Am avut o săptămână plină care mi s-a părut că a ținut mai mult de 7 zile dar o să păstrez totuși tradiția și o să aleg doar 7 verbe:
- Am fost la București și am petrecut 4 zile frumoase care m-au scos din rutina zilnică, o minivacanță neașteptată despre care o să vă povestesc mai multe zilele următoare. Totul a fost minunat cu excepția drumului cu trenul, lucru care pur și simplu mă ucide. După 10 ore de stat pe scaun (plus întârzierile de rigoare) nu mai am chef nici de citit, nici de ascultat muzică, nici de uitat pe geam.
- Am abandonat SuperBlog-ul de primăvară și recunosc că este o mică înfrângere pe care mi-o asum dar mi-a lipsit energia necesară. Am scris totuși pentru primele 5 probe iar notele au fost mulțumitoare deci nu m-am retras cu coada între picioare și consider asta o circumstanță atenuantă.
- Am ieșit la terasă pentru prima oară în acest an. S-a întâmplat să fie o zi splendidă de primăvară cu o vreme neașteptat de caldă și am intrat, sub impulsul momentului, la Hanul lui Manuc împreună cu Cristina și Silvia. Am mâncat hamsii prăjite în crustă de mălai iar gustul lor mi-a adus un dor nespus de vară și de mare.
- M-a șocat abundența de cărți de colorat pentru adulți pe care am găsit-o la Librăria Cărturești. Știam că acesta este ultimul trend în materie de eliminare a stresului dar pe mine nu cred că o să mă prindă vreodată microbul care, drept să spun, mi se pare o pierdere de vreme. Știu să cos, să tricotez, să croșetez și prefer să-mi folosesc aceste abilități pentru a mă relaxa într-o seară rece și ploioasă. Să nu mă înțelegeți greșit, nu-i judec pe cei care colorează, știu că suntem diferiți și până la urmă este bine că este așa.
- Am văzut filmul Midnight in Paris, o comedie romantico-fantastică din 2011 care mi-a plăcut foaaaaarte mult. Aflat într-o vacanță la Paris împreună cu logodnica sa cicălitoare, un scriitor se întoarce în timp, în Parisul anilor 20, în fiecare noapte întâlnindu-se cu mari artiști și scriitori, idolii săi din viața reală. Este un film scris și regizat de Woody Allen ceea ce, din start, promite mult.
- Am citit De ce este România altfel de Lucian Boia, o abordare interesantă asupra istoriei noastre presărată pe ici, pe colo, cu exagerări tipic românești deși tocmai autorul este cel care incriminează (aproape la fiecare pagină) această trăsătură specifică nouă. Nu cred că românii au avut vreodată un complex de inferioritate față de popoarele din jur chiar dacă au avut mari întârzieri în dezvoltarea economică, socială sau culturală dar că românii au însă o cultură a supunerii, asta se prea poate. Deși până la sfârșit tot nu o să aflați de ce este România altfel, cartea merită totuși să fie citită.
- Am primit comanda dată pe elefant iar acum, în sfârșit!, am și eu cutia mea verde 🙂 Până de curând am cumpărat doar cărți în format electronic care îmi veneau pe mail, acum însă m-am răsfățat cu o geantă superbă, bleumarin cu influențe clare de Chanel. Este lucrată perfect și nu pot decât să mă felicit pentru așa o decizie, acesta fiind cadoul pe care mi l-am făcut de 8 martie și abia aștept să o scot la purtare. Tot de pe elefant mi-am luat un ceai negru cu aromă de caramel absolut delicios iar acum, că tot vine vara, sunt cu ochii pe o pereche de ochelari de soare.
Voi ce-ați făcut săptămâna trecută? Ați colorat ceva? 🙂
Am fost și încă mai sunt un picuț răcită, astfel că am colorat niscaiva șervețele. Câh!
Am fumat mult. Nu știu de ce, poate de la legea anti, deși la cât frecventez eu barurile, nu văd de ce m-ar afecta. Probabil ceva psihologic…
Am îngrijit pisica, a fost bolnăvioară.
