Ciudată mai e mintea umană! Stau și mă întreb ce mă face să pierd ore din viață privind fascinată o emisiune mai mult decât penibilă care se numește Bravo, ai stil! Singurul lucru care mă liniștește oarecum e faptul că știu că nu sunt singura pe lumea asta care își autoflagelează creierul, îmi aduc aminte că aveam în cercul de prieteni apropiați oameni de un nivel intelectual mult peste medie care urmăreau inepțiile de pe OTV… Erau atât de șocați de ceea ce vedeau și auzeau acolo încât nu se puteau desprinde de ecran simțind cu mult mai mult decât perplexitate, groază și amuzament. Pe vremea aia cred că și Quentin Tarantino, Francis Ford Coppola sau Woody Allen erau geloși pe scenariile țesute de mintea îmbârligată a marelui producător de profesie tele-justițiar 🙂 Sunt lucruri inexplicabile (sau poate ar trebui întrebat un psiholog?), filmulețe postate pe YouTube (aici urmăresc eu emisiunea, nu la televizor) care adună zeci de mii de vizualizări și nimeni nu știe de unde vine succesul acestora.
Încerc deci să-mi găsesc scuze și să mă justific pentru că sunt la curent cu circul ăsta de tv-show în care câteva concurente apărute habar n-am de unde încearcă să impresioneze un juriu format din niște așa ziși guru ai modei cu ținute create special pentru concurs. Fetele ar face orice să obțină steluțe de la Iulia Albu sau Maurice Munteanu și să treacă în etapa următoare. Își pun ciorapi de lână cu sandale de plastic, își iau sacoul cu nasturii în spate, își trag o fustă strâmtă de blugi peste o cămașă de noapte, își iau geci bărbătești care acoperă pe jumătate rochii somptuoase, își agață poșeta de curea purtând-o ca pe un marsupiu… Și toate astea le poartă ”cu atitudine”. Atitudine demnă de Spitalul 9, secția agitați 🙂 Iar Iulia Albu (da, acea Iulia care umbla cu găina pe la emisiuni) jurizează. Dacă o candidată apare îmbrăcată cât de cât normal concluzionează rapid: Nu ți-ai dat silința, ai un aer ușor trecut, învechit, passé, demodat… e o ținută nouăzecistă dar nu în sensul bun… Mor cu zile când o aud. Deci dacă ar fi după ea, ar trebui să ne punem toți câte un buchet de flori în vârful capului, cercei cât o jumătate de farfurie, să ne machiem un ochi în bleu și unul în mov, să purtăm ruj negru și o geantă în formă de cartof. Eventual să ne punem și un belciug în nas pentru o apariție cu stil.
Poate pentru podiumurile de modă unde ținutele prezentate înseamnă artă, orice extravaganță este acceptată dar în viața și lumea reală excentricitățile nu au aceeași valoare. Ne îmbrăcăm în primul rând pentru noi înșine iar în al doilea rând pentru a fi apreciați de oamenii obișnuiți din jurul nostru și în niciun caz pentru a fi evaluați de către criticii de fashion. Sau, cel puțin, așa gândesc eu. Este adevărat că regulile stricte și pline de rigoare sunt inamicul stilului adevărat însă un anumit echilibru între un stil vestimentar îndrăzneț și limita bunului gust reprezintă cheia succesului. Femeile celebre pentru modul în care se îmbracă sunt acelea care cunosc regulile dar au încrederea necesară să le ignore parțial lăsând întotdeauna o impresie bună. Iar când mă refer la impresie, mă gândesc la om și nu la haine.
Îmbracă-te neglijent, iar ei îşi vor aminti rochia! Îmbracă-te impecabil şi îşi vor aminti femeia. Se spune că aceste cuvinte i-ar aparține lui Coco Chanel. Poate că da sau poate că nu. Atâtea citate i s-au atribuit lui Chanel de-a lungul timpului de parcă femeia ar fi vorbit numai în propoziții motivaționale, axiome și sentințe declarative dar indiferent cine ar fi emis acest principiu, îmi place cum sună și mi se potrivește ca o mănușă. Îmi plac hainele de mor, îmi place să mă îmbrac, să fac cumpărături, îmi place să găsesc ținuta perfectă și să mă simt bine îmbrăcată în orice situație. N-am deloc veleități de fashion designer și nici nu am un simț artistic prea dezvoltat ca să exercit activități de creație dar atâta timp cât există pinterest-ul am o sursă de inspirație inepuizabilă 🙂 Iar pe lângă asta, pot să spun fără niciun fel de modestie închipuită, că mă documentez serios și îmi place să citesc despre modă și stil.
Cititul ca cititul dar plăcerea de a mă gândi și a-mi imagina ținute pentru diverse ocazii mă binedispune total. Nu sunt genul care să lase pe ultimul moment pregătirile și vreau ca hainele pe care le aleg să mă reprezinte. Cele bine alese îmi dau încredere în mine și întotdeauna mă gândesc la cei care mă vor vedea îmbrăcată cu ele. Din fericire pinterest-ul și shoppingul online au desființat pentru totdeauna stresul vestimentar care mă mai apuca uneori înaintea unui eveniment deosebit. Deci, să curgă evenimentele că de restul mă ocup eu 🙂
Din păcate sunt invitată mai rar decât mi-aș dori la ocazii de genul celor la care ținuta impusă este Black Tie, adică ceva super-formal. Mai apare din când în când câte o nuntă elegantă dar cam atât. Însă, cine știe, dacă blogul ăsta se dezvoltă și voi avea succes și cu YouTube-ul poate voi deveni și eu un influencer și apoi să te ții! Baluri, gale de binefacere, vernisaje, cocktail-uri, dineuri, chestii-trestii 🙂 Nu mă mai dau jos din pantofii cu toc și nu-mi mai scot rochia de seară decât ca s-o schimb cu alta. Stilul elegant poate fi uneori intimidant dar eu personal îl ador și mă simt ca peștele în apă dacă luminile coboară din candelabre de cristal, dacă pășesc pe pardoseli de marmură, dacă fețele de masă formează cute din satin strălucitor iar șampania se lasă admirată și gustată din cupe grațioase.
Cheia unui look de gală chic nu este neapărat o rochie de 1000 de euro (cu toate că s-ar putea să ajute) ci poate fi o rochie neagră, simplă, eterna little black dress dintr-un material fabulos și perfect accesorizată. O rochie care taie respirația nu ar trebui interpretată în sensul mot-à-mot adică să crape pe tine, să fie prea mulată sau prea sumară. Ținuta elegantă și strălucitoare nu se aseamănă niciodată cu cea a unei stripteuze și nu are nimic din genul pițiponcesc. Deși la bărbați pare un pic mai simplu, credeți-mă că nu e. Din păcate am văzut de prea multe ori la evenimente de gală bărbați purtând mânecă scurtă, un big no-no! O cămașă elegantă este o cămașă cu mânecă lungă. Punct. No comment. No doubt. Decretat. Probabil sunt unii care aleg cămăși colorate dar părerea mea este că nu ai cum să dai greș cu o cămașă albă.
Pentru un eveniment Black Tie este absolut imposibil să te îmbraci prea elegant și, până la urmă, chiar acesta este scopul: să ne etalăm rochia de mare gală. Stilul ar trebui să însemne distracție iar cheia succesului constă în însușirea fără efort a limbajului modei. Adevăratul stil nu înseamnă să ai dulapurile burdușite de lucruri frumoase, scumpe și la modă ci să știi cum, când și unde să le îmbraci. Moda este trecătoare… stilul este etern.
Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2016.
o cămașă elegantă este albă, cu mânecă lungă și de un material ireproșabil aș completa eu. poate pentru că am văzut prea multe cămăși cu poliester prin ele, ori am eu fixul ăsta cu cămașa a cărei calitate se vede din avion (chiar dacă este acoperită de haină).
cât depsre rochia neagră… aș putea spune că fac colecție. 😀 😀 😀
ps. din fericire, habar nu am de emisiunea de care spui, dar e de-ajuns numele iuliei albu ca să îmi imaginez ”stilul”. și-l prefer pe-al meu, așa neșlefuit…
Cauta emisiunea pe YT, este priceless :))) Pe mine m-a șocat mai tare decât show-ul lui Capatos.
Și, da, materialul din care este făcută cămașa se vede de la o poștă…
caut, caut. sper să și rezist. :)))
Am fost la 2 baluri cu tinuta obligatorie rochie lunga la femei, smocking la barbati. S-au tinut si in niste locuri deosebite. Era o atmosfera ca in povesti, cu toata lumea imbracata asa…
Ce fată nu visează să fie măcar o dată prințesă? 🙂
“Nu poţi fi niciodată prea formală sau prea informală într-o rochie neagră.” spunea Karl Lagerfeld. Cred că o rochie purtată cu eleganţa venită din interior, te poate evidenţia şi într-o mulţime exclusivistă. Baftă, Ioana!
Mulțumesc 🙂
Ce surpriza! Ma bucur sa te vad iar printre concurenti, Ioana!
Cât despre articol… îmi place sa vad ca avem multe idei în comun despre tinutele de gala. Partea proasta este ca eu nu prea pun în aplicare ideile.
Succes!
Cu teoria și eu stau mult mai bine decât cu practica 🙂 Succes și ție, Daniela!