Am locuit mulți ani doar cu fete, prin diverse cămine, apoi am lucrat o lungă perioadă de timp într-un colectiv în care femeile erau majoritare așa că mi se pare foarte normal ca atunci când cineva mă întreabă ce mi-am cumpărat să-i arăt imediat tot ce am în plasă. Și pe vremuri, când stăteam la cămin, și la servici, când o colegă se întorcea din oraș de la cumpărături toată lumea sărea pe ea cu întrebarea ce ți-ai luat, ce ți-ai luat? arată-ne și nouă! Așa că o să vă arăt ultimele târguieli de la Ikea unde sunt înregistrată ca fan declarat.
În primul rând, după ani de așteptare, mi-am adus aminte că am nevoie de două rame pentru tablourile pe care le-am primit foarte demult (tablouri pe hârtie tot de la Ikea). Era deja timpul să le înrămez mai ales că sunt foarte drăguțe și vreau să fac un mic aranjament (cu alte două tablouri mai mici) pe care să îl pun în locul tabloului mult prea clasic cu crizanteme din living de care deja m-am plictisit. Ramele arată foarte bine și nu îți dai seama că sunt din plastic decât dacă pui mâna pe ele dar nu cred că musafirii se vor osteni să afle din ce sunt făcute. Dimensiunile sunt 30×40 și fiecare a costat 13 lei. De fapt 12,99 că și cei de la Ikea sunt la fel de țăcăniți ca toți comercianții și folosesc peste tot virgulă 99.
Apoi am luat role cu lipici pentru a aduna părul pisicii care este peste tot în casă. Astea îmi sunt la fel de necesare precum peria de dinți sau pieptenul, adică nu poate trece o zi fără să nu le folosesc.
Veioza a fost cea mai grea alegere pentru că erau foarte multe culori. Inițial am vrut să iau una albă care să fie ca blatul biroului. Și de fapt am și pus-o în plasă dar apoi m-am răzgândit și mi-am spus că vreau o pată de culoare. Erau unele roz mat și unele mov metalizat dar eu aș fi vrut roz metalizat. Deci invers, dar varianta asta nu era. Cea neagră arăta foarte bine dar parcă nu vroiam neagră și nici maro, că era una maronie care imita culoarea lemnului. Iar cea roz era prea girlie-girlie. Mi-ar fi plăcut și cea mov dar aia aș fi vrut să nu fie metalizată. Toate aceste gânduri erau doar în capul meu, nu le spuneam cu voce tare pentru că și așa Cristi a fost un monument de răbdare. Nu era cazul să întind coarda cu sutele de gânduri care umblă prin capul unei femei când stă să aleagă o veioză de doi lei. Mă rog, de 45 44,99.
Până la urmă am ales una albastră. Este o veioză cu led, cu tub flexibil pe care îl poți aranja în ce poziție vrei. Are o clemă (există și în varianta cu suport fix) și poți să o agăți oriunde. Eu am ales-o pe asta pentru că vreau să o pot duce cu mine în călătorii. Da, nu glumesc, ocupă mai puțin loc decât placa sau uscătorul de păr și poți să o folosești la orice hotel. Eu pe unde am umblat în ultimii ani aveau niște veioze de tot rahatul, cu becuri acoperite cu tot soiul de abajururi care luau toată lumina de nu vedeam să citesc seara. Iar eu nu pot adormi până nu citesc câteva rânduri, așa că decât să îmi fac nervi pe tema asta, mai bine iau veioza cu mine iar hotelul să se spele pe cap cu lumina ambientală.
Am mai luat două polițe înguste de care sunt foarte, foarte încântată și pe care vreau să le folosesc pentru borcănașele de condimente.
Ele de fapt sunt suporturi pentru tablouri sau alte decorațiuni dar nu scrie nicăieri că nu pot fi folosite și în alt scop. Se prind pe perete cu două șuruburi și arată foarte bine. După ce le montez o să fac o poză și o să vă arăt. Inițial am vrut să le pun unul deasupra celuilalt dar acum mă gândesc să le pun unul lângă altul, în prelungire, ca și când ar fi un raft mai lung (unul are 55 de cm).
Foarte mult m-am gândit dacă să iau sau nu cuierul de agățat pe ușă. Nu că ar fi fost scump (20 de lei, pardon 19,99) dar mi-e groază să nu îl umplu de lucruri, să fie tot timpul plin și să dea un aspect de dezordine.
Scopul lui este să îmi agăț poșetele și sper din suflet ca în timp să nu se umple de tot felul de alte chestii. Oricum mi se pare foare util, ușor de utilizat și de mutat de pe o ușă pe alta pentru că de fapt este cuier pentru ușa de la baie și nu pentru dormitor 🙂
Am mai cumpărat 6 farfurii din arcopal. De astea chiar aveam nevoie, nu erau programate dar mi s-au părut ieftine (3 lei una) și celelalte farfurii pe care le folosesc în bucătărie sunt deja cam ciobite. Iar cele cu floricele, fluturași și ciupercuțe (de pe vremea lui Pazvanti) au toate marginea aurie și nu le pot folosi la microunde. Plus că farfuriile albe îmi plac cel mai mult pentru că mâncarea se vede foarte frumos în ele, adică nu i se alterează culoarea. De exemplu mazărea pe o farfurie albastră arată ca naiba. Sau porumbul pe o farfurie galbenă n-are nici un impact vizual, Sau morcovii pe o farfurie cu tot felul de desene se pierd printre linii și nu mai sunt deloc aspectuoși. Poate e o idee fixă de-a mea dar așa mi se pare mai frumos: să iasă în evidență mâncarea, nu farfuria.
And last but not least… nelipsitele lumânări parfumate. Una cu portocale, una cu mere verzi (asta nu știu de ce am luat-o că nu prea îmi place) și una cu fructe de pădure. Cu vanilie, preferata mea nu am mai luat că încă am pe stoc. A, și am mai cumpărat un set de borcane mici pentru condimente că acuma dacă am rafturi noi pot să mă extind cât vreau. Nu-mi place să țin condimentele în plic după ce le deschid pentru că mi se pare că se răsuflă, adică le dispare aroma și prefer să le țin închise. Dar borcănelele astea sunt tare drăguțe și pot fi folosite pentru orice. În ele țin și agrafe de birou, și ace cu gămălie și chiar bomboane.
Astea au fost cumpărăturile acum. Lista nu a fost prea lungă dar deja o pregătesc pe cea de data viitoare studiind intens departamentul de textile pentru că am o idee legată de draperiile și perdeaua din living.
Imi place ideea cuierului de usa, am mare nevoie de asa ceva si tot pentru genti si alte nimicuri. Mai ales pentru genti, pe care le las pe unde imi vine in momentul respectiv si pe urma trebuie sa pun toata casa in miscare cand trebuie sa gasesc cutare geanta. Faine cumparaturile, abia astept sa vad cum vine suportul fixat pe perete. Ce-ar fi sa trag o fuga pana la IKea azi?
Bine de tine că ești aproape de Ikea. Eu nu ajung decât din an în paști 🙂
Buna Ioana!
Poti sa imi spui te rog denumirea suporturilor pe care le-ai facut pentru condimente?
Incerc sa le cumpar online si nu reusesc sa le descopar. Iti multumesc!
Te-am descoperit intai pe youtube, unde m-ai fascinat, apoi am descoperit-o pe fiica ta. Ma simt ca un membru de familie.
Te imbratisez..
Multumesc, Mariana. Suporturile acelea sunt de fapt polițe pentru fotografii din gama MOSSLANDA. Chiar acum sunt la reducere 🙂