Și:
Am colorat desenele animate de la proba SB, că la mine erau alb-negru.
(Tocmai ce!) Am luat un 100 la Farmec, din aprozarul cu 15 de-alde o sută.
Cam asta! Nu comentez retragerea ta, am zis ce aveam de ziz la timpul potrivit. 🙂
*de zis, ziz nu știu ce înseamnă
Sună drăguț și ”ziz” , așa cum ar spune un sâsâit 🙂
Îți doresc succes maxim în continuare, ar trebui să iei numai sute dar e greu atunci când duci un manelist la operă…
Nu am colorat si e putin probabil sa ma apuc. Prefer sa citesc o carte buna.
Și eu aleg aceeași variantă 🙂
sa stii ca ai dreptate cu coloratul: la copii are un scop educativ, pe care l am inteles vcu mare greu, recunosc. la adulti se zice ca arerol terapeutic si assa si este. dar,, daca cauti partea practica a ceea ce lucrezi nu exista. iar ptr mine asta e o piedica in a continua. am colorat si eu un pic mandala , modele mici ptr copii, cand eram insarcinata si stateam doar in pat. dar am abandonat repede. au aparut multe carti ptr adulti probabil in urma succesului avut de prima. e un trend care vatrece ca multe altele probabil
imi place de numai pot gentuta si regret de foarte multe ori ca nu ma pricep deloc la capitolul asta atat de feminin. pur si simplu nu ma pricep. am vz reducerile, m am uitat la multe posete, nu am stiut sa aleg. oare mi ai putea da ceva sfaturi? ce i drept eu de obicei umblu cu chestii mai mari, mai practicce, ca am de pus multe in ele, inclusiv hainute de schimb la copii :)))
Nu poți să spui că nu te pricepi, tu care ai un simț artistic atât de dezvoltat 🙂
Am văzut lucruri făcute de tine și sunt minunate dar în privința genților sau a modei în general cred că e important să purtăm ceea ce ne face să ne simțim în largul nostru fără să părem altceva decât ceea ce suntem.
Exact la fel gindesc si eu despre colorat.
Dragut filmul, dar cel cu Roma mi-a placut mai mult.
Bine zis cu cartea din care nu afli de ce e Romania altfel, dar se citeste cu placere.
Frumoasa poseta! S-o porti sanatoasa!
Mulțumesc, Elena. Care e filmul cu Roma?
To Rome with love. Acum vad ca-i slab cotat pe imdb, dar filmele lui Woody Allen mi se pare ca sunt fain de vizionat, iti lasa o senzatie placuta, chiar daca dupa aia nu iti mai aduci aminte prea mult din ele.
O să-l caut atunci. Mie îmi place Woody Allen, e un pic mai ciudățel dar mare talent.
Mie imi plac astea mai noi, alea vechi din tineretea lui mai putin. Dar cum iese unul nou, cum ne ducem sa-l vedem si totdeauna ne simtim bine.
Bai frate! Cum 10 ore cu trenul? De unde te duci, de la Moscova? 😀
Da, stiu, n-am uitat cum circula trenurile in tara, ma mir doar ca tot la fel a ramas.
Cartile alea nici mie nu-mi plac, nici n-am incercat, mai degraba imi fac doodles alea singura, mi se pare mai relaxant, decat sa le colorez pe-ale altora.
Asta cu SB nu e mare chestie, si eu am facut ca tine acu 3 ani si n-am avut niciun regret, dimpotriva. De data asta inca mai rezist, dar inca nu stiu cat, ca-s impulsiva, deci ma pot astepta la orice de la mine :D.
Avem o fetita cu acelasi nume 🙂 (de aici si numele blogului meu, de la cele combinate ale copiilor).
Duminica placuta!
Da, 10 ore de la Cluj la București. Cam tot atât se face până la Chicago numai că acolo îți trebuie viză 🙂