Numele desertului Tiramisu însemnă în italiană ridică-mă și nu cred că se putea găsi un nume mai potrivit. Mie, cel puțin, îmi ridică moralul instantaneu.
Prima și prima dată am mâncat tiramisu la niște prieteni francezi. Era un tiramisu făcut în casă, fără alcool, și mi s-a părut cel mai bun lucru pe care l-am gustat în Franța deși, fiind pentru prima oară acolo, am încercat multe din rafinamentele pentru care francezii sunt vestiți. Dar așa s-a întâmplat, să-mi cadă cu tronc un desert italian.
Mi-am notat atunci rețeta, care este foarte simplă, și am făcut-o de nenumărate ori. Nu chiar atât de des cum aș fi vrut pentru că încerc să limitez pe cât posibil numărul de calorii. Dar dacă nu mi-ar fi teamă că mă fac cât China, aș mânca în neștire.
Să trecem deci la lucruri concrete, adică la ingrediente:
- 500 grame de brânză mascarpone
- 5 ouă
- 5 linguri de zahăr
- 24 de pișcoturi
- 400 ml de cafea
Din cantitățile astea ies cam 8-10 porții, așa că, dacă vi se pare prea mult, se poate înjumătăți totul. Ca să știți la ce să vă așteptați: acest tiramisu are o consistență destul de moale, nu este țeapăn ca o prăjitură și se servește în cupe de înghețată. Contează foarte mult calitatea mascarpone-ului care, dacă este prea moale, s-ar putea să compromită rezultatul final. Eu îl cumpăr de la Lidl unde raportul calitate / preț mi se pare foarte bun.
Pasul unu: se prepară cafeaua pentru că aceasta trebuie să fie rece atunci când se vor înmuia pișcoturile. Nu puneți zahăr și mai ales nu folosiți ness, ci cafea neagră.
Apoi se separă albușele de gălbenușe și se bat spumă. Gălbenușele și zahărul se amestecă împreună și treptat se adaugă brânza. Eu folosesc robotul de bucătărie și toată operațiunea durează cinci minute. Fără mixer durează un pic mai mult dar nu e imposibil. Apoi, peste acest amestec de culoare galbenă și cu un gust absolut delicios, se răstoarnă spuma de albușe și, cu mișcări ușoare se amestecă împreună. Vreau să spun că nu e nevoie să frecați ca la zacuscă ci doar un pic, astfel încât să rămână o compoziție pufoasă, cu aerul din albușe încorporat în ea.
Pișcoturile se înmoaie, unul câte unul, în cafea și se așează într-un vas. Trebuie să le treceți rapid prin cafea pentru că absorb lichidul foarte ușor și dacă le țineți prea mult pur și simplu se dezintegrează.
Nu este necesar să le aranjați artistic pentru că oricum nu se vor vedea la final. Peste ele se toarnă crema propriu zisă.
Se nivelează puțin și gata. Deasupra se poate presăra ciocolată neagră rasă sau pulbere de cacao și se lasă la frigider patru ore.
Asta e tot. Adică nu chiar. Să vă mai spun una-alta despre pișcoturi 🙂 În engleză se numesc ladyfingers iar în italiană savoiardi. Numele lor vine de la Ducele de Savoia pentru că la curtea sa, la sfârșitul secolului al XV-lea, s-au făcut pentru prima dată cu ocazia unei vizite a regelui Franței. Au avut un succes atât de mare încât au devenit prăjitura oficială a curții fiind oferite oaspeților ca un simbol al bucătăriei locale. Și se vede că și acum, după mai bine de 500 de ani de la apariție, sunt la fel de apreciate.
si cea mai buna prajitura!
Total de acord 🙂
ioai, chiar ca pare simplu… nu stiu de ce mi se parea ca-i ditamai filosofia sa faci tiramisu 😀
E foarte simplu. În bucătărie nu fac niciodată lucruri complicate pentru că abia aștept să evadez de acolo 🙂
Intamplator, am acasa ingredientele necesare pentru a prepara o prajitura tiramisu… Poftesc deja la o bucatica mica, mica de prajiturica :)!
Poți să mănânci și imediat după ce e gata, chiar dacă nu stă la frigider 4 ore că nu moare nimeni :)))))
Chiar asa, de ce sa mi asteptam sa se raceasca in frigider :))))
E prajitura noastra, eu o fac cu galbenusurile gatite, frecate cu zahar pe foc, iar la montare asez in straturi si isi pastreaza tinuta, dar varianta ta e mult mai rapida. Cu alcool nu am incercat niciodata. 🙂
Eu am mâncat de multe ori cu tiramisu cu rom. Nu e rău dar prefer fără alcool 🙂
eu pun un pic de alcool (amaretto) in cafea. Dar si la noi e prajitura preferata, o facem des.
Cu amaretto nu am încercat dar sigur mi-ar plăcea 🙂
gata, azi il fac si eu 🙂