Am avut încredere în medici şi asta ne-a costat viaţa copilului… A privit neputincios cum soţia îşi dă sufletul în braţele lui, după ce medicii îi spuseseră că suferă de “o banală răceală”… O mamă acuză medicii și asistentele Spitalului de Pediatrie de neglijență, indiferență și abuz psihic… Sunt titluri care apar zilnic în ziare, sunt știrile cu care ne întâmpină seară de seară Andreea Esca și, din păcate, singurele etichete care descriu situația din sistemul sanitar românesc. Cred că nici nu are rost să deschid subiectul pentru că toată lumea cunoaște criza profundă și fără precedent cu care se confruntă spitalele și blocajele majore care duc la situații dramatice de genul celor de mai sus.
Dar una e încrederea în sistemul medical și alta e încrederea în medicină. Una e să fii dezamăgit de lipsa medicamentelor, să fii scârbit de gândacii din saloanele spitalelor și umilit de atitudinea medicilor și alta e să ștergi cu buretele progresele științei. Una e să fii indignat de malpraxis-ul strigător la cer al unor cadre medicale și cu totul alta e să cazi în extrema leacurilor băbești ascultând sfaturile lipsite de suport ale unor guru fără pregătire apăruți peste noapte care îndeamnă femeile cu cancer la sân să nu urmeze tratament pentru că boala trece de la sine.
Când văd câte o activistă antivaccin ridicând prostia la rang de știință mi se zbârlește părul iar când citesc articole despre plante miraculoase care vindecă orice boală inclusiv cancerul în doar câteva săptămâni mă apucă furia. Asta mi se pare cea mai mare insultă adusă tuturor celor care se luptă cu acestă boală și care urmează tratamente chinuitoare. În ce calitate vii să dai cu tifla celor care suferă zi de zi în urma chimioterapiei? Este egal cu a le spune în față măi, dar ce proști sunteți, stați la perfuziile alea care vă ard venele, vă usucă plămânii și vă descompun dinții și părul în loc să mâncați doar morcovi și să vă puneți comprese cu usturoi în urechi. Sau ceapă pe tălpi și 10 căni de ceai din rădăcină de molid și v-ați făcut bine. Nu există zi să nu primesc în feed-ul de pe Facebook tâmpenii de genul ăsta.
Și mi-e ciudă că în disperarea lor sunt oameni care cred și care aleg să urmeze prostiile debitate de un neica nimeni în detrimentul tratamentelor clasice pentru descoperirea cărora oamenii de știință au muncit zeci de ani. Sau poate sute. Nu-mi spuneți că n-ar trebui să se lase influențați pentru că indiferent de cum gândim și la ce nivel ne aflăm, niciunul dintre noi nu trăiește sub o piatră iar ceea ce suntem reprezintă suma experiențelor pe care le-am trăit. Iar experiențele vin din ceea ce auzim, simțim și vedem în jurul nostru. Ce ne spun părinții, prietenii, familia, școala, televiziunea, internetul. Trăim experiențele care ne formează prin prisma informațiilor cu care suntem bombardați.
Nu vreau să mă întorc în evul mediu și n-o să cred în vecii vecilor că o ocluzie intestinală poate fi vindecată cu cataplasme cu muștar și nici că sufletul se mută dintr-un corp în altul în urma unei transfuzii de sânge. Că unii oameni aleg să nu mănânce carne accept cu mintea deschisă și chiar îi înțeleg. Dar să vii să pretinzi că secretul stării generale de bine este să nu mănânci decât scoarță de copac, frunze de păpădie și orz încolțit… la asta n-o să pun botul niciodată.
Asta nu înseamnă că în paralel cu un tratament clasic nu aș accepta remedii ajutătoare dar fără ca acestea să reprezinte o alternativă. Remediile naturiste ar trebui să vină doar în completare și nicidecum să înlocuiască terapeutica medicală științifică. De asemenea nu spun nu nici homeopatiei dar în cazul unor boli avansate nu cred că virtuțile acesteia trebuie exagerate.
Long story short, indiferent cât de la vale a luat-o sistemul medical românesc, nu este cazul să o luăm razna și să ne pierdem încrederea în progresele imense făcute de medicină. Deci ar fi bine să ne luăm după ceea ce spun medicii care au făcut ani mulți de școală și nu să aplecăm urechea la părerile unor neaveniți care au prins glas și sunt puternici tocmai datorită conjuncturii nefavorabile în care se zbate sistemul sanitar. Una e sistemul, alta e medicina ca știință.
Eu sunt genul de om care nu am luat niciodată medicamente după ureche și, de fapt, sunt genul de om care urăște să ia medicamente. Antibiotice am luat de două ori în viață, o dată la 9 ani când am făcut scarlatină (boală de multe ori mortală înainte de a se inventa penicilina) și o dată ca adult în urma unei răceli cu complicații la plămâni. Nici măcar suplimente alimentare sau vitamine nu iau după capul meu fără să cer o părere avizată. La un moment dat sufeream, în special pe timpul nopții, de cârcei la picioare. Dar știți cum? groaznic, de era musai să mă ridic din pat și să umblu prin casă altfel nu îmi treceau. Și mi se încordau așa de tare mușchii că a doua zi aveam febră musculară. Dacă te uiți pe internet, toate sursele strigă că asta e lipsă de magneziu dar parcă mi-a fost teamă să mă arunc pe pastile fără să cer o confirmare pe care să mă pot baza. O prietenă doctoriță mi-a dat ok-ul, ca să zic așa, și chiar m-a îndrumat să caut în această listă de produse secom ceea ce aveam nevoie. Tot ea mi-a spus de o astfel de vitamina c organică pentru fiul meu care trecea la nesfârșit de la o răceală la alta, vitamină care se pare că are efecte ajutătoare foarte bune pentru sistemul imunitar.
Probabil datorită educației pe care am primit-o, susțin cu tărie progresele medicinei și întotdeauna voi înclina să cred că un om care se simte rău are mai degrabă o indigestie (sau un alt diagnostic pus de medic) decât că a fost deocheat. De când a devenit internetul o sursă mai demnă de încredere decât doctorii? Inepții fără nicio dovadă știițifică apar în titluri pompoase și lumea se înghesuie să le creadă bulucindu-se ca fluturii care trag la lampă. Vaccinurile provoacă autism?? Da, știu că e o boală cumplită și părintele disperat caută să găsească o vină pentru necazul care i s-a întâmplat dar cum rămâne cu sutele de milioane de cazuri de copii vaccinați care n-au făcut autism? Să ajungem în secolul XXI cu copii care să moară de rujeolă mi se pare prea de tot iar atunci când ”libertatea” ta mă afectează negativ cred că a venit momentul unor măsuri mai dure. Cum ar fi obligativitatea vaccinării copiilor. Am zis! 🙂 
