Salvați de clopoțel

       Ce vă vine prima dată în minte când auziți expresia Salvați de clopoțel? Eu m-am gândit întotdeauna la bucuria elevului care, neavând habar despre ce se vorbește la tablă,  stă cu spaima în sân că va fi scos la răspuns ascunzându-se după colegul din față iar pe când dezastrul pare iminent se aude clopoțelul care anunță pauza mult așteptată. Cred că tot de la această interpretare a venit și titlul filmului american de mare succes care a fost transmis la noi prin anii 90 și la care se uitau și copiii dar și părinții, pentru că personajele Zack, Screech și Slater erau foarte simpatice.

Saved by the Bell
         De azi înainte însă, de câte ori voi auzi că cineva a fost salvat de clopoțel, o să mă gândesc la o chestie morbidă pe care mi-a fost dat să o aud azi într-un documentar pe Digi Travel. Foarte interesant și șocant în același timp. 
      Ca multe alte ciudățenii, totul a început în Anglia în timpul Epocii Victoriene. Deși teama oamenilor de a fi considerați morți (fără să fie) și de a fi îngropați de vii a existat dintotdeauna se pare că această stare de anxietate a luat proporții în acea perioadă. Poate și datorită primelor anestezice care au apărut tot atunci și pe care medicii nu știau în ce dozaj să le folosească astfel încât accidentele erau destul de frecvente. Pe românește, unii nu se mai trezeau în veci din anestezie iar alți pacienți intrau într-o comă profundă, soră cu moartea. Astfel doctorii aveau dubii în ceea ce privește declararea decesului. Metodele prea puțin științifice de a pune oglinzi sau pene în fața gurii presupuselor cadavre pentru a vedea dacă mai există vreo urmă de respirație erau puse sub semnul întrebării iar rudele celor morți erau din ce în ce mai îngrijorate ca nu cumva să-i îngroape pe cei dragi cu zile. 
         În astfel de momente inventatorii au întotdeauna soluții și brevetează cele mai năstrușnice idei… cum ar fi sicriele cu supape de siguranță 🙂

      Un sicriu de siguranță este  un sicriu echipat cu un mecanism care previne asfixierea unei persoane înmormântate prematur. În același timp permite ocupantului semnalarea că a fost îngropat de viu. Mortul are la îndemână, în sicriu, o sfoară de care poate să tragă atunci când se trezește. Celălalt capăt al sforii este legat de un clopoțel atârnat afară, deasupra mormântului. În momentul în care clopoțelul sună, mortul este dezgropat și revine la viața de dinainte. Un număr mare de modele de sicrie de siguranță au fost brevetate în secolul  al XIX-lea iar unele din acestea sunt încă disponibile și se pot cumpăra și în prezent ! În poza de mai jos aveți schița mecanismului:

         Iar în această poză se vede unul din multele monumente funerare dotate cu cârligul de care odinioară era agățat clopoțelul salvator. Deci se pare că lumea a luat lucrurile foarte în serios. 
sursa foto historichouston1836.com
       Etimologia populară sugerează că expresia salvați de clopoțel provine de la aceste sicrie dotate cu mecanismul care permitea omului îngropat să semnalizeze faptul că nu era mort. Deși acesta nu avea altceva de făcut decât să tragă de sfoară iar clopoțelul agățat de piatra funerară suna, nu se cunoaște niciun caz în care să se fi întâmplat acest lucru. Expresia însă s-a încetățenit și a fost folosită cu mult înaintea sensului care îl are în prezent în meciurile de box. 
         Pentru că salvat de clopoțel este și boxerul care, pe punctul de a fi doborât la pământ și abia mai ținându-se pe picioare este salvat de clopoțelul care anunță sfârșitul rundei. 
       Dacă v-am stârnit interesul, puteți căuta pe internet informații suplimentare despre aceste safety coffins. Eu asta fac de câteva ore și nu-mi vine să cred cât de mare e Grădina Domnului !

Share This:

Read More

Cum să câștigi la Loto

         De ”Iepuraș” adică, în a doua zi de Paște care anul acesta va fi pe 13 aprilie, Guvernul ne-a pregătit o surpriză și cred că toți ați auzit de Loteria bonurilor fiscale. Mare găselniță în a înlătura evaziunea fiscală, ce să spun… cred că așa de tare s-au speriat deja chinezii evazioniști din Dragonul Roșu că nici nu mai dorm noaptea. E vorba de a-i ține în frâu pe micii comercianți, cei care vând unui client mărfuri de valori relativ mici, sub 1000 de lei pentru că cei care se ocupă de cantități vagonabile își vor vedea în continuare de treabă. Nu se încurcă ei cu bonuri fiscale. Dar nu știu de ce m-am apucat de cârcotit pentru că de fapt vreau să vorbim despre partea bună a lucrurilor.
          Dacă nouă, muritorilor de rând, ni se oferă șansa de a participa gratuit la o loterie, de ce să nu o facem? Eu la Loto pot să număr pe degetele de la o mână de câte ori am jucat pentru că probabilitatea de a câștiga fiind atât de mică, nu m-am îndurat niciodată să dau banii pe bilet. Acum, tot ce trebuie să fac este să păstrez bonurile de casă atunci când îmi fac cumpărăturile. Și deja am ratat vreo trei șanse pentru că am uitat și le-am aruncat. De azi însă, le țin în fața ochilor ca să îmi amintesc tot timpul ce am de făcut. 
         De făcut… adică să le prind sub un magnet de frigider și să nu le mai arunc în coșul de gunoi. Deja am două bonuri, unul de 2 lei și unul de 11 lei. Nu contează că scrie 11,53 , la extragerea bonului câștigător nu se ține seama de zecimale pentru că loteria constă în extragerea aleatorie de numere, astfel:
  • un număr cuprins în intervalul dintre 1 si 999 inclusiv, reprezentând valoarea totală a bonului fiscal fără subdiviziunile leului, inclusiv taxa pe valoarea adăugată. 
  • un al doilea număr reprezentând ziua emiterii bonului fiscal aferentă lunii sau intervalului calendaristic, dupa caz.
         Deci dacă din urnă va ieși numărul 11, câștigători vor fi toți posesorii de bonuri fiscale cu valori cuprinse între 11,00 și 11,99 lei cu condiția să poată dovedi acest lucru (adică să fie în posesia bonului) și încă o condiție: să fie din data extrasă.
       Se fac două extrageri: în primul rând valoarea bonului iar apoi ziua bonului. Dacă dă norocul peste mine și iese numărul 11 iar ziua iese 5, am câștigat. 
         Cât ? asta nu se știe încă, premiul pus în joc este de 1 milion de lei adică vreo 220.000 de euro dar depinde câte persoane revendică premiul. Dacă în data de 5 februarie în România s-au dat 832 de bonuri fiscale cu valori între 11,00 și 11,99 lei dar numai 480 de oameni le-au păstrat, înseamnă că cei 480 sunt potențiali câștigători. Adică au câștigat fiecare câte 2083 de lei. Dar dacă presupunem că doar eu am păstrat bonul, voi primi un milion întreg. Waw !!
         Următorul pas este să merg cu bonul la orice unitate ANAF (adică  Administrația Financiară) și, după ce o să fiu plimbată conform tradiției pe la 3 ghișee, o să le flutur pe sub nas funcționarelor de acolo bonul meu câștigător. Glumesc, desigur, pentru că o să fiu prea bucuroasă ca să îmi mai pese că stau la coadă o oră.
         Ce mai vreau să știți: 
         Nu contează dacă ai plătit cash, cu cardul sau cu bonuri de masă.
         Revendicarea premiilor trebuie făcută în maxim 30 de zile dar sunt sigură că de data asta nimeni nu o să se lase chiar pe ultima zi 🙂
        La loterie participă bonurile cu valori între 1 leu și 999,99 lei. Deci bonul pentru o chiflă de 50 de bani sau pentru un televizor de 1200 de lei, nu intră. 
        Dacă nu va exista nici un câștigător, milionul se va reporta pentru următoarea loterie care va fi în luna august. Și cică din august încolo, se va organiza lunar, deci o să ne umplem de hârtii 🙂
        În consecință vă doresc spor la cumpărături și nu uitați să păstrați bonurile iar dacă veți câștiga, dați un semn aici pe blog.

Share This:

Read More

Economii în bucătărie

         Tot am zis că nu-mi mai cumpăr nimic dar dacă e vorba de o carte, nu se pune, nu ? E o carte de bucate… Toate pe care le am, deși încă le folosesc, sunt de pe vremea lui Pazvante. Le țin în bufetul din bucătărie și se vede după starea în care sunt că le-am răsfoit destul de des dar parcă se simte nevoia unui suflu nou 🙂
         Trecând cu vederea cartea Siviei Jurcovan care s-a tot reeditat de-a lungul timpului, cărțile de genul Album literar gastronomic sau Almanahul gospodinei sunt deja piese de muzeu tipărite în vremea când almanahurile (atenție, nu almanahele) erau la modă și la mare căutare, deci în urmă cu mai bine de 25 de ani. Acum că m-am justificat suficient vreau să vă arăt și ce carte îmi doresc: 
         Normal că o vreau, cine nu-l iubește pe Jamie Oliver și cine n-ar vrea să gătească după rețetele lui care par atât de simple atunci când le prepară în fața camerei de filmat ? Dar oricât de mult îmi place să mă uit la emisiunile lui, este altceva atunci când ai cartea în față și poți să o răsfoiești cu grijă, să cauți ceva la cuprins, să pui bilețele între pagini, să faci adnotări pe margine și să știi că este a ta și doar a ta . Ca de obicei, cartea este mai bună decât filmul 🙂 Pe lângă rețete, Jamie abordează și insistă pe ideea de a economisi în bucătărie și de a nu risipi mâncarea.
         Irosirea mâncării este o problemă acută în țara noastră. Vestea bună este că fiecare dintre noi poate face o diferență în acest sens. Jamie Oliver propune în noua sa carte, “Economisește cu Jamie”, apărută la Curtea Veche Publishing, un nou stil de a face cumpărături, de a găti și de a utiliza alimentele astfel încât să economisim mai ușor. Rețetele sunt realizabile cu un buget redus și gândite astfel încât să valorifice la maximum ingredientele.
         V-am mai spus și în articolul despre pâine că am toleranță zero la a irosi mâncarea. Să arunc mâncarea la gunoi este ca și cum aș lua, să zicem, o bancnotă de 10 sau de 50 de lei și aș arunca-o în tomberon. Numai un nebun ar face asta așa că atunci când am auzit că și chef Jamie Oliver merge pe același principiu ca și mine (deși este milionar în lire sterline) mi-a crescut inima de bucurie. Sfaturile din carte te țin cu picioarele pe pământ și sunt prezentate într-o formă amuzantă și prietenoasă, adică exact așa cum este el, iar rețetele… abia aștept să le încerc. O să încep cu cele mai simple și acolo o să mă opresc 🙂 
         Dar până una-alta o să vă spun ce fac eu ca să economisesc în bucătărie.
       1 La cumpărături. În primul rând aleg întotdeauna marca proprie a supermarketului în special la alimentele de bază cum ar fi uleiul, zahărul, untul, laptele și așa mai departe. 

         Nu văd nici un sens să dau 6 lei pe un litru de ulei în care o să prăjesc ceapă sau morcovi când pot să dau doar 4. Nu este absolut nici o diferență și este normal că nu o văd pentru că aceiași producători fabrică atât brandurile de renume (care includ costuri mari cu publicitatea) cât și produsele marcă proprie ale marilor comercianți. De exemplu laptele K-Classic este produs tot la Albalact, exact ca și Zuzu care este cu 50% mai scump.
        De asemenea nu ezit niciodată să cumpăr alimente cu preț redus atunci când acestora li se apropie termenul de expirare și de multe ori găsesc adevărate comori. 
        Este, într-adevăr, o economie substanțială să ajungi de la 37 de lei la 22 pentru o roată de cașcaval care mai are valabilitate încă 4 zile. Trebuia să vedeți ce mămăligă cu brânză am făcut și ce sufleu de conopidă și mi-ați da dreptate 100% pentru că nu sunt nici eu nebună să mănânc mâncare stricată. Și nu am pățit niciodată nimic dacă ridichile pe care le-am cumpărat cu 1 leu în loc de 2 lei cincizeci au avut frunzele veștejite.
         2 Am ajuns la concluzia că tot ce prepari în casă este mai ieftin decât dacă ai cumpăra. Sigur că aici mă refer la bani și nu la timp pentru că uneori lipsa timpului ne omoară. Cumva ideea asta este la mintea cocoșului și toată lumea știe deja acest lucru, deci nu vă spun nici o noutate, dar poate că nu toți ați stat să calculați diferența de preț. Să vă dau câteva exemple. Un borcan de zacuscă de 330 de grame făcut astă toamnă,  a costat, cu toate ingredientele cumpărate din piață, undeva la 1,90 lei. Zacusca de Râureni, singura care se poate compara cât de cât cu cea făcută în casă, costă peste 5 lei în orice magazin. (Nu vreau să-mi asum merite pe care nu le am și să vă induc în eroare, zacusca a făcut-o mama, eu am făcut doar calculele)
         Să iau un alt exemplu care nu necesită o muncă monumentală ca cea de la zacuscă. Să spunem tzatziki care se prepară în mai puțin de 10 minute. O cutiuță la Lidl costă 6 lei iar aceeași cantitate făcută pe masa din bucătărie mai puțin de 2 lei (am socotit un castravete mare cu 1 leu treizeci) ca să nu mai punem la socoteală gustul care este mult mai bun și mai aromat. La fel putem calcula pentru o maioneză de casă sau pentru orice preparat care se vinde congelat. Și aici o să trec la punctul 3, adică
         3 Mâncarea congelată. Congelatorul este una dintre invențiile care au revoluționat modul de a găti. Nu cred că este cineva care nu mânâncă alimente congelate deși fițe am văzut destule la viața mea. Dacă vinetele puse toamna în congelator sunt excelente pentru  a face o salată în timpul iernii, nu văd de ce niște sarmale congelate nu ar fi la fel de bune? sau o tocană sau chiar o ciorbă. Când știu că în următoarea săptămână nu o să am timp de gătit, pun la congelator cutii de plastic cu capac cu ceea ce am gătit sâmbăta. Sau dacă mi se pare că am gătit o cantitate prea mare sau mâncarea nu are succesul scontat, o pun la congelator înainte să se învechească și o scot din nou peste câtva timp. Poate mușteriii mei s-au răzgândit. Nu are rost să strâmbați din nas pentru că și la McDonald’s și la KFC sau alte restaurante tot cartofi și carne congelată servesc și sunt foarte bune. Se vede după profit 🙂 
         Sunt curioasă ce alte idei de a economisi în bucătărie o să găsesc în cartea lui Jamie Oliver pentru că, vă spun cu mâna pe inimă, prefer oricând să dau banii pe un parfum sau pe o carte decât pe mâncare. Sau poate până cumpăr cartea aveți voi alte sugestii?

Share This:

Read More

Magazinul de zâmbete Mindblower.ro

         Nu v-am spus până acum cât îmi plac prostiile 🙂 Adică obiectele care te fac să zâmbești atunci cînd le vezi deși multe dintre ele nu au o prea mare utilitate. Mi-am adus acum aminte de un breloc pe care l-am văzut în Germania în urmă cu mulți ani și pe care încă nu l-am uitat. Nu l-am cumpărat atunci, deși mi l-am dorit tare mult,  pentru că nu m-am îndurat să dau banii pe el, marca germană era scumpă iar noi eram săraci, vai de capul nostru. Ne uitam la mărfurile occidentale ca la mașini străine cum se zicea pe vremea aia, încă păstram pet-urile goale ca pe ceva de mare preț și săpunul Fa era considerat produs de lux. Deci asta s-a întâmplat foarte demult, prin anii 90.
         Să vă spun acum despre breloc: o văcuță din cauciuc, cu o mutriță zâmbitoare, pe care atunci când o strângeai de burtă scotea pe fund o balegă 🙂 . De fapt era un mic balonaș vopsit corespunzător. Sper că nu v-am oripilat și că nu v-am scârbit prea tare iar dacă totuși v-am atins sensibilitatea vă rog să mă scuzați. Eu râd și acum când scriu rândurile astea,  așa de tare m-a distrat ideea. În afară de văcuță mai era  și un măgar pe care , la fel, atunci când îl strângeai în pumn îi ieșeau ochii din orbite dar eu am rămas cu gândul la văcuță și balega ei simpatică.
         Între timp au apărut și în România magazine care vând ce nici nu gândești, tot felul de chestii simpatice care îți aduc zâmbetul pe buze. Au atâtea idei de cadouri că nici nu știi la ce să te oprești. Eu mă binedispun doar stând în fața monitorului și uitându-mă la ce au mai inventat oamenii. De exemplu pentru Valentines’s Day 2015 aș alege pentru Cristi o cană șifonată .

         Aș alege cana, cel puțin din două motive: în primul rând pentru că este foaaaarte drăguță și în al doilea rând pentru că sigur dacă o să vadă cât de mult îmi place, Cristi o să mă lase pe mine să o folosesc 🙂
         Și mie, și lui ne plac la nebunie prostioarele astea. Anul trecut a cumpărat din Anglia un fel de pătuț care se agață de calorifer pentru Sylvestra, pisica noastră. De când a venit iarna nu s-a mai dat jos din el. 
         Acum am văzut că se găsesc și la noi, pe Mindblower.ro, și nu costă decât 35 de lei. Dacă aveți o pisică sigur o să îi faceți cea mai mare bucurie luându-i un astfel de culcuș. Iar dacă aveți câine și trebuie să îl scoateți la plimbare chiar și în zilele ploioase de ce să nu îi luați și lui o umbreluță ? 
         Să nu vă pese dacă lumea o să se uite ciudat la voi, adevărații iubitori de animale vor aprecia gestul. 
         Trecând de la animale și revenind la capitolul scârboșenii, adică alea care îmi plac și mă fac să râd, să vă arăt ce mi-a mai plăcut pe acest site: pungile ziplock , adică resigilabile, imprimate cu gândaci mi se par mortale :))))
         În mod sigur nimeni nu o să-ți fure sandwich-ul băgat într-o astfel de pungă iar magneții de frigider în formă de gumă gata mestecată par foarte proaspeți.
         Abia aștept să văd ce vor spune soacrele când vor vedea cu ce ați prins lista de cumpărături pe ușa frigiderului… Dacă li se face greață, trimiteți-le la baie să vadă dispenserul de săpun în formă de nas. Dacă nici asta nu o să le placă, înseamnă că nu au deloc simțul umorului. 

         Totuși pe Mindblower.ro găsiți și lucruri care sunt drăguțe, chiar foarte drăguțe și nu șochează pe nimeni. De exemplu sunt foarte multe modele de infuzoare de ceai, unul mai simpatic decât altul, în formă de maimuță, căpșună, robot, săgeata lui Cupidon… Mie cel mai mult mi-a plăcut cel sub formă de broască… nu mă pot abține, ce să fac ?
          Dar cel mai bine ar fi să intrați pe site și să vă convingeți singuri. Aveți de unde alege cele mai haioase cadouri. Sau romantice. Chiar dacă jumătatea voastră susține sus și tare că nu sărbătorește Valentines’s Day, un mic cadou surpriză sigur o să-i facă plăcere așa că vă doresc spor la cumpărături ! Și tare m-aș bucura să-mi spuneți într-un comentariu ce ați ales. 

Share This:

Read More