Cumpărături la Lidl

18 August 201413 August 2015 Ioana 1 Comment

Zilele trecute am ajuns din nou la Lidl. Spun că am ajuns pentru că de obicei nu de acolo îmi fac cumpărăturile din simplul motiv că nu prea e în drumul meu. Și ca de fiecare dată când intru la Lidl găsesc mici comori pe care nu le pot refuza. Și reduceri care îmi fac cu ochiul. Aproape tot ce am cumpărat a fost cu reducere de 30% sau la promoție (în afară de salată și sirop care aveau prețul integral).

Am plătit cu totul 48 de lei. Da, inclusiv ochelarii. Vă vine să credeți sau nu, ochelarii au costat 8 lei !! Mă tot uitam de ceva vreme după o pereche de ochelari aviator dar nu eram chiar obsedată de idee și nici nu îmi venea să dau prea mulți bani . Oricum mai am două perechi de ochelari de soare de care sunt foarte mulțumită și pe care mi-i admiră toată lumea 🙂

Aceștia erau cu preț redus. Inițial costaseră vreo 12-13 lei, nu mai știu exact, oricum tot foarte puțin. Mi s-au părut extrem de draguți. I-am probat și m-am uitat în oglinda din poșetă pentru că în magazin nu exista oglindă. Mi-a plăcut cum arată așa că mi i-am luat. Sunt extrem de bine lucrați, chiar am studiat finisajele cu atenție și nu am nimic de reproșat.

Au un arc mic, acolo unde se îmbină brațul cu rama, ceea ce le dă un oarecare grad de elasticitate. Se așează perfect după ureche, nu sunt nici prea strâmți, nici prea largi. Sunt foarte ușori iar lentilele filtrează lumina exact cât trebuie. Concurează cu orice pereche de ochelari pe care i-aș fi luat din mall de la magazine gen Mango, Meli-Melo, Pull&Bear sau H&M. Am dat doar câteva exemple și credeți-mă că știu ce vorbesc, cunosc magazinele pe dinafară. (Sper că ați sesizat că nu îi compar cu Ray-Ban, nici chiar așa…) Nu aș fi găsit cu mai puțin de 40-50 de lei. Deci sunt super-încântată.

Bineînțeles că nu m-am putut abține să nu cumpăr ulei. Ulei de floarea soarelui. Am o ciudățenie legată de ulei. Nu pot să știu că nu am în casă cel puțin 2-3 litri. E o reminiscență de pe vremea răposatului (știți la cine mă refer). Atâta am suferit pe vremea aia din lipsă de ulei încât și acum, după atâta vreme de când se găsește la liber, îmi vine să îmi fac stocuri. Mi-aduc aminte de o salată de vinete făcută cu prea puțin ulei pentru că, pur și simplu, nu mai era mai nimic în sticlă. Aveam musafiri și am scos salata de vinete din frigider. Cum stătuse la rece iar ulei în ea pusesem insuficient, se întărise într-un hal de puteai să o tai sub formă de cuburi. Arăta oribil și nu avea nici un gust. E unul din motivele pentru care la mine, acum, uleiul nu se termină niciodată.

Am mai cumpărat un avocado pe care o sa-l las pe bufet să se coacă vreo 2-3 zile și apoi o sa fac un guacamole simplu și delicios , ceapă verde pentru că în piață nu se mai găsește demult, șervețele umede la o super-ofertă și niște chestii congelate. Măslinele sunt foarte bune, am mai luat și am scris despre ele aici . Peștele încă nu știu cum e dar o să vă țin la curent 🙂
Voi de unde vă faceți cumpărăturile ?

Biroul meu de la IKEA

10 August 201413 August 2015 Ioana 1 Comment

Mă tot gândeam de ceva vreme să îmi amenajez în casă un loc numai al meu în care să pot scrie liniștită, să nu aud televizorul, să îmi găsesc lucrurile acolo unde le-am lăsat și să nu mă întrebe nimeni ce avem de mâncare. E destul de greu de găsit un loc liber într-un apartament de bloc dar până la urmă mi-am dat seama că soluția ideală ar fi în dormitor unde aveam un colțișor potrivit. Îmi trebuia doar o masă pe măsura locului disponibil. Adică una foarte mică, ușoară și multifuncțională. Și pe care să nu dau mulți bani mai ales că soluția e una provizorie pentru că am niște planuri mărețe legate de reamenajarea dormitorului.

M-am tot uitat prin magazine de mobilă nouă și second-hand dar nu am văzut nimic să se potrivească. Știam că la IKEA aș găsi, dar cum la Cluj nu este magazin am așteptat prima ocazie să ajung la București. Iar asta s-a întâmplat în urmă cu câteva zile.

IKEA este un magazin care nu poate să-ți fie indiferent. Nu este un magazin ca oricare altul. Sau îl iubești, sau îl urăști. Am întâlnit oameni și din a doua categorie dar marea majoritate a oamenilor îl adoră. Eu sunt un fan declarat. Atâta ingeniozitate în soluțiile de organizare a casei câtă găsești acolo nu am văzut în nici un alt loc. Am cataloagele din fiecare an (începând cu 2007 de când a venit în România) și le răsfoiesc mereu. Cunosc bine produsele lor dar totuși de fiecare dată mai descopăr ceva nou care mă uimește și mă face să mă întreb cum de nu m-am gândit la asta până acum.

Deci am ajuns la IKEA și am găsit câteva birouri care mi s-ar fi potrivit ca dimensiuni. Cel mai mult mi-a plăcut biroul Leksvik dar din păcate acesta îmi depășea cu mult bugetul (costa 449 de lei). Și parcă aș fi vrut să fie alb.

Așa că m-am decis să cumpăr 4 picioare de masă și să-mi fac singură biroul. Am ales picioarele Adils de culoare argintie (mai erau albe, negre și roșii) . Costă 12,5 lei bucata și sunt reglabile. Adică au la capăt un fel de căpăcel cu filet care îți permite să reglezi înălțimea în caz că masa se mișcă ( de exemplu dacă pardoseala nu este perfect plată sau dacă unul din picioare se sprijină pe covor iar celelalte, nu. Mi se pare o idee foarte bună și de o utilitate indiscutabilă.

La IKEA există blaturi de diverse dimensiuni prestabilite din care poți să alegi dar nu ți se taie dacă tu vrei o altă mărime. Și cum nu mi se potrivea nimic am fost un pic dezamăgită. Mi-am zis că o să găsesc acasă o soluție și mă gândeam la o scândură șlefuită pe care o să o vopsesc artistic.

După ce am mai cumpărat câteva mărunțișuri din magazin (un castronel, o lumânare parfumată și câteva cutii – cutiile sunt una din pasiunile mele, trebuie să vă povestesc odată despre asta) m-am dus să plătesc la casă. Deși mă cam grăbeam pentru că deja Cristi mă aștepta în mașină nu m-am putut abține să nu intru și la sectorul chilipiruri unde sunt produse care deja au fost expuse, care au mici defecte sau care deja sunt asamblate și nu mai sunt în ambalajul original. Discountul este întotdeauna substanțial. Am găsit exact ce îmi trebuia, nici nu îmi venea să cred. O bucată albă de blat pentru birouașul meu, exact la dimensiunile pe care le vroiam și cu toate marginile finisate. Arăta absolut perfect. Cred că de fapt era un raft sau cam așa ceva pentru că în cele patru colțuri avea prinse niște chestii de plastic pe care mai tîrziu le-am dat jos. Costa 22 de lei și striga după mine să-l iau acasă. Ceea ce am și făcut.

Picioarele de masă vin cu un suport de prindere (din nou foarte ingenios) și au toate șuruburile incluse deci nu mai trebuie cumpărat absolut nimic. Doar trebuie făcute găuri în blat pentru prinderea lor. Nu pot să mă laud că le-am făcut eu, le-a făcut Cristi. Eu doar am dat indicații 🙂

Piciorul are un șurub încorporat în el și după ce suportul este prins de tăblie se înfiletează foarte simplu. Spun că este ingenios pentru că la fel de ușor se poate demonta. Dacă nu mai ai nevoie de masă, demontezi picioarele și depozitezi totul fără să ocupi spațiu prea mult. De exemplu dacă masa era destinată terasei sau balconului pentru perioada de vară. Toamna o desfaci și o pui în pod până la primavară.

Mi-a ieșit foarte bine proiectul. Sunt foarte încântată de cum arată și mă bucur că totul a costat doar 72 de lei. Dacă găsiți undeva mai ieftin plătesc de 3 ori diferența 🙂

Mango outlet

22 July 201413 August 2015 Ioana 46 Comments

M-am ținut de promisiune și anul acesta nu am mai cumpărat nimic de la reduceri. Până acum, când am cedat ispitei și am cheltuit 20 de euro. Dar în cel mai inteligent mod posibil, spun eu. Am făcut un pic de smart shopping de la Mango, una din firmele mele preferate. Și cum să nu fie Mango firma mea preferată mea când Kate Moss este muza care îi inspiră pe designerii de la Mango iar actuala regină a Spaniei, Letizia, le poartă hainele ?

Ca să mă abțin de la cumpărături nu am mai fost în mall-uri de ceva vreme. Dar am făcut greșeala să intru pe www.mangooutlet.com și pe alte site-uri ca să-mi mai înec dorul. De fapt nu a fost o greșeală pentru că nu îmi pare rău deloc de cumpărăturile făcute și nici nu am vreun sentiment de vinovăție. Sunt chiar fericită cu ce mi-am luat . Și am încălcat doar o promisiune, nu chiar un jurământ 🙂 E o diferență, nu ?

Mangooutlet este un site care livrează direct din Spania, prin curier rapid, la prețuri de outlet. În afară de reducerile care le au față de site-ul mamă (mango.com) au avut recent o promoție care mai oferea un discount suplimentar de 15% la orice produs. Taxa de transport este zero la comenzi în valoare de peste 100 de euro. În caz contrar este 10 euro. Dar nu există să nu găsești o prietenă, două, trei cu care să te cuplezi și să faci în total 100 de euro. Ceea ce am și făcut, am comandat un pachet la comun împreună cu o prietenă și iată cele 3 produse pe care mi le-am cumpărat: o pereche de pantaloni scurți din denim, o bluză de dantelă și un pulover.

Pantalonii scurți au costat 10 euro și știu că o să aibă o viață foarte lungă. Au un pic de stretch în material , sunt foarte comozi și o să îi port în toate excursiile.

Bluza de dantelă a costat 6 euro (redusă de la 30) și este foarte versatilă, se poate purta atât la blugi cât și pe sub un sacou . Sau se poate combina cu o fustă prețioasă pentru o ținută de gală. Este foarte feminină, delicată și o iubesc !

Iar puloverul este numai bun pentru o seară răcoroasă de vară. Sau pentru la iarnă când nu vreau să mă supra-încălzesc dacă merg undeva. A costat doar 4 euro si are detaliile acelea cu ținte pe umeri care sunt foarte trendy. Dar nu într-atât încât sa iasă prea tare în evidență. Și cel mai mult îmi place că are mânecile trei-sferturi.

Mangooutlet are și haine pentru bărbați dar nu am cumpărat niciodată așa că nu pot să-mi dau părerea la acest capitol. Am observat doar că reducerile nu sunt așa de mari ca la secțiunea femei. Dacă aveți răbdare o să găsiți haine la niște prețuri incredibile, nici nu se compară cu cele piperate din mall. Iar dacă vă abonați la news-letterul lor o să aflați din timp de discounturi suplimentare sau zile în care oferă transport gratuit indiferent de valoarea comenzii.

Am comandat de mai multe ori de pe acest site, așa că dacă aveți nevoie de consultanță de specialitate vă stau cu drag la dispoziție 🙂

A fi sau a nu fi… cu sâmburi

16 July 201413 August 2015 Ioana Leave a comment

Ce-i asta ? O lebeniță fără sâmburi ? Special creată pentru noi, cei care nu mai avem timp nici să mâncăm… Ce invenție grozavă care ne scutește de efortul de a da sâmburii deoparte ! Glumesc, desigur, pentru că de fapt este o anomalie care mă îngrozește.

Pentru mine invenția asta e similară cu cea cu tubul de la hârtia igienică dizolvabil în apă. Dacă nu știți despre ce vorbesc, aveți aici o scurtă prezentare a modului în care cercetătorii își irosesc talentele. Invenții doar de amorul artei. Să nu ne mai deplasăm până la coșul de gunoi sau să nu mai mișcăm mâna să îndepărtăm sâmburii. (Aaah, și astfel să dispară concursurile copiilor care se întrec în a scuipa sâmburii cât mai departe ?! )

În cazul cu tubul de hârtie, scutești un drum la coșul de gunoi . Deci ai câștigat vreo 30 de secunde. În cazul cu lebenița / pepenele / harbuzul sau cum vrei să-i spui acestui fruct delicios nu câștigi nimic. Doar pierzi. Pentru că fructele și legumele modificate genetic pot fi nocive, pot contribui la dereglari ale metabolismului, pot provoca alergii sau pot crește rezistența organismului la antibiotice, vitale pentru tratarea infecțiilor.

Câteodată aceste creații ale omului modern sunt bune la gust. Alteori nu. Sunt convinsă că toți am mâncat iarna roșii de la supermarket. Sunt rele ? Nu, deloc. Nu sunt rele pentru că nu au nici un gust. Eu nu simt nici o diferență dacă mănânc astfel de roșii sau mănânc hârtie. E ca și cum aș mesteca în gol. De aceea prefer să aștept vara ca să mănânc roșii adevărate, coapte în grădină abia pe la mijlocul lui iulie, dulci și zemoase. Și neapărat cu sâmburi.

Sunt mulți oameni care își doresc să mănânce cât mai sănătos iar în momentul apariției unui copil în familie acest lucru devine esențial. Cu bani puțini dar cu multă muncă doi tineri au pus pe picioare o afacere prin care cultivă pământul numai cu mijloace naturiste și ecologice. Își produc singuri răsadurile, nu folosesc substanțe chimice și bineînțeles nimic nu este modificat genetic. Pentru ca plantele să nu se îmbolnăvească folosesc doar “leacuri” făcute natural chiar de către ei în diverse combinații din urzică, salvie, gălbenele, apă de var sau cenușă de lemn reciclată.

Ceea ce îi recomandă este în primul rând gustul legumelor și fructelor produse . Majoritatea clienților care au gustat din recolta lor au devenit clienți fideli. Oricine poate să comande direct de pe site ( http://legumeproaspeteacasa.com/ ) ceea ce ei cultivă în grădină. Vinerea legumele comandate sunt primite acasă. Lista produselor care se pot comanda nu se rezumă doar la fructe și legume ci și pâine de casă sau brânzeturi ale unor fermieri care împărtăsesc același respect pentru produse proaspete și naturale.

Bineînțeles că livrarea se face doar în zonele apropiate fermei, adică București și Târgoviște. Mi se pare o idee de afaceri excelentă. Să ai coșul cu legume proaspete la ușă în fiecare săptămână nu e de ici, de colo. Afacerea se conduce după principii clare și verificate de creștere a vânzărilor adică se poate face abonament lunar iar la comenzi mai mari de 100 de lei se oferă discount de 10%.

Mai, mai că mi-aș deschide și eu o astfel de afacere mai ales că începutul pare promițător. Se pare că am început cu dreptul. Priviți ce dovlecei superbi mi s-au făcut în grădină:

1 minut de publicitate

10 July 201413 August 2015 Ioana 2 Comments

Pe mine publicitatea nu mă lasă rece. Recunosc fără nicio ezitare că
reclamele mă influențează foarte, foarte mult. Si cel mai usor mi se întipăresc în minte clipurile văzute la televizor. De fapt chiar îmi face
placere să mă uit la reclame. Doar dacă urmăresc ceva extrem de interesant mă enervează pauza publicitară și foarte rar se întâmplă acest lucru. Unele sloganuri le știu de ani de zile (deși nu se mai difuzează) și încă mi se par foarte amuzante. De exemplu cel cu ”Picătura când lipește, nimic-nimic nu dezlipește”. Ăsta era la radio acum vreo 10 ani și îl cântam în mașină în fiecare dimineață.

Câteva dintre reclamele care mi-au plăcut la TV sunt cele de mai jos. Le scriu în ordinea în care îmi vin în minte fără sa fac nici un fel de clasament:

Salam săsesc – Trebuie să vă
aduceți aminte de fetița peltică care îi cerea mamei salam
săsesc. Părea atât de înnebunită după el încât a fost musai
să-l încerc și eu. L-am încercat, mi-a plăcut și apoi l-am cumpărat o lungă perioadă de timp.

Te
doare românește, îți trece românește – asta a fost o reclamă
foarte neobisnuită dar care mi s-a părut genială. Era reclama la Algocalmin, un
analgezic ”tradițional”, ieftin și de mare eficacitate. De
vreo 3 ani Algocalminul nu se mai dă decât cu rețetă deci nu mai e cazul să
se facă publicitate în jurul lui. Cu rețetă, fără rețetă mie nu-mi lipsește
din casă. Pentru că toate durerile mele sunt românești get beget.

Taft – coafura rezistă. E așa de
greu să alegi un produs cosmetic atunci când ai 10-20 de variante.
Dacă ai o reclamă bună, cu femei frumoase cărora părul le stă
perfect și pe ploaie, și pe ceață și pe vânt de ce să nu
încerci fixativul care îl folosesc ele ? Zis și făcut. Iar
rezultatul a fost mai mult decât mulțumitor.

Tu cu cine faci banking? Expresia a
intrat deja în folclor și au existat mai multe clipuri care au
insistat pe acest slogan. Cel mai controversat a fost cel care
parodia scena interogatoriului din Basic Instinct si pe care îl
puteți revedea aici

Prea bun, prea ca la țară –
Covalact , iaurt și brânză cu smântână. Sunt bune, le-am
încercat. Dar nu sunt mai bune decât altele din aceeași categorie.
Le consum pe acestea pentru că reclama mi-a inoculat ideea că sunt
ca la țară, adică naturale și sănătoase.

Reclamele
Coca Cola – ar merita un capitol special pentru că îmi plac toate, sunt unele mai drăguțe ca altele.
Cele cu urșii polari. Sau cele cu camionul lui Moș
Crăciun. Într-o iarnă chiar am văzut camionul în realitate .
Mergea foarte încet, cu toate luminițele aprinse și după el
fugeau cred că o sută de copii ! O scenă pe care o să mi-o
amintesc mereu cu drag. Îmi place și Pepsi dar… creierul meu e
setat deja 🙂

À propos de rivalitatea dintre cele două branduri.

Cu
ceva ani în urmă Pepsi a lansat o campanie de marketing numită
“The Pepsi Challenge” (Provocarea Pepsi). Consumatorii
trebuiau să stabilescă care dintre cele două băuturi este mai
bună. In timpul testului, legați la ochi, 3 din 4 consumatori au
preferat gustul Pepsi în fața gustului Coca Cola. Același grup de
persoane a refăcut testul, de data aceasta văzând eticheta
sticlelor (și deci știind ce beau). Rezultatele au fost exact
invers, 3 din 4 preferând Coca Cola. Acest fapt este cunoscut ca
fiind Paradoxul Pepsi si este adeseori citat ca modul în care brandul
, sau mai bine spus recunoasterea meritelor brandului ne transformă
într-o ”oaie din turmă”. Așa o fi ? Se pare că da.

Pe voi cât de mult vă influențează reclamele în decizia de a cumpăra un anumit produs ? Cât de mult vă bazați pe caracteristicile reale ale produsului și cât de mult pe ceea ce subconștientul a adunat de-a lungul timpului din publicitatea făcută la televizor, la radio sau pe internet ?

Share This:

Share This:

Share This:

Share This:

Share This: