vreau să cumpăr lucruri inutile sau doar de ”umplutură”, nu căciuli  cu reni sau șosete cu oameni de zăpadă, nu aranjamente cu crenguțe de brad, nu pijamale chinezești și nici vaze, văzuțe, bomboniere, sfeșnice sau căni inscripționate și niciun alt fel de cadou care să zacă apoi pe fundul unui sertar.

       Cadourile mele o să fie din categoria consumabile, asta însemnând fie ceva delicatese de mâncat sau băut, fie cosmetice de care toată lumea are nevoie.

        E adevărat că, eu personal, am de toate și că din punct de vedere material nu-mi doresc nimic în mod special, dar un coș sau o cutie frumoasă în care să găsesc un șampon bun, o mască de păr, o cremă de mâini sau, de ce nu, chiar un deodorant, mi se pare o idee excelentă pentru cadouri de Crăciun. Iar Black Friday este momentul perfect pentru cumpărături. Dacă nu acum, atunci când? Mai rentabil decât acum nu există moment. Până și deodorantul Rexona este pe Notino la momentul de față mai ieftin decât în supermarket iar balsamurile de buze de la Vaseline au un preț mai mic decât în Anglia, adică la mama lor acasă. Așa oferte bune ca anul acesta cred că nu au fost niciodată.

        De parfumuri nici nu mai spun, dacă celebrul Black Opium de la Yves Saint Laurent are reducere de 20%, ce poți să-ți dorești mai mult?

        Poate o reducere și mai mare? Da, avem 😀 Lacoste Pour Femme are 30% reducere și este preferatul meu din ultimul an, un parfum curat, floral și subtil dar în același timp extrem de persistent, care merge purtat de dimineața până seara și de primăvara până iarna nefiind deloc ofensiv. Sunt în mod autentic super-mega încântată de toate reducerile și vă invit să aruncați un ochi pe site chiar dacă nu sunteți un fan al parfumurilor pentru că o să găsiți și produse de îngrijire a pielii sau igienă. Și lumânări parfumate!! dar cu astea, clar, trebuie să fac o pauză pentru că nu mai am unde să le țin.

        Nu pot să închei fără să mă laud un pic deși știu că nu e frumos dar nu pot să-mi înfrânez entuziasmul. Am primit un cadou pe care încă nu l-am deschis (pentru că așa e regula și nu pentru că nu aș muri de nerăbdare). Un calendar advent de la Nuxe absolut senzațional, cu produse din toate categoriile, multe în format travel size (deci nu mostre de unică folosință) și a căror valoare însumată este dublul prețului plătit pe calendar. Deci… gata, nu mai zic nimic decât că îl  găsiți  tot  acolo 😀

 

Share This:

Read More

Vor exista clădiri sigure nu doar în caz de incendiu sau cutremur, ci și de pandemie

        Suntem pe val. Sau, mai degrabă, în val pentru că simt cum ne scufundăm cu toții într-o situație din ce în ce mai disperată și care pare fără sfârșit iar, după cum spun specialiștii, există teren prielnic pentru un al cincilea val al pandemiei. M-am umplut de atâta rău și frustrare încâr am ajuns să urăsc două cuvinte: tulpină și val. De cuvântul ”pandemie” nu mai spun nimic pentru că nici nu știam că există înainte să apară nenorocirea asta. Iar de online sunt sătulă până peste cap. M-am exprimat într-un articol anterior despre școala online ca fiind o ”porcărie sinistră” și mulți mi-au sărit în cap susținând că termenul este prea dur și că de fapt a fost o soluție care a adus multe beneficii. Probabil în bula lor, dar cu miile de copii care nu au avut acces la acest sistem, fie din lipsa resurselor materiale, fie din lipsa susținerii și implicării părinților,  nu știe nimeni cum va rămâne. Dar cu siguranță nu va fi bine deloc.

        Majoritatea elevilor își doresc să se reîntoarcă fizic la școală și să își regăsească echilibrul emoțional. De altfel și eu personal sper ca perioada aceasta de două săptămâni de vacanță forțată să nu se prelungească și viața normală să poată fi reluată cât de curând. Aștept deci cu interes soluțiile guvernanților. Dar nu doar copiilor li s-a acrit de online ci și adulților care de un an și jumătate lucrează de acasă deși, după cum am văzut într-un sondaj recent aroape trei sferturi (72,2%) dintre angajaţii din România spun că au început să meargă din nou la birou cel puţin trei zile pe săptămână, chiar dacă efectele pandemiei sunt vizibil mai ample faţă de anul trecut. Din această cauză, munca la domiciliu a devenit acum mai răspândită ca oricând. Însă, în ciuda beneficiilor logistice evidente (scapi de navetă și de trafic), statul acasă poate avea propriile dezavantaje pentru starea de sănătate și de fericire. Lipsa de socializare, singurătatea, întreruperile constante, tentația meselor neregulate care duc la creșterea în greutate, lipsa mișcării, toate acestea încep să te roadă și work from home nu mai pare atât de roz cum promitea la început.

        Cred cu tărie că odată cu sfârșitul pandemiei (că se va termina și asta cândva!) se va reveni la clasicul loc de muncă și clădirile de birouri își vor relua funcționalitatea. Desigur că nimic nu va mai fi la fel iar modul în care interacționăm între noi se va schimba radical (dacă nu cumva asta s-a și întâmplat deja). Nu vom uita prea curând ravagiile corona virusului și, mai mult decât atât, după cum declara recent șeful Organizației Mondiale a Sănătății, este o certitudine biologică faptul că la un moment dat va apărea un nou virus pe care pur și simplu nu îl vom putea stăpâni. Ne este dat deci de acum înainte să trăim cu sabia lui Damocles deasupra capului. Ne vom adapta că nu avem ce face și nu doar prin stilul de viață, mai igienic și cu mai multă distanțare, ci și prin soluții aplicate la scară largă atunci când vine vorba de proceduri și tehnologii aplicate în spații și clădiri în care se regăsesc un număr mare de oameni.

        Ce vreau să spun cu asta este că, așa cum în prezent nicio clădire nu poate fi imaginată fără standardul pentru prevenirea incendiilor, de acum încolo vor exista standarde referitoare la riscul de infectare a persoanelor care ocupă clădirea. De fapt nu știu de ce folosesc timpul viitor pentru că deja acestea există sub numele de The IMMUNE Building Standard™. Criteriile de evaluare se referă la alegerea unor sisteme eficiente de purificare a aerului, folosirea unor materiale cât mai prietenoase cu mediul, regândirea băilor și a bucătăriilor, amenajarea unor spații de carantină (o zonă special concepută, complet echipată și gata de utilizare în cazul nevoii imediate de a izola persoane expuse), folosirea unor sisteme de purificare a apei și alte amenajări care în trecut erau specifice doar spitalelor, clinicilor medicale și  „camerelor curate” dedicate cercetărilor de laborator. Dacă vă interesează subiectul, mie mi se pare foarte interesant chiar dacă a pornit de la niște lucruri triste petrecute în istoria recentă a omenirii, puteți citi mai multe aici.

        Vouă cum vi se pare ideea ca de acum înainte clădirile de birouri să aibă amenajate depozite în care să se găsească tot timpul materiale de protecție și să existe un responsabil care să mențină stocul  distribuind toate cele necesare pentru siguranța ocupanților în caz de urgență? Adică să fim mereu pe picior de asediu? E oare o măsură exagerată sau va intra în firescul vieții?

 

 

Share This:

Read More

Sunt dependentă

        Nici nu știu cum să încep dar cred că primul pas ar fi să recunosc că am un viciu, exact așa cum se întâmplă la întrunirile alcoolicilor anonimi. Bine, nu e chiar atât de grav, dar totuși… Deci: Bună, numele meu este Ioana și sunt dependentă de lumanari parfumateCând o să intru la dezintoxicare? Never! Pentru că îmi plac prea mult, pentru că mă binedispun, pentru că îmi creează o atmosferă plăcută în casă și pentru că fac parte din temelia conceptului hygge, concept care înseamnă arta fericirii în versiunea daneză.

        Nu îmi mai aduc aminte când am cumpărat prima lumânare parfumată, în orice caz era înainte de a apărea Notino pe piața din România însă de cum au apărut lumânările Yankee Candle pe acest site, am fost clienta lor constantă. În fiecare toamnă îmi reînnoiesc stocul și întotdeauna aleg varianta mare pentru că e cea mai rentabilă. Știu că nu sunt chiar ieftine, dar dacă socotești că o astfel de lumânare are un timp de ardere de 150 de ore, la două ore pe zi, asta înseamnă 75 de zile adică două luni și jumătate. Și au un miros care nu numai că îți umple toată casa dar persistă chiar și după ce ai stins flacăra. Acum am patru lumânări începute pe care le alternez în funcție de starea de spirit: Cinnamon Stick este scorțișoară în stare pură, All is Bright are un miros citric și este preferata mea din toate timpurile (e a treia sau a patra oară când o cumpăr), Balsam & Cedar miroase a pădure de brad și o aprind în toate serile lunii decembrie când este împodobit bradul iar Fresh Cut Roses te amețește cu mirosul de trandafiri și mi se pare că se potrivește de la Valentine’s Day încolo.

        Din când în când mai întind mâna și către alte branduri dar mereu revin la Yankee Candle poate și datorită ambalajului. Recipientele au o formă atât de drăguță și arată atât de bine pe blatul din bucătărie încât am făcut o adevărată pasiune pentru ele și numărul lor a crescut de la an la an.

        Dar înainte de a ajunge la reutilizarea borcanului, vreau să vă spun că nu arunc absolut nimic, iar atunci când fitilul a ars complet și a ajuns la capăt, dar totuși se vede că mai există un centimetru de ceară plăcut mirositoare care ar fi păcat să fie aruncată la gunoi, o rup în bucăți și o folosesc la lampa de aromaterapie. Îmi ajunge pentru trei lumânări pastilă, asta însemnând practic încă 12 ore de miros. Gen nimic nu se pierde, nimic nu se câștigă, totul se transformă. Și funcționează perfect.

        Voi cum stați cu viciile? Aveți unele la vedere, care se zice că nu sunt periculoase, sau ascundeți secrete adânci și tenebroase?

Share This:

Read More

Avantajele si dezavantajele laminării

        Și aici mă refer la laminarea documentelor, nu a parchetului și în niciun caz nu este vorba de laminarea genelor sau a sprâncenelor 🙂 pentru că nu știu dacă până acum voi ați auzit de chestia asta, dar există o procedură de înfrumusețare prin care se laminează genele. Pe mine m-a șocat pur și simplu deși credeam că sunt destul de open-minded și nu resping niciun fel de intervenții care ar duce, din punct de vedere estetic, la un aspect mai plăcut. Dar să îți pui plastic pe gene și pe sprâncene și, practic, să le cimentezi cu tot felul de substanțe dubioase deja mi se pare prea mult. Este o tehnică (destul de controversată) de ondulare, ridicare, lungire, îngroșare și în același timp de vopsire a genelor (și sprâncenelor) naturale. Adică un fel de gene false definitive care, desigur, arată și mai fals dacă se poate spune așa. Dar ce mai contează acest mic amănunt acum când la mare modă sunt buzele umflate cu pompa, extensiile de păr, unghiile kilometrice de plastic, diamantele lipite pe dinți și lista poate continua. Sânii de silicon au intrat de mult în normalitate.

