- Pentru că aflu știrile importante imediat ce s-au întâmplat. De exemplu prăbușirea avionului Malaysia Airlines din Ucraina sau, mai recent, moartea lui Robin Williams. Nimic nu mă împiedică să caut ulterior toate amănuntele pe site-uri de știri adevărate. Dar prima informație îmi vine de pe Facebook.
- Pentru că am reîntâlnit prieteni dragi din trecut, aflați peste mări și țări, cu care am reluat legăturile și cu care schimb impresii despre lumea în care trăim. E ca și cum am sta la taclale în fiecare seară.
- Pentru pozele simpatice cu copii, pisici si căței care îmi luminează ziua.
- Pentru bancurile care mă fac să râd.
- Pentru informațiile despre subiecte de cultură generală aduse în fața mea de pagini de prestigiu cărora le-am dat like. Nu este zi să treacă fără să știu un pic mai multă istorie, muzică, geografie sau chiar politică.
- Pentru locurile despre care aflu că există și unde sper să călătoresc într-o zi.
- Pentru că pot să fiu la curent cu tendințele din modă și beauty.
- Pentru că găsesc un îndemn mobilizator atunci când sunt cu moralul la pământ.
- Pentru că am cunoscut mulți oameni deosebiți, care au talent într-un domeniu sau altul și își exprimă trăirile prin intermediul Facebook. Altfel nu aș fi ajuns la ei niciodată.
- Pentru că am găsit idei ingenioase legate de casă, bucătărie sau grădină pe care le-am pus în practică și mi-au făcut viața mai ușoară sau mai frumoasă, după caz.
- Pentru că nu mă mai simt singură chiar și atunci când, de fapt, sunt teribil de singură.
În opinia voastră, asta înseamnă pierdere de vreme ?
lifestyle
Biroul meu de la IKEA
Mă tot gândeam de ceva vreme să îmi amenajez în casă un loc numai al meu în care să pot scrie liniștită, să nu aud televizorul, să îmi găsesc lucrurile acolo unde le-am lăsat și să nu mă întrebe nimeni ce avem de mâncare. E destul de greu de găsit un loc liber într-un apartament de bloc dar până la urmă mi-am dat seama că soluția ideală ar fi în dormitor unde aveam un colțișor potrivit. Îmi trebuia doar o masă pe măsura locului disponibil. Adică una foarte mică, ușoară și multifuncțională. Și pe care să nu dau mulți bani mai ales că soluția e una provizorie pentru că am niște planuri mărețe legate de reamenajarea dormitorului.
M-am tot uitat prin magazine de mobilă nouă și second-hand dar nu am văzut nimic să se potrivească. Știam că la IKEA aș găsi, dar cum la Cluj nu este magazin am așteptat prima ocazie să ajung la București. Iar asta s-a întâmplat în urmă cu câteva zile.
IKEA este un magazin care nu poate să-ți fie indiferent. Nu este un magazin ca oricare altul. Sau îl iubești, sau îl urăști. Am întâlnit oameni și din a doua categorie dar marea majoritate a oamenilor îl adoră. Eu sunt un fan declarat. Atâta ingeniozitate în soluțiile de organizare a casei câtă găsești acolo nu am văzut în nici un alt loc. Am cataloagele din fiecare an (începând cu 2007 de când a venit în România) și le răsfoiesc mereu. Cunosc bine produsele lor dar totuși de fiecare dată mai descopăr ceva nou care mă uimește și mă face să mă întreb cum de nu m-am gândit la asta până acum.
Deci am ajuns la IKEA și am găsit câteva birouri care mi s-ar fi potrivit ca dimensiuni. Cel mai mult mi-a plăcut biroul Leksvik dar din păcate acesta îmi depășea cu mult bugetul (costa 449 de lei). Și parcă aș fi vrut să fie alb.
Așa că m-am decis să cumpăr 4 picioare de masă și să-mi fac singură biroul. Am ales picioarele Adils de culoare argintie (mai erau albe, negre și roșii) . Costă 12,5 lei bucata și sunt reglabile. Adică au la capăt un fel de căpăcel cu filet care îți permite să reglezi înălțimea în caz că masa se mișcă ( de exemplu dacă pardoseala nu este perfect plată sau dacă unul din picioare se sprijină pe covor iar celelalte, nu. Mi se pare o idee foarte bună și de o utilitate indiscutabilă.
La IKEA există blaturi de diverse dimensiuni prestabilite din care poți să alegi dar nu ți se taie dacă tu vrei o altă mărime. Și cum nu mi se potrivea nimic am fost un pic dezamăgită. Mi-am zis că o să găsesc acasă o soluție și mă gândeam la o scândură șlefuită pe care o să o vopsesc artistic.
După ce am mai cumpărat câteva mărunțișuri din magazin (un castronel, o lumânare parfumată și câteva cutii – cutiile sunt una din pasiunile mele, trebuie să vă povestesc odată despre asta) m-am dus să plătesc la casă. Deși mă cam grăbeam pentru că deja Cristi mă aștepta în mașină nu m-am putut abține să nu intru și la sectorul chilipiruri unde sunt produse care deja au fost expuse, care au mici defecte sau care deja sunt asamblate și nu mai sunt în ambalajul original. Discountul este întotdeauna substanțial. Am găsit exact ce îmi trebuia, nici nu îmi venea să cred. O bucată albă de blat pentru birouașul meu, exact la dimensiunile pe care le vroiam și cu toate marginile finisate. Arăta absolut perfect. Cred că de fapt era un raft sau cam așa ceva pentru că în cele patru colțuri avea prinse niște chestii de plastic pe care mai tîrziu le-am dat jos. Costa 22 de lei și striga după mine să-l iau acasă. Ceea ce am și făcut.
Picioarele de masă vin cu un suport de prindere (din nou foarte ingenios) și au toate șuruburile incluse deci nu mai trebuie cumpărat absolut nimic. Doar trebuie făcute găuri în blat pentru prinderea lor. Nu pot să mă laud că le-am făcut eu, le-a făcut Cristi. Eu doar am dat indicații 🙂
Piciorul are un șurub încorporat în el și după ce suportul este prins de tăblie se înfiletează foarte simplu. Spun că este ingenios pentru că la fel de ușor se poate demonta. Dacă nu mai ai nevoie de masă, demontezi picioarele și depozitezi totul fără să ocupi spațiu prea mult. De exemplu dacă masa era destinată terasei sau balconului pentru perioada de vară. Toamna o desfaci și o pui în pod până la primavară.
Mi-a ieșit foarte bine proiectul. Sunt foarte încântată de cum arată și mă bucur că totul a costat doar 72 de lei. Dacă găsiți undeva mai ieftin plătesc de 3 ori diferența 🙂
A fi pe barba ta
Cred că toată lumea a auzit melodia
lansată de Marius Moga în această vară ”Pe barba mea” . Nu
știam însă că a fost creată pentru campania Philips care poartă
același nume și care susține lansarea gamei de produse pentru
bărbierit electric, Philips Click & Style.
De-asta îmi place mie când publicitatea se îmbină cu arta și când #pebarbata este mai mult decât o simplă melodie. Este un îndemn către responsabilitate, independență și deschiderea de noi orizonturi.
lansată de Marius Moga în această vară ”Pe barba mea” . Nu
știam însă că a fost creată pentru campania Philips care poartă
același nume și care susține lansarea gamei de produse pentru
bărbierit electric, Philips Click & Style.
De-asta îmi place mie când publicitatea se îmbină cu arta și când #pebarbata este mai mult decât o simplă melodie. Este un îndemn către responsabilitate, independență și deschiderea de noi orizonturi.
Intrând un pic în detalii, iată ce înseamnă să începi să fii pe barba ta, cu bune și cu rele:
Banii capătă brusc o cu totul altă valoare și 10 lei din salariul tău reprezintă mai mult decât 100 de lei primiți de la părinți.
Mama nu te mai sună în mijlocul petrecerii să te întrebe dacă
ai pățit ceva și la ce oră te întorci acasă.
ai pățit ceva și la ce oră te întorci acasă.
Te întrebi cum este posibil ca toate vasele să se murdărească în același timp.
Afli că, spre deosebire de orice altceva pe lume, facturile nu întârzie niciodată.
Nimeni nu te mai întreabă unde te duci așa de târziu când toată lumea doarme.
Îți găsești lucrurile exact acolo
unde le-ai lăsat. Spre exemplu cutiile de bere goale sunt tot pe
măsuța din fața televizorului de o săptămână.
unde le-ai lăsat. Spre exemplu cutiile de bere goale sunt tot pe
măsuța din fața televizorului de o săptămână.
Poți să stai în baie cât vrei fără ca nimeni să bată la ușă și să întrebe cât mai ai.
Nu trebuie să te mai ascunzi atunci când fumezi.
Nu îți poți explica de ce mâncarea
se mucegăiește în frigider. Sarmalele trimise de bunica acum o
lună ar fi trebuit să țină încă pe atât.
se mucegăiește în frigider. Sarmalele trimise de bunica acum o
lună ar fi trebuit să țină încă pe atât.
Poți să aduci acasă pe cine vrei și la orice oră vrei.
Gătitul părea o treabă simplă. Acum
te întrebi de ce oare durează atât de mult. Ca să nu mai pui la socoteală că gustul e departe de ceea ce
ar fi trebuit să fie.
te întrebi de ce oare durează atât de mult. Ca să nu mai pui la socoteală că gustul e departe de ceea ce
ar fi trebuit să fie.
Înțelegi de ce se face atâta caz la
televizor la fiecare scumpire de gaz.
televizor la fiecare scumpire de gaz.
Poți să dormi până la ora prânzului
fără ca nimeni să comenteze.
fără ca nimeni să comenteze.
Hainele care zac pe jos nu deranjează
pe nimeni.
pe nimeni.
Uiți 3 zile la rând că trebuia să
cumperi hârtie igienică.
Ți se pare că programarea în html este mai simplă decât programarea mașinii de spălat.
cumperi hârtie igienică.
Ți se pare că programarea în html este mai simplă decât programarea mașinii de spălat.
Nu înțelegi după ce criterii ar trebui să alegi când cumperi o marcă sau alta de ulei pentru gătit.
Cu toate greutățile, expresia nicăieri nu e mai bine ca acasă capătă sens și pentru tine.
Un proverb evreiesc spune că ”Se învaţă uşor bărbieritul pe barba altuia” … Proverbul este însă dinainte de a apărea compania Philips și produsele sale pentru bărbierit 🙂
În această vară, Philips lansează provocarea „Fii pe barba ta!”, prin gama de produse Click & Style, două modele de aparate de îngrijire versatile, pentru orice stil. Mai multe detalii găsiţi pe site şi pe Facebook.
Staycation
Sper că nu te tentează să îți petreci zilele de concediu în care nu pleci nicăieri făcând tot felul de treburi în gospodărie. Mi se pare o greșeală. Pe lângă inevitabilul sentiment de frustrare, vei avea și o stare de oboseală la sfârșitul așa zisului concediu.
Dacă anul acesta bugetul nu îți permite să călătorești, poți avea câteva zile de vacanță adevărată stând acasă cu condiția să nu te apuci să cureți cuptorul, să faci ordine prin dulapuri sau chiar să zugrăvești baia. Ideea este să te comporți ca și când ai fi plecat de acasă dar fără să mai fi nevoit să cheltuiești bani pe hoteluri.
Eu am recurs de multe ori la unele din ideile de mai jos:
1 Imaginează-ți că ești turist în orașul tău și vizitează un muzeu. Nu trebuie neapărat sa ajungi la Londra sau Madrid ca să intri într-un muzeu. Îți garantez că rămâi cu amintiri pe viață dacă intri, de exemplu, în Muzeul de Istorie a Farmaciei din Cluj.
2 Ia micul dejun în oraș, exact așa cum ai face dacă ai fi plecat în vacanță undeva departe. Poți sta la o terasă savurând un cappuccino și un croissant în timp ce privești detașat forfota străzii.
3 Fă un tur cu ghid al orașului tău sau al unui oraș apropiat, s-ar putea să fi surprins de câte lucruri noi vei afla. În orașele mari există voluntari care fac asta gratuit sau contra unei sume modice. De exemplu la Constanta am găsit-o pe Diana .
4 Du-te la ștrand sau la piscină într-una din zilele săptămânii și profită de lipsa aglomerației caracteristică weekendului.
5 Vizionează un film la cinematograf, calitatea și efectul de relaxare nu se pot compara cu cele din fața televizorului.
6 Fă o mica extravaganță și răsfață-te câteva ore la un centru spa cu saună, jacuzzi și masaj.
7 Pune în practică proiectul pe care îl ai în minte de multă vreme și pentru care nu ai avut timp niciodată: să recondiționezi un scaun, să coși fețe de perne decorative, să aduni pozele într-un album, să îți amenajezi un colt verde pe balcon, să înveți să croșetezi… tu știi cel mai bine ce ți-ar plăcea să faci dacă ai avea câteva ore libere în fiecare zi a anului.
8 Reînnoadă legătura cu un vechi prieten drag cu care nu ai mai vorbit de multă vreme. Invită-l la tine sau întâlniți-vă undeva în oraș și veți petrece ore agreabile împreună.
9 Fă sport. Dacă nu ai, închiriază o bicicletă și fă o plimbare. Joacă un tenis de camp sau de masă cu un prieten sau petrece o seară la bowling. Sau verifică-ți resursele de energie la kangoo jumps. Măcar să știi cum e.
Punctul 10 vă las pe voi să-l adăugați.
Este foarte probabil ca după câteva zile de relaxare acasă să te întorci la rutina zilnică mai odihnit decât după o călatorie în care ai împachetat și despachetat bagaje de o sută de ori. Ca de obicei, americanii inventivi au găsit un termen pentru acest tip de concediu : nu este vacation ci staycation. Așa că nu-mi rămâne decât să vă urez
Have a nice staycation ! 🙂
Fapte bune
Cu ocazia Sărbătorilor Pascale membrii PNSC (Partidul Nu Știu Care) au dorit să-i bucure pe cei cu care soarta a fost mai puțin darnică și au împărțit 250 de pachete…
Asociația umanitară Speranțe Deșarte lanseaza cu ocazia Sarbatorilor de Iarna Campania “Fii Mos Crăciun pentru o zi”…
De 1 iunie, fă o bucurie unui copil nevoias – campanie inițiată de postul de televiziune Doi Ochi Căprui…
Clișee care se repetă an de an, fapte bune și lucruri frumoase care se întâmplă pentru că așa este tradiția dar care, din păcate, nu au continuitate. Constantin, un om căruia îi place să scrie despre tot ceea ce este frumos, vine cu propunerea de a promova ideea de a face lucruri bune oricând, în orice zi a anului, nu doar de sărbători. Iar întrebarea lui sună așa: care este ultimul gest frumos pe care l-ai făcut ?
Întrebarea m-a pus puțin pe gânduri și răspunsul nu a venit instantaneu. Cred că ultimul gest frumos și consistent a fost adoptarea Ginei, o cățelușă vagaboandă care s-a împrietenit pe loc cu Jax, rottweilerul casei. Gina era vai de capul ei, murdară, flămândă și speriată dar acum, de când e sterilizată, vaccinată și în primul rând iubită, și-a schimbat comportamentul. Îl respectă pe Jax (n-are încotro pentru că frate-su e de 8 ori mai mare ca ea ) dar este foarte sigură pe locul ei în inimile noastre. Este adorabilă (deși e urâțică) și ea știe acest lucru.
 |
| Gina |
 |
| Gina la umbra lui Jax |
Gina continuă șirul adopțiilor făcute de-a lungul anilor începând cu Buba (un cățel care era tot plin de râie atunci când l-am găsit și de-acolo i-a venit numele), Happy (care semăna cu un teckel și care a trăit 15 ani), Cici (pisica ”uitată” de niște vecini în uscătoria blocului) , Sylvestra (salvată din din gura unui câine care fugea cu ea în gură pe stradă și care acum a ajuns pisică de apartament) și ultimii doi motănei , Alpi (pentru că este pasionat de alpinism) și Tommy. Cei doi seamănă leit unul cu altul deși au fost găsiți la interval de 3 luni și la distanță de câțiva kilometri.
 |
| Sylvestra, pisica aristocrată |
 |
| Alpi și Tommy |
Nu toate faptele bune pe care le facem sunt senzaționale și nu toate schimbă viața cuiva, fie el animal sau om.
Mă tot gândesc dacă gestul de a da fisa de 50 de bani de la cărucior, atunci când îmi fac cumpărăturile la Kaufland, unor copii amărâți este sau nu o faptă bună. Ei vin la mine să îmi ceară fisa și întotdeauna le-o dau. Mi-am tot propus să nu mai fac acest lucru pentru că 1) odată am văzut că banii au mers pe țigări și 2) s-ar putea ca acești bani să fie luați și folosiți de către niște adulți care controlează fenomenul. Mereu spun că o să cumpăr din magazin napolitane sau un fruct să le dau acelor copii în locul banilor dar mereu uit.
Cam astea ar fi gesturile mele ”frumoase” din ultima vreme. Nu sunt cine știe ce dar e mai mult decât nimic.
Vreau să vă povestesc însă despre ceva la care am asistat. Un gest care este cu totul ieșit din tipare și care mi-a dat de gândit.
În urmă cu câteva zile m-am urcat într-un microbuz care mergea de la Cluj la Turda. Eram exact atâția călători câte locuri erau. Microbuzul a plecat din stație și după câteva sute de metri am văzut o țigancă făcând semne disperate cu mâna în încercarea de a opri mașina. Era genul pirandă, cu fuste multe și înflorate, cu batic pe vârful capului și cu cozi lungi în care erau împletite panglici roșii.
Eram absolut sigură că șoferul nu o să oprească, în primul rând pentru că nu era stație și apoi pentru că, hai sa fim sinceri, toată lumea se ferește să ia în mașină țigani. Nu este deloc politically correct dar nu ne place să stăm lângă ei pentru că ne deranjează, adică se împing, țipă, se ceartă, nu respectă nici o regulă a bunului simț și miros urât. Dar, surpriză-supriză ! șoferul oprește și țiganca se urcă greoi în microbuz. Avea o vârstă nedefinită, undeva între 40 și 60 de ani și era foarte, foarte grasă. Suprinzător, îi mulțumește șoferului iar apoi se postează pe culoar. Acum urmează gestul care m-a uluit: un tânăr, nu cred că avea mai mult de 20 de ani, s-a ridicat de pe scaunul său și i-a cedat locul spunându-i ”doamnă”. Țiganca a refuzat inițial sau a spus ceva de genul ”vai, dar nu este nevoie” , apoi s-a așezat totuși pe scaun. I-a mulțumit băiatului de câteva ori în cel mai frumos mod posibil. Am crezut că sunt la camera ascunsă. Dacă nu eram pe scaun, cred că picam jos. Băiatul a stat în picioare cât a durat drumul (vreo 30 de minute) iar la coborâre țiganca a mai mulțumit încă o dată. I-a răspuns cu aceeași monedă. Cu moneda civilizației.
Este acesta o faptă bună ? Categoric , da. Mai mult decât atât, mi se pare un gest care are consecințe pe termen lung, este primul pas spre conciliere, este mâna întinsă în a îndrepta lucrurile spre normalitate și este un exemplu de urmat. Poate că dacă fiecare dintre noi am face un astfel de lucru mărunt (care nu necesită finanțări europene) o să reușim și noi să intrăm în rândul lumii.
Pentru că știm cu toții : cel mai deștept cedează iar puterea exemplului este cel mai bun profesor.
