A fi sau a nu fi… cu sâmburi

16 July 201413 August 2015 Ioana Leave a comment

Ce-i asta ? O lebeniță fără sâmburi ? Special creată pentru noi, cei care nu mai avem timp nici să mâncăm… Ce invenție grozavă care ne scutește de efortul de a da sâmburii deoparte ! Glumesc, desigur, pentru că de fapt este o anomalie care mă îngrozește.

Pentru mine invenția asta e similară cu cea cu tubul de la hârtia igienică dizolvabil în apă. Dacă nu știți despre ce vorbesc, aveți aici o scurtă prezentare a modului în care cercetătorii își irosesc talentele. Invenții doar de amorul artei. Să nu ne mai deplasăm până la coșul de gunoi sau să nu mai mișcăm mâna să îndepărtăm sâmburii. (Aaah, și astfel să dispară concursurile copiilor care se întrec în a scuipa sâmburii cât mai departe ?! )

În cazul cu tubul de hârtie, scutești un drum la coșul de gunoi . Deci ai câștigat vreo 30 de secunde. În cazul cu lebenița / pepenele / harbuzul sau cum vrei să-i spui acestui fruct delicios nu câștigi nimic. Doar pierzi. Pentru că fructele și legumele modificate genetic pot fi nocive, pot contribui la dereglari ale metabolismului, pot provoca alergii sau pot crește rezistența organismului la antibiotice, vitale pentru tratarea infecțiilor.

Câteodată aceste creații ale omului modern sunt bune la gust. Alteori nu. Sunt convinsă că toți am mâncat iarna roșii de la supermarket. Sunt rele ? Nu, deloc. Nu sunt rele pentru că nu au nici un gust. Eu nu simt nici o diferență dacă mănânc astfel de roșii sau mănânc hârtie. E ca și cum aș mesteca în gol. De aceea prefer să aștept vara ca să mănânc roșii adevărate, coapte în grădină abia pe la mijlocul lui iulie, dulci și zemoase. Și neapărat cu sâmburi.

Sunt mulți oameni care își doresc să mănânce cât mai sănătos iar în momentul apariției unui copil în familie acest lucru devine esențial. Cu bani puțini dar cu multă muncă doi tineri au pus pe picioare o afacere prin care cultivă pământul numai cu mijloace naturiste și ecologice. Își produc singuri răsadurile, nu folosesc substanțe chimice și bineînțeles nimic nu este modificat genetic. Pentru ca plantele să nu se îmbolnăvească folosesc doar “leacuri” făcute natural chiar de către ei în diverse combinații din urzică, salvie, gălbenele, apă de var sau cenușă de lemn reciclată.

Ceea ce îi recomandă este în primul rând gustul legumelor și fructelor produse . Majoritatea clienților care au gustat din recolta lor au devenit clienți fideli. Oricine poate să comande direct de pe site ( http://legumeproaspeteacasa.com/ ) ceea ce ei cultivă în grădină. Vinerea legumele comandate sunt primite acasă. Lista produselor care se pot comanda nu se rezumă doar la fructe și legume ci și pâine de casă sau brânzeturi ale unor fermieri care împărtăsesc același respect pentru produse proaspete și naturale.

Bineînțeles că livrarea se face doar în zonele apropiate fermei, adică București și Târgoviște. Mi se pare o idee de afaceri excelentă. Să ai coșul cu legume proaspete la ușă în fiecare săptămână nu e de ici, de colo. Afacerea se conduce după principii clare și verificate de creștere a vânzărilor adică se poate face abonament lunar iar la comenzi mai mari de 100 de lei se oferă discount de 10%.

