10 lucruri care nu-mi plac

        Nu știu ce m-a apucat să fac lista asta dar probabil mi se trage de la canicula care îmi dă o stare de disconfort și ca întotdeauna când ceva mă deranjează îmi vin în minte numai lucruri negative. De fapt nici nu am chiar atât de multe dar tot am găsit să înșir câteva.

1. Clătitele. Nu mai știu pe nimeni căruia să nu-i placă și cu toate astgea nu înțeleg de ce lumea se dă în vânt după aluatul acela copt doar pe jumătate. Mănânc și eu o clătită, două, ocazional, dar fără nicio plăcere. Eu personal n-am făcut niciodată clătite și din partea mea ar putea să dispară pentru totdeauna că nu le-aș simți lipsa.
2. Muzica dată la maxim la nunți. Și nu doar la nunți ci la orice petrecere. Să fii la o nuntă nu e același lucru cu a te duce în club sau la discotecă unde nu ai altceva de făcut decât să te zbânțui toată noaptea pe ritmuri tembele care se repetă la infinit. Poate vrei să mai schimbi o vorbă cu vecinul de masă, poate vrei să mai cunoști oameni noi sau poate vrei să-i ceri chelnerului să-ți umple paharul fără să fii nevoit să urli ca să te audă. Urăsc să fiu răgușită trei zile după câte o noapte de super distracție în care bașii mi-au spart creierul.
3. Grătarele făcute la ”iarbă verde”. Am trecut de faza asta, de fapt cred că niciodată n-am fost chiar entuziasmată de astfel de ieșiri dar mă lăsam dusă de val. Și de anturaj 🙂 Să mă duc la naiba-n praznic cu o mie de bagaje, castroane, tacâmuri, șervețele, cărbuni și încă o jumate’ de bucătărie înghesuită în potbagaj… nu e de mine. Să ce? să gătesc ferindu-mă de muște și albine iar în jurul meu totul să fie lipicios? No, thanks. E adevărat că îmi place și mie o bucățică suculentă de carne friptă dar am destui prieteni care au astfel de grătare și cuptoare de grădină și dacă mă invită la ei în curte, este minunat. Dacă nu, prefer să stau acasă și să mănânc ce se poate face pe aragaz. Avem o familie de prieteni cu care ne întâlnim destul de des și pe terasa lor pavată cu granit petrecem seri minunate de vară fără să fie nevoie să ocolesc câte o balegă de vacă așa cum se mai întâmpla când ieșeam la iarbă verde pe Valea Arieșului. Pentru mine ieșirile la munte înseamnă drumeții în natură și nicidecum chiolhanuri.
4. Rochiile, bluzele, fustele, orice haine care au asimetrii. De exemplu nu-mi plac rochiile cu un umăr gol deși am văzut actrițe superbe pășind pe covorul roșu cu haine create de designeri celebri având astfel de asimetrii. M-am tot gândit de ce nu-mi plac și mi-am dat seama că am preluat această idee ciudată de la mama. Pe ea am tot auzit-o, de când eram mică, repetând acest lucru și am preluat din mers părerea ei fără să știu cu exactitate de ce. Puterea educației 🙂 Nu mai pot să mă schimb acum.
5. Toamna. Pentru mine este cel mai urât anotimp iar frunzele care se îngălbenesc și cad din copaci mă deprimă total. Toate lucrurile rele din viața mea s-au întâmplat toamna iar zilele care se scurtează văzând cu ochii mă aduc la disperare. Nu-mi place bruma, nici ploaia, nici ceața și nici facturile la gaz care încep să crească 🙂
6. Unghiile decorate excesiv cu sclipici, floricele, dungi, fundițe, pietricele, gâze și fluturi. Mi se par prea încărcate, nu fac mâna frumoasă și sunt de un gust îndoielnic. Nu-mi plac nici unghiile foarte lungi, cele foarte ascuțite mă fac să mă gândesc la cotoroanțe iar cele tăiate drept și crescute peste limite arată ca lopețile. Sau ca vâslele 🙂 Nu mă înțelegeți greșit, și eu îmi vopsesc unghiile și îmi plac toate culorile dar, ca de obicei, ce e prea mult, strică.

   

7. Statul la plajă. Nu mi-a plăcut niciodată să mă coc la soare și, pe vremuri, când nu știam atâtea despre efectul nociv al radiațiilor, mă chinuiam să zac pe nisip în speranța obținerii unui bronz cât mai intens că așa era moda, să te întorci de la mare negru tuciuriu. Acum sunt fericită că a trecut acest trend și că, la sfârșitul verii, nu fac notă discordantă cu pielea mea nebronzată.
8. Culoarea vișinie. Puteți să-i spuneți grená, bordo sau marsala că tot dracul ăla este și oricum îmi stă îngrozitor de rău cu ea. Nu am și nici nu voi avea vreodată o haină culoarea asta.
9. Amestecurile de condimente. De ce să cumperi amestecuri atunci când, atât de ușor, ai putea pune din fiecare așa cum îți place ție? Condimente pentru friptură. Condimente pentru pește. Pentru cârnați, pentru sarmale, pentru ciorbe… ce-s alea? Nu mai bine pun eu cât cimbru vreau, cât mărar am chef și cât tarhon