        Din punct de vedere tehnologic laminarea documentelor și a genelor este oarecum similară în sensul că se aplică atât pe față cât și pe verso o folie subțire și transparentă care etanșează ceea ce este prins la interior dar din punct de vedere al utilității, doar laminarea documentelor bifează acest aspect în timp ce procedura de beauty mi se pare de-a dreptul periculoasă. Ce documente se pretează la a fi laminate? broșuri de prezentare, materiale de marketing, flyere, descrieri tehnice, meniuri de restaurant și orice alte hârtii care trec prin multe mâini și sunt utilizate frecvent. Recent am văzut la grădinița nepoatei, dar și la multe școli mai răsărite, că s-au dotat cu laminatoare pe care le folosesc pentru a înfolia diverse fișe și desene folosite ca material didactic.

        Este avantajos cel puțin din două puncte de vedere, în primul rând pentru că oferă o protecție mai bună, orice lichid vărsat sau orice urmă de grăsime, mâncare, acuarele sau  alte chestii care pătează pot fi șterse cu ușurință cu o cârpă sau un șervețel umed iar aspectul numărul doi, pentru că durabilitatea în timp crește simțitor. O foaie de hârtie obișnuită care trece des din mână în mână se rupe, se îndoaie, își franjurează marginile și colțurile și în scurt timp ajunge de nefolosit. Va trebui retipărită dar desigur că atunci când pentru desfășurarea activității sunt necesare multe exemplare trebuie avute în vedere și costurile care se duc pe cartuse de imprimanta, trebuie văzut deci ce este mai profitabil.

        E destul de clar că atunci când îți cumperi un laminator te bucuri ca și când ai avea o jucărie nouă, problema e să nu cădem în extrema de care pomenea Murphy în celebrele sale legi dar într-o altă variantă: dacă tot ceea ce ai este un ciocan, toate obiectele din jur îți par cuie. Adică să nu ne apucăm să laminăm orice hârtie ne cade în mână cum a făcut un coleg de-al meu care într-un exces de zel și-a laminat toate actele din casă începând de la certificatele de naștere ale copiilor, certificatul de căsătorie, diploma de bacalaureat, acte de succesiune, de proprietate, de stare civilă… tot ce era important și era ținut în dosarul cu acte al familiei așa cum cred că avem cu toții.

        Șoc și groază! În momentul în care i s-a solicitat, într-un cadru oficial, primul act (dacă bine țin minte, soția a avut nevoie de certificatul de căsătorie în original pentru a dovedi schimbarea numelui) a constatat cu stupoare că acest act nu i se poate lua în considerare fiind laminat. Nu-i venea să creadă și s-a dus, pentru confirmare, cu toată mapa la Evidența Populației la Registrul de stare civilă unde a primit aceeași sentință neagră. Toate actele îi erau nule! Ultimul lucru pe care ți-l dorești în România este să îți refaci un act pierdut, furat sau deteriorat. De multe ori chiar și pentru un act expirat este multă umblătură, darmite pentru prima variantă care a fost considerată distrugere și pentru care a trebuit să plătească și amendă… Nici nu știu dacă e de râs sau de plâns dar în niciun caz nu aș fi vrut să fiu în locul lui. De acum înainte însă sunt sigură că se va limita doar la a lamina poze și eventual rețete de mâncare 🙂

 

 

Share This:

Read More

Ce mai fac de mâncare

        Cum dă frigul, cum mă apucă un chef nebun de gătit și nu este primul an când observ acest lucru. Salatele pe care le fac vara în doi timpi și trei mișcări nu se pot băga la capitolul ”gătit”… ca să tai un castravete și două roșii, să desfaci o conservă de porumb peste care să picuri ulei și oțet numai ”gătit” nu este ci mai degrabă o improvizație care, recunosc, este ideală pe caniculă. Dar care toamna nu merge. Pentru că toamna nu-i ca vara 🙂

        Când vii înfrigurat de afară parcă ai vrea o ciorbă caldă sau o tocăniță aburindă, îți place ca în casă să miroasă a friptură și a pâine proaspăt scoasă din cuptor iar legumele din frigider te tentează rumenite și fierbinți și în niciun caz crude. À propos de legume, am descoperit o rețetă de conopidă friptă, ceva excepțional. Ideea am găsit-o pe YouTube, este făcută la cuptor dar nu are nicio legătură cu conopida pe care o făceam până acum cu sosuri, unt, smântână, cașcaval și alte chestii lichide care o transformau într-un fel de sufleu. Se face atât de simplu și este atât de bună încât în ultima lună cred că am făcut de 5-6 ori și tot nu mă satur. Se desface conopida buchețele,  se stropește cu ulei de măsline și apoi se presară cu un amestec de condimente: boia dulce, turmeric, praf de usturoi, sare, piper, ardei iute (dacă vă place gustul) sau orice altceva preferați. O dată am pus oregano și nu mi-a displăcut deloc. Conopida se pune într-o tavă pe hârtie de copt și se dă la cuptor pentru trei sferturi de oră sau chiar mai mult pentru a obține o crocănțeală perfectă. Pentru că asta rezultă, un fel de gustare crocantă la exterior și moale în interior, ceva numai bun de ronțăit în fața televizorului, un snack care nu îngrașă și este sănătos. O mâncare pe care unii o consideră vegetariană iar alții îi spun de post deși după gradul de plăcere pe care ți-l provoacă, numai a smerenie nu aduce.

        Am mai făcut dovlecei umpluți, supă de chimen cu crutoane, cartofi dulci prăjiți (care nu au nicio legătură cu cartofii obișnuiți, sunt două legume total diferite, din familii diferite și doar numele le leagă datorită formei asemănătoare), am făcut ciorbă de gulii cu pătrunjel și am călit tone de varză din care apoi am făcut palanețe și, bineînțeles, tăiței cu varză pentru că sunt o ardeleancă adevărată și ador această mâncare (probabil ungurească la origine). Am gătit aproape exclusiv legume, fără însă să-mi fi propus asta, dar pasul următor va fi o musaca de cartofi din care cred că nu am mai făcut de 10 ani. Cu carne, evident. Oricum am văzut niste masini de tocat carne electrice și de mult am pe listă așa ceva numai că am tot amânat. Dar după ce îmi iau una, primul fel va fi musacaua de care spuneam iar apoi niște vinete umplute la cuptor așa cum făcea bunica mea pe vremuri.

        Departe de mine afirmația că gătitul ar fi  pasiunea vieții mele dar este totuși plăcut să stai în bucătărie împreună cu cei dragi și să pregătești ceva bun de mâncare, să povestești, să râzi și eventual să bei un pahar de vin în timp ce din cuptor încep să se simtă arome din ce în ce mai îmbietoare. Dacă ar fi să am mai mult spațiu, cu siguranță în amenajarea bucatariei aș include și o insulă, acel loc multifuncțional unde poți să tai, să cureți, să toci și să amesteci în timp ce ești față în față cu ceilalți membri ai familiei. Mi se pare un loc foarte cozy și în același timp foarte util pentru că are nu doar spațiu de depozitare ci și loc suplimentar unde să pui mai multe scaune.

        Revenind la mâncare, mai am în plan să fac un piure de mazăre (din care nu am făcut niciodată deși cred că este extrem de simplu) și pe care să îl pun lângă fish and chips așa cum am mâncat în Anglia și mi-a plăcut foarte mult. Mult mai mult decât tradiționalul nostru mujdei de usturoi pe care din păcate îl simt și a doua zi și nu în cel mai plăcut mod. Și de sarmale mi-e dor dar cu siguranță o să mă abțin până la Crăciun. Voi ce idei mai aveți? dar nu paste, că sunt sătulă până peste cap și de carbonara, și de all’arrabbiata și de bolognese 🙂

 

Share This:

Read More