Mai, mai că mi-aș deschide și eu o astfel de afacere mai ales că începutul pare promițător. Se pare că am început cu dreptul. Priviți ce dovlecei superbi mi s-au făcut în grădină:

1 minut de publicitate

10 July 201413 August 2015 Ioana 2 Comments

Pe mine publicitatea nu mă lasă rece. Recunosc fără nicio ezitare că
reclamele mă influențează foarte, foarte mult. Si cel mai usor mi se întipăresc în minte clipurile văzute la televizor. De fapt chiar îmi face
placere să mă uit la reclame. Doar dacă urmăresc ceva extrem de interesant mă enervează pauza publicitară și foarte rar se întâmplă acest lucru. Unele sloganuri le știu de ani de zile (deși nu se mai difuzează) și încă mi se par foarte amuzante. De exemplu cel cu ”Picătura când lipește, nimic-nimic nu dezlipește”. Ăsta era la radio acum vreo 10 ani și îl cântam în mașină în fiecare dimineață.

Câteva dintre reclamele care mi-au plăcut la TV sunt cele de mai jos. Le scriu în ordinea în care îmi vin în minte fără sa fac nici un fel de clasament:

Salam săsesc – Trebuie să vă
aduceți aminte de fetița peltică care îi cerea mamei salam
săsesc. Părea atât de înnebunită după el încât a fost musai
să-l încerc și eu. L-am încercat, mi-a plăcut și apoi l-am cumpărat o lungă perioadă de timp.

Te
doare românește, îți trece românește – asta a fost o reclamă
foarte neobisnuită dar care mi s-a părut genială. Era reclama la Algocalmin, un
analgezic ”tradițional”, ieftin și de mare eficacitate. De
vreo 3 ani Algocalminul nu se mai dă decât cu rețetă deci nu mai e cazul să
se facă publicitate în jurul lui. Cu rețetă, fără rețetă mie nu-mi lipsește
din casă. Pentru că toate durerile mele sunt românești get beget.

Taft – coafura rezistă. E așa de
greu să alegi un produs cosmetic atunci când ai 10-20 de variante.
Dacă ai o reclamă bună, cu femei frumoase cărora părul le stă
perfect și pe ploaie, și pe ceață și pe vânt de ce să nu
încerci fixativul care îl folosesc ele ? Zis și făcut. Iar
rezultatul a fost mai mult decât mulțumitor.

Tu cu cine faci banking? Expresia a
intrat deja în folclor și au existat mai multe clipuri care au
insistat pe acest slogan. Cel mai controversat a fost cel care
parodia scena interogatoriului din Basic Instinct si pe care îl
puteți revedea aici

Prea bun, prea ca la țară –
Covalact , iaurt și brânză cu smântână. Sunt bune, le-am
încercat. Dar nu sunt mai bune decât altele din aceeași categorie.
Le consum pe acestea pentru că reclama mi-a inoculat ideea că sunt
ca la țară, adică naturale și sănătoase.

Reclamele
Coca Cola – ar merita un capitol special pentru că îmi plac toate, sunt unele mai drăguțe ca altele.
Cele cu urșii polari. Sau cele cu camionul lui Moș
Crăciun. Într-o iarnă chiar am văzut camionul în realitate .
Mergea foarte încet, cu toate luminițele aprinse și după el
fugeau cred că o sută de copii ! O scenă pe care o să mi-o
amintesc mereu cu drag. Îmi place și Pepsi dar… creierul meu e
setat deja 🙂

À propos de rivalitatea dintre cele două branduri.

Cu
ceva ani în urmă Pepsi a lansat o campanie de marketing numită
“The Pepsi Challenge” (Provocarea Pepsi). Consumatorii
trebuiau să stabilescă care dintre cele două băuturi este mai
bună. In timpul testului, legați la ochi, 3 din 4 consumatori au
preferat gustul Pepsi în fața gustului Coca Cola. Același grup de
persoane a refăcut testul, de data aceasta văzând eticheta
sticlelor (și deci știind ce beau). Rezultatele au fost exact
invers, 3 din 4 preferând Coca Cola. Acest fapt este cunoscut ca
fiind Paradoxul Pepsi si este adeseori citat ca modul în care brandul
, sau mai bine spus recunoasterea meritelor brandului ne transformă
într-o ”oaie din turmă”. Așa o fi ? Se pare că da.

Pe voi cât de mult vă influențează reclamele în decizia de a cumpăra un anumit produs ? Cât de mult vă bazați pe caracteristicile reale ale produsului și cât de mult pe ceea ce subconștientul a adunat de-a lungul timpului din publicitatea făcută la televizor, la radio sau pe internet ?

Aida pentru noi toți

6 July 201413 August 2015 Ioana Leave a comment

Cum poți să spui despre operă că nu
îți place când tu nu ai văzut în viața ta un spectacol ?

Cunosc foarte mulți oameni care nu au
fost niciodată la operă. Oameni inteligenți, informați, cu
școală, oameni care citesc mult, oameni cu care ai ce discuta dar
cărora (poate), pur și simplu, nu li s-a ivit ocazia să ajungă
la un spectacol de acest gen. Din diverse motive, fără să fie vina lor.

Pentru aceștia și pentru cei care
iubesc opera cu adevărat, pentru copii și pentru vârstnici, pentru
oricine a vrut să vadă ceva frumos Opera din Cluj a avut o idee
extraordinară: a pus în scenă, în aer liber, Aida de Giuseppe
Verdi, una dintre cele mai de succes opere ale tuturor timpurilor. Se
cântă de aproape 150 de ani iar aseară a fost, din nou, o
revelație.

Eu nu sunt o împătimită a muzicii de
operă, recunosc câteva arii celebre pe care le ascult cu plăcere,
merg din când în când la spectacole dar nu sunt o mare
cunoscătoare. Iubesc însă cu ardoare baletul dar despre balet o să vorbesc altădată.

Acum o să vă spun câteva cuvinte
despre spectacolul pe care l-am văzut aseară și care nu îmi mai iese din minte, spectacol care s-a transformat într-o amintire frumoasă pentru 4000 de oameni. Nu eu am făcut estimarea, așa am
auzit azi dimineață la știri.

Ora de începere a fost 8 seara iar eu am ajuns
pe la 7 în Piața Unirii și bine am făcut. În primul rând pentru
că mai târziu nu aș mai fi găsit locuri libere iar apoi pentru că
am trăit experiența ultimelor pregătiri. A fost foarte interesant
să fii înconjurat de artiști, de regizori, de figuranți, să le
vezi costumele de aproape, să auzi ultimele indicații și probele
de microfon. Parcă ne pregăteam cu toții (da, inclusiv noi,
spectatorii) de o mare serbare fără să existe distanța impusă de
cortină. Piața era plină de egipteni antici care cred că veniseră cu corabia din parcare 🙂

Reprezentația a fost în limba
italiană dar a existat titrare pe un ecran mare. Mai mult decât
atât, înainte de fiecare act, directorul Operei (Marius Budoiu),
foarte simpatic și cu multă prezență de spirit, a urcat pe scenă
și a explicat acțiunea care urma să se întâmple și numele
personajelor.

Directorul Operei Cluj, tenorul Marius Budoiu

A fost ca o poveste pe care era imposibil să nu o
înțelegi și care să te nu te emoționeze. Muzica a fost sublimă
( orchestra avea 55 de instrumentiști ) și la unele pasaje te
treceau fiorii atât de touching era. Vorbesc despre senzațiile mele, evident.

Spectacoul a început pe lumină și
s-a terminat în noapte. Ceva care m-a făcut să zâmbesc a fost
sentimentul ciudat pe care îl aveam atunci când se termina un act
și începea pauza. Firesc așteptam să se aprindă lumina (ca la
teatru, nu?) dar de fapt se făcea și mai întuneric pentru că se
stingeau reflectoarele de pe scenă. Mi s-a părut amuzantă această
inversare de situație.

Pentru marșul triumfal

(imposibil să nu recunoașteți muzica ) s-au folosit câteva sute de
figuranți voluntari. Și cai adevărați. A fost absolut impresionant.

Știam că la sfârșitul spectacolului
Primăria Clujului ne va răsfăța cu focuri de artificii dar nu
știam ce surprinzător va fi efectul pe muzica Aidei. Până și
Matei Corvin privea spre cer.

A fost o super-producție
impresionantă. A fost o sărbătoare și o zi memorabilă. Dar a
fost și o momeală, ceva care să ne atragă și să ne deschidă
gustul spre operă. Sunt sigură că în stagiunea din toamnă vor fi
mulți doritori să vadă și alte spectacole înăuntrul Operei. Și
sunt sigură că nu vor fi dezamăgiți. Pentru că nimic nu se
compară cu magia candelabrelor care se sting treptat, sunetul
gongului, fotoliile de catifea și cortina care ascunde atâtea
secrete.

Despre microunde

4 July 201424 April 2016 Ioana Leave a comment

De la început vă spun ca nu cred în sintagma ”Cuptorul cu microunde nu este sănătos”. De-a lungul timpului mie mi-a fost de mare ajutor în bucătărie și nu pot să reneg un prieten drag.

Circulă pe internet un articol care arată rezultatele unui experiment în care o plantă este udata cu apă incalzita la microunde si apoi răcită. Planta se usucă in cateva zile. Ahhh, v-am spus ca microundele sunt toxice !! Exclamă toti conservatorii. Eu zic să încercati acelasi lucru cu apă fiartă si racita. Puteti sa o fierbeti fie pe aragaz, fie la foc facut cu lemn de fag in gradina bunicii ca sa fim cat mai aproape de natura 🙂 Udați o plantă cu această apă si veți obține același rezultat : planta se va ofili.

Atat microundele cat si fierberea distrug enzimele și antioxidanţii din alimente, lăsându-le astfel goale de nutrienţi. Singura solutie ca acesti antioxidanti sa ajunga in corpul nostru este sa mancam legumele si fructele crude. Pana una-alta ne mai bucuram de gustul unor mâncărici fierte, coapte sau prăjite că doar o viață avem 🙂

Mie cuptorul cu microunde mi se pare o inventie extraordinara si nu as renunta la el. Nu este zi sa nu il folosesc pentru incalzit mancarea. Chiar nu vad sensul sa ma intorc in timp si sa renunt la acest beneficiu care mi-a făcut viața mult mai ușoară.

Totuși un mic semn de întrebare mi-am pus și eu datorita acestor dispute aparute in ultima vreme. Si am facut un mic research sa vad cum stau în realitate lucrurile cu sanatatea celor care utilizeaza microundele de zeci de ani.

Sănătatea lor e bine, merci. Dar am gasit un lucru mult mai interesant pe care vreau sa vi-l împartășesc si vouă : gătitul la microunde a fost descoperit in mod accidental (ca multe alte inventii ale omenirii). Inventatorul este Percy Spencer, un inginer american care lucra in domeniul radarelor pentru
identificarea avioanelor in zbor. Acest lucru se întâmpla in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Pentru aceasta utiliza un dispozitiv numit magnetron care convertea electricitatea in unde radio. Intr-o zi a observat ca lucrand langa acest magnetron batonul de ciocolata pe care il avea in buzunar s-a topit complet.

Fire curioasa, a investigat fenomenul. A inceput cu seminte de popcorn care puse lângă dispozitiv au înflorit rapid. Apoi a pus un ou intreg intr-un ceainic si deasupra a asezat magnetronul. Rezultatul a fost ca oul a explodat in fața unui coleg curios care s-a uitat in ceainic sa vada ce se întâmplă. (Despre acest experiment facut in zilele noastre gasiti mai multe amanunte aici ).

Astfel în 1945 Percy Spencer a brevetat cuptorul cu microunde. Inițial acesta era de fapt o mare cutie de metal in care era inclus un generator de camp electromagnetic. În 1947 s-au vandut primele astfel de cuptoare care costau intre 2 si 3000 de dolari, aveau 1,8 metri inaltime si aproape 400 de kg. Erau doar pentru uzul restaurantelor, clar, și arătau așa:

Abia in 1967 au aparut cuptoarele cu dimensiuni si pret rezonabil, asemanatoare celor de azi si care costau 495$ . 1975 a fost primul an in care vanzarile de cuptoare cu microunde au fost mai mari decat cele ale cuptoarelor cu gaz. Vorbesc bineînțeles de Statele Unite ca in România nu auzise nici naiba de microunde iar ca sa iti cumperi un aragaz sau un frigider iti trebuiau pile serioase.
Concluzie: încălzesc mâncarea la microunde de 20 de ani si sunt perfect sănătoasă. Am colesterolul si glicemia in limite normale, nu sunt nici prea grasa, nici prea slaba, tensiunea e normala, nu ma doare nici stomacul, nici ficatul si nici inima. Din când in când mă doare capul dar asta numai dacă beau alcool ceea ce nu are nici o legatura cu microundele 🙂

Import din America

2 July 201413 August 2015 Ioana 10 Comments

Se apropie 4 iulie. Adică Fourth of July. Adică Independence Day, ziua Americii.

Când spun America mă refer la Statele Unite. Am o slăbiciune pentru această țară. Nu am ajuns încă să văd cu ochii mei cum e acolo dar știu de pe acum că va veni și ziua aceea. Și o să-mi placă la nebunie. Pentru că imi plac oamenii care nu se formalizează și care își spun pe numele mic chiar daca sunt la o diferenta de doua generatii. Iar asta nu înseamnă nicidecum o lipsă de respect. Imi plac doamnele trecute de 80 de ani care se îmbracă în roz si merg la restaurant cu ”fetele”. Imi plac americanii pentru că viseaza cu ochii deschisi si nu au prejudecati. Dar nu despre asta vreau sa vorbesc acum. Nu despre cum e acolo ci despre ceea ce americanii au dat lumii întregi. Lucruri care ne fac viața mai frumoasă:

Blugii. Cine nu are cel puțin o pereche de blugi sa ridice mâna sus 🙂

Mcdonald’s și KFC . Love it ! Nu vreau să aud discursuri ”nutriționistice” că nu sunt bune la sănătate. Adică sarmalele, micii si slănina ardelenească sunt mai potrivite unui stil de viata sănatos ? Daca nu facem excese eu cred ca putem mânca orice.

Valentine’s Day și Halloween . Sărbători drăgute cu inimioare si vampiri, distractie si voie buna. Incă o ocazie de a petrece si de a gusta viața. Nu doar ca nu vad nimic rău în asta, dar ador să văd vitrinele împodobite si toate restaurantele pline de oameni care se distreaza. (Iar Dragobetele mi se pare o invenție a haterilor. Nici naiba nu a auzit de el pâna acum câțiva ani)

Filmele de la Hollywood. Aici ar fi multe de spus. Hai să zicem că americanii nu au avut compozitori sau pictori celebri dar în a șaptea artă au castigat tot ce se putea câștiga. Punct.

Internetul. A aparut in America în anii 80 si intre timp intreaga lume s-a conectat. Iar daca vorbim de internet nu putem sa nu spunem nimic despre Facebook care tot de acolo vine. Dragul de Mark Zuckerberg ne-a legat definitiv de calculatoare.

Black Friday. Ăsta da eveniment. Nu stiu pe nimeni care sa nu fi cautat oferte si reduceri in acea zi.

Coca Cola. Cică e toxica rău si nu e sănătoasă. Dar are un gust teribil de bun. Iar pentru mine e mai revigorantă decat orice cafea. Americanii beau Coca Cola de mai mult de 100 de ani si mă îndoiesc că a murit vreunul din asta.

Ar mai fi multe de adaugat, dar vin dintr-una în alta. Cum ar fi shoppingul online, YouTube-ul si multe cuvinte sau expresii în engleză. Voi cât de des folosiți cuvântul OK ?

Share This:

Share This:

Share This:

Share This:

Share This: