Articolul acesta e oarecum neașteptat și pentru mine so… don’t get me wrong, adică pe românește sper să nu mă înțelegeți greșit. O să scriu despre câteva lucruri care nu mi-au plăcut în Corfu pentru că au existat și din astea și cum nimic nu e perfect în viață nu văd de ce nu le-aș spune. Poate informațiile vor fi utile cuiva vreodată.
În primul rând nu mi-a plăcut stațiunea în care am avut cazarea, Sidari. Cred că nici dacă aș fi căutat cu lumânarea nu aș fi găsit ceva mai nepotrivit pentru mine. De ce ? pentru că nu are nimic grecesc. Când am ajuns acolo am crezut că am greșit destinația și am nimerit la Manchester. Cred că nu am auzit boabă de grecește cât am stat acolo. Și nu doar turiștii erau englezi (că asta aș fi înțeles), dar majoritatea patronilor de magazine și restaurante erau britanici stabiliți în insulă de ani buni. Am intrat în vorbă cu câteva doamne și toate mi-au spus același lucru: că au venit în urmă cu 20-25 de ani în vacanță în Corfu, s-au îndrăgostit de câte un grec cu care apoi s-au căsătorit, au avut copii și acolo au rămas. Și-au deschis câte o mica afacere din care trăiau. Doamna de la agenția de turism de unde am cumpărat excursiile, doamna de la firma de închiriat scutere (Jim‘s), Lisa irlandeza de la restaurant… toate aveau aceeași poveste.
Bineînțeles că nu am nimic cu englezii, ba din contră, e una din națiile care îmi sunt cele mai dragi și ador accentul lor dar în vacanța mea grecească aș fi vrut să am parte de atmosferă grecească. Nu prea am avut parte de nimic grecesc atâta timp cât am stat în Sidari, stațiune pe care site-urile de turism o descriu ca fiind un vechi sat pescăresc din nordul insulei transformat apoi în destinație de vacanță. Din prima zi am făcut incursiuni în toate direcțiile să găsesc vechea așezare care parcă intrase în pământ. În schimb am găsit o tavernă în fața căreia era un afiș:
Adică prima și cea mai veche tavernă din Sidari era din 1959 ? și în acest caz unde era străvechiul sat de pescari ? mi-a cam dat de gândit acest anunț dar a doua zi îndoielile mi-au dispărut complet:
Deci nu a existat niciodată un sat de pescari numit Sidari. Peroulades, care e la 4-5 kilometri de Sidari, este într-devăr cu totul și cu totul altceva și acolo multe lucruri au rămas exact așa ca acum 100 de ani. Este un sat încântător și data viitoare (dacă va mai fi o dată viitoare) acolo o să aleg să stau.
Revenind la Micul Manchester aka Sidari englezii au făcut tot posibilul să se simtă ca acasă. Mâncare tipic englezească, muzica și cântăreții din Regatul Unit, inclusiv cabinele telefonice le-au construit după modelul celor de acasă. Știu că mă repet, îmi plac toate astea dar vreau să le văd când mă duc în UK și nu în Grecia. Nu vreau nici english breakfast, nici fish and chips nici Robie Williams. Vreau tzatziki, ouzo și sirtaki 🙂
După englezismele din Sidari, pe locul doi în topul micilor dezamăgiri, a fost vremea. De când merg în Grecia am avut parte numai de cer senin fără pic de nori. Până în acest an. Corfu este o insulă mai ploioasă, de fapt se vede și după vegetație că totul este verde și nu uscat ca în Creta sau Santorini. Nu pot să spun că nu am avut parte de vreme pentru plajă, am făcut baie în mare și plajă în fiecare zi, a fost foarte cald și plăcut (28-29 de grade iar apa 25-26) dar cerul parcă nu a fost atât de albastru cum mi-aș fi dorit. A plouat torențial în ziua în care am ajuns, a turnat de parcă urma să vină Noe cu arca după noi, (e drept că nu mai mult de jumătate de oră) dar a plouat chiar când ne-am dat jos din autocar și ne-am udat leoarcă. E drept că apoi am avut parte nu de unul, ci de două curcubee superbe dar pe plajă au rămas urmele dezastrului:
În timpul zilei pe cer erau nori care acopereau din când în când soarele spre disperarea celor care vroiau să se prăjescă. Mie nu îmi place să stau ca șopârla la soare dar parcă în vacanță nu te deranjează și chiar îți face placere să te bată soarele în cap. Așa a arătat cerul în cele mai multe zile:
Din păcate când am mers pe coasta de vest să admirăm apusul soarelui, aproape de punctul culminant, pe când să cadă soarele în mare, hop, au apărut și norii… Asta e tot ce am putut vedea și un pic e enervant
Să nu uit să spun despre țânțari care sunt de o obrăznicie rară. Foarte mici și foarte energici. Am avut aparat de băgat în priză cu pastile împotriva țânțarilor, am avut și Autan cu care mă dădeam pe piele în fiecare seară dar tot am prins niște înțepături care m-au făcut să mă scarpin de zici că aveam purici. Curios este că pe Cristi l-au ocolit, se pare că doar eu eram pe gustul lor 🙂
O altă mică și total neașteptată dezamăgire am avut-o în Corfu Town, orașul despre care se spune că este o bijuterie. Așa și este, nu degeaba UNESCO l-a declarant patrimoniu universal. Mi-a plăcut la nebunie să mă plimb pe străduțele înguste, să admir arcadele venețiene, să casc ochii la magazinele care vindeau bijuterii, obiecte de artizanat și suveniruri, să ascult muzica grecească de la tavernele care aveau două sau trei mese în stradă, să simt mirosul sărat al mării care e atât de aproape peste tot… Dar de ce nu spune nimeni că un sfert din orașul vechi stă să cadă ? Sunt atâtea ruine peste tot și e mare, mare păcat…
Și ultimul lucru de care mi-era dor și speram să-l regăsesc în Corfu erau dragii de pescăruși cu zborul lor planat și sunetele care le scot și care pentru mine înseamnă marea, oricum s-ar numi ea. Dar pas… nici urmă de pescăruși, eu cel puțin nu am văzut și nici nu am auzit niciunul. Asta da ciudățenie, să fii la mare și să nu auzi pescărușii 🙁
Acuma că am cârcotit destul vreau să vă spun că m-aș întoarce în Corfu oricând și aș sta o vară întreagă fără să mă plictisesc nici măcar o secundă. Am văzut peisaje de vis și locuri incredibil de frumoase despre care o să scriu în curând. Acestea au fost doar niște mici neajunsuri sau poate doar mofturi de-ale mele dar, după cum spuneam, nimic nu este perfect și vroiam să știți la ce să vă așteptați dacă veți ajunge în Corfu.
Mda, utile informatii sigur pt alti vizitatoei ai acestei insule (daca este o insula, nu stiu).
Ceea ce retin eu foarte bine in urma citirii acestui text, dincolo de esentialul pe care vrei sa ni-l transmiti, este maiestria ta in aplanarea "cârcotelii", una calda alta rece, dupa ploaie curcubeu, etc. Iar fraza finala este exact efectul pe care-l are "cerise sur le gateau"!
Imi place foarte mult, ca de altfel tot ceea ce ai scris pâna acum!
Multumesc pentru aprecieri! Incerc sa fiu obiectiva pe cat posibil.
Si eu am remarcat absenta pescarusilor din Lefkada anul acesta. Mi s-a parut foarte ciudat sa fiu la mare si sa nu ii aud, cred ca au emigrat (la mine in cartier, in Bucuresti, sunt deja in elementul lor 🙂 de cativa ani).
P.S. Imi place sa-ti citesc blogul.
Oana
Am vazut ca sunt pescarusi in Bucuresti si mi-s atat de dragi cand îi aud 🙂
Oana, multumesc pentru aprecieri.