Ce mai mâncăm la serviciu

        Ar fi minunat dacă în fiecare zi a săptămânii am putea lua prânzul în tihnă și liniște în bucătăria proprie sau, de ce nu, undeva în oraș într-o atmosferă plăcută și intimă alături de prieteni dragi. Sau în micuțul restaurant de la colțul străzii unde toată lumea cunoaște pe toată lumea și unde patronul este în același timp bucătar și ospătar și partener de discuție. Dar asta se întâmplă probabil doar în filmele franțuzești în timp ce realitatea este departe de aceste imagini idilice. Sau cel puțin la mine rutina cotidiană îmi arată un sandwich mâncat deasupra tastaturii în timp ce mai răspund la telefon sau răsfoiesc un dosar. Și ca și când asta nu ar fi destul, uneori mă întrerup cu totul lăsând mâncarea deoparte pentru că sunt nevoită să merg să servesc un client. Nu, nu cu mâncare ci cu informații 🙂

        Dacă peste aceste obiceiuri proaste aș mai adăuga zilnic și mâncare de tip fast food, cu siguranță sănătatea mea ar avea de suferit așa că încerc pe cât posibil să fiu atentă la ce mănânc. E drept că uneori împreună cu colegele mai comandăm pizza la birou dar asta se întâmplă destul de rar și de cele mai multe ori îmi aduc mâncare de acasă. E și mai ieftin, și mai sănătos. De curând am descoperit o rețetă delicioasă pe YouTube, nimic complicat dar totuși ceva mai deosebit decât clasica pâine cu unt și cu brânză de care spun sincer că m-am săturat până peste cap. E un sandwich (poate un pic mai elaborat) pentru că asta îmi place mie să mănânc. Sandwich-uri care sunt ușor de transportat, încap în poșetă, nu se varsă, nu ai nevoie de tacâmuri ca să le mănânci și nici de loc ca să te desfășori la prânz. Urăsc să mă trambalez cu caserole după mine, și atunci când sunt pline dar mai ales atunci când sunt goale și murdare, așa că varianta cu pachețelul care poate fi strecurat chiar și într-un buzunar mi se pare soluția ideală.

        Să vă dau deci rețeta. Avem nevoie de legume care pot fi coapte pe grătar: dovlecei, vinete, ardei, ciuperci, sparanghel sau orice altceva vă place  (ceapa este grozavă), mozzarela, un pic de sos pesto, ulei de măsline, oțet balsamic, sare și piper. Și evident pâine. Sub formă de felii sau chifle sau ce altă formă preferați. De cele mai multe ori eu aleg o ciabatta pe care o iau din Kaufland cu 60-70 de bani pentru că își păstreaza bine forma, adică este moale la interior și are coaja suficient de groasă ca să nu se deformeze după ce îi adaug umplutura. Încep prin a spăla și a tăia legumele astfel încât să le pot coace pe grătar iar dovleceii și vinetele le tai longitudinal pentru că mi se pare că arată mai bine deși ar avea exact același gust și dacă le-aș tăia rondele. Dovleceii au coaja foarte subțire și se mănâncă ușor dar uneori vinetele, mai ales dacă sunt mai mari, pot fi curățate parțial. Le stropim/ ungem cu ulei de măsline și le așezăm frumușel pe grătar unde le coacem două-trei minute pe fiecare parte în funcție de cât de tare este focul și de cât de groase sunt tăiate legumele. legume la gratar

        Dacă vă numărați printre fericiții posesori ai unor gratare electrice atunci treaba merge repede și uniform și nu pot decât să vă felicit. Eu însă nu am așa ceva ci doar un fel de tigaie, de fapt nu ”un fel”, ci chiar tigaie cred că se numește, tigaie grill pe care am luat-o de aici și care este foarte bună pentru că nu se lipește nimic de ea.  Singurul minus este că nu-mi încap toate legumele deodată mai ales atunci când fac mai multe sandwich-uri și trebuie să le coc în două-trei ture.

        Pe felia de pâine se pune un strat subțire de pesto cu busuioc (nu mult pentru că are un gust foarte pregnant), apoi felii de mozzarella pe care le sărăm un pic iar deasupra, claie peste grămadă, legumele coapte peste care presărăm sare, piper proaspăt râșnit și doi-trei stropi de oțet balsamic. Închidem sandwichul și cam asta e tot. Este delicios și atunci, pe loc, cât încă legumele sunt calde dar și a doua zi după ce aromele s-au întrepătruns între ele.

sandwich cu legume

        Ca să nu fie greu de mâncat, în sensul în care umplutura alunecă dintr-o parte în alta și iese din pâine, vă recomand să împachetați strâns sandwichul în folie alimentară și vă garantez că nici măcar nu o să vă murdăriți pe degete. Folia se lipește perfect, se desface doar pe măsură ce îmbuci iar eventualul sos pe care îl lasă legumele se oprește în plastic. Bun, am descris acum și motivul împachetării aka teoria chibritului 🙂 Nu-mi rămâne deci decât să aud impresiile legate de acest sandwich și sper să fie pozitive.

Share This:

7 thoughts on “Ce mai mâncăm la serviciu

  1. Super sandwich, merge si cu piept de pui fript, taiat fâşii, eu fac cind plecam in concediu sa avem ceva de mâncare pe drum pâna ajungem la destinatie.

  2. Ce diferente intre tari! Noi aveam cantină, care s-a desfiintat, dar spatiul a ramas si toata lumea isi aduce mancare gatita, sandviciuri doar in caz ca nu si-au pus ceva si își cumpara de la brutarie. Uneori se comanda pizza mancare de la japonezi, nu toata lumea comanda, dar mancam impreuna cei cu pizza si cei cu pachet de acasa. Se si iese la pranz, dar am descoperit ca e mult mai simplu comanda si dureaza mai puțin. Eu cam carcotesc, pt ca la comanda avem o gramada de ambalaje nereciclabile. In Franta masa de pranz e sfanta, de altfel suntem obligați sa ne luam pauza de min 45 min. Colegii sotului care merg in Olanda sau Anglia la sediul firmei de acolo, se plang ca sunt numai sandviciuri. Cica nici in Belgia nu stau prea bine 🙂
    Pare bun ce zici tu! Dar iarna asta m-am ținut tare sa mancam doar legume de sezon, asa ca nu dovlecei sau vinete, nici ardei asa ca astept vara ca sa incerc reteta. Da, da confirm ca e super sparanghelul, pt el nu mai am mult de asteptat. Eu nu ma mai complic cu tigaia, pun toate legumele la cuptor la gril (sau nu) intr-o tava metalica.

    1. Si mie mi se pare ingrozitor cand comanzi ceva de mancare cate ambalaje se aduna. Cred ca volumul plasticului si al cartoanelor este de 3 ori volumul mancarii 🙁

  3. Eu am rezolvat problema mesei de prânz cu legume congelate pregătite la abur și cu o bucata de carne la cuptor+caserole de unică folosință, știu neprietenoase cu mediul… Idea ta e super bună, pt diversificare. Oricum mâncarea gen meniu de prânz e ultima solutie!

  4. sunt contra meselor la restaurant – din motive financiare, evident.
    Eu duc caserole – furculitza si servet de masa tzin in birou (servetul de masa il iau la spalat uneori 😀 ). Cum am meniu saptamanal mi-e simplu ca o parte din felurile de mancare sa le gandesc sa fie pt caserola de joburi sau a copilului la after school si sa depun practic efort zero pentru pachet: sapt. asta avem in meniu paste, mazare (fara zeama), linte, 2 zile salate (ierburi cu ou fiert, branza de capra sau fasole fiarta). Nu fac nimic special pt pranzuri pt ca la cina pun in 3 farfurii plus caserole :D. Realmente seara in 15 min am pregatit 3 farfurii de cina si 3 pachete de pranz, cele mai bine platite 15 minute minute din viata mea (stii problema mea: sunt lenesa, daca as putea sa nu trec prin bucatarie, nu as trece 😀 ) .
    Problema mare e de gasit o caserola suficient de mare (sau de mica) pt fiecare gura din casa si sa se inchida ermetic. Ale mele sunt putin prea mari, mi-ar trebui oleaca mai mici… ale fiica mii sunt un pic prea mici, a crescut, i-ar trebui cu 20-30% mai mari.

    (noi mancam simplu, sandwich-ul tau este minunat dar astept sa mai creasca fata si sa faca ea, mie mi-e prea lene sa il fac atatia pasi ).

Leave a Reply to o femeie Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *