Cirque du Soleil

         Poate când erați mici ați citit Fram, ursul polar, nuvela lui Cezar Petrescu. Sau poate ați văzut filmul. Dacă da, nu se poate să nu vă fi impresionat destinul lui Fram care, după câțiva ani petrecuți în arena circului, devine tot mai trist în cușca sa închisă cu zăvorul și visează la zilele copilăriei înainte de a fi fost capturat de eschimoși. Tânjește după ghețurile polare, după sloiurile pe care călătorea cu mama lui, după peștera în care s-a născut și după sălbăticia Polului Nord. Când am citit cartea, la 10-12 ani,  am plâns, am fost cu tot sufletul alături de toate animalele de la circ și mi-am făcut tot felul de scenarii și planuri ca atunci când voi fi mare să schimb soarta necuvântătoarelor care sunt dresate doar pentru a-i distra pe oameni. 

         Mai târziu, în liceu fiind, l-am descoperit cu mare plăcere pe Minulescu și tristețea din poeziile sale m-a marcat profund. În afară de sensul metaforic, m-am reîntâlnit cu asprimea și duritatatea lumii circului în versurile din Ultima oră care m-au pus pe gânduri și mi-au dat fiori reci. 

Povestea mea –

A mea,

A ta

Și-a altora!…

Același accident de circ, banal…

O zi relâche,
Şi-apoi, la fel,
Cu-aceeaşi balerină lângă el,
Alt acrobat…

Alt salt mortal!…

         O lungă perioadă de timp Fram și acrobatul lui Minulescu m-au făcut să văd în circ doar durerea ascunsă în spatele luminilor strălucitoare și a muzicii ce se vroia a fi veselă și am ocolit de departe acest gen de spectacol. Spuneam din start un nu hotărât oricărei tentative de a fi dusă să văd o reprezentație și nu înțelegeam de unde venea entuziasmul altora. Era un fel de boicot sau de liniștire a propriei conștiințe care nu-mi servea decât mie însămi.

         La un moment dat însă, în urmă cu câțiva ani într-o zi de 1 ianuarie, am văzut la televizor fragmente dintr-un spectacol Cirque du Soleil și am rămas cu gura căscată. Am rămas uimită de numerele la trapez, de acrobațiile incredibile, mi-era teamă să nu cadă sau să se întâmple ceva neprăvăzut, am fost într-o stare de wow continuu. O atmosferă incredibilă, o magie care învăluia toată arena, nu știai cine umblă, cine zboară și totul părea ireal. Costumele erau somptuoase, strălucitoare și totuși de bun gust, muzica se sincroniza perfect cu mișcările protagoniștilor care erau din ce în ce mai mulți, jocurile de lumini te duceau cu gândul la cosmos și dădeau spectacolului o dimensiune monumentală. Mi-a plăcut enorm și am căutat să văd de unde vine acest circ și cum au ajus la aceste performanțe incredibile.

         Istoria Cirque du Soleil a început în 1984 în Canada, de la un grup de 20 de artişti de stradă. Astăzi este o importantă organizaţie cu sediul în Québec, ce oferă divertisment de înaltă ţinută artistică. Compania are 4000 de angajaţi, incluzând mai mult de 1200 de artişti din aproape 50 de ţări diferite. Peste 100 de milioane de spectatori din aproape 300 de oraşe din ţări de pe şase continente s-au lăsat uimiţi şi încântaţi până acum de Cirque du Soleil. 

          Cirque du Soleil are faimă, bani, glorie, mii de angajați, spectacole grandioase, turnee mondiale și, pentru mine cel mai important lucru, nu este de acord cu exploatarea animalelor în lumea circului. Când am aflat asta mi-au căzut cu tronc. Conducerea companiei a declarat că locul tigrilor și al elefanților este în junglă iar animalele nu sunt interpreți și nu trebuie îmbrăcate în haine ca sa facă trucuri distractive pentru copii. Niciun animal nu ar trebui să stea jumătate din viață închis într-o cușcă și plimbat dintr-o parte în alta a lumii pentru a da reprezentații. Cirque du Soleil dă de lucru oamenilor și nu animalelor și niciodată nu vor fi animale în spectacolele sale. Frumos, nu ?

         Anul acesta Cirque du Soleil vine la București cu spectacolul Quidam care a avut premiera mondială la Montreal în aprilie 1996. De-atunci, spectacolul a fost în turneu pe cinci continente si a fost văzut de milioane de oameni. Distribuția internațională reunește 45 de artiști de top, acrobati, muzicieni, cântăreți și actori. Spectacolul o are în prim-plan pe tânăra Zoé, care se plictiseşte, iar părinţii ei nu fac decât s-o ignore. Viaţa ei îşi pierde orice sens, iar în încercarea de a umple golul din existenţa sa, alunecă într-o lume imaginară, numită lumea Quidam. Acolo întâlneşte tot felul de personaje interesante. Muzica pasională, intensă a lui Benoit Jutras va răsuna live pe scena Quidam, în intepretarea excepțională a unui grup de șase muzicieni ce jonglează cu multiple instrumente – vioară, violoncel, percuții, saxofon, chitară electrică și clasică sau clape. Pentru Quidam, Cirque du Soleil a ales o abordare specială a vocilor – pentru prima dată în istoria circului, fragilitatea unei voci de copil se combină cu puterea unei voci masculine, creând un melanj surprinzător de sensibilitate și intensitate. Ca în toate spectacolele faimoasei companii canadiene, muzicienii au o sarcină dificilă – ei urmăresc mișcările artiștilor, astfel încât coloana sonoră să se sincronizeze cu acrobațiile. 

         O să fie absolut senzațional și asta nu o spun doar eu ci toți cei care au avut ocazia să vadă un astfel de spectacol pe viu. În 2012, aflat pentru prima data în România,  Cirque du Soleil a oferit publicului nouă spectacole desfășurate cu casa închisă, cu producția Saltimbanco. Cu peste 36 000 de participanți, Cirque du Soleil a fost cel mai bine vândut spectacol în sală al anului din România, un adevarat record. Un an mai târziu, in 2013, show-ul Alegria a fost văzut de peste 30 000 de români, în cadrul a șase reprezentații. 

         Biletele le puteți cumpăra de aici . Sunt 6 reprezentații, între 29 ianuarie și 1 februarie. Dacă nu știați de spectacol, ați aflat de la mine și o să mergeți să-l vedeți, o să-mi rămâneți recunoscători for ever. Dar nu vă faceți griji, mie mi-a făcut plăcere să împărtășesc un astfel de anunț 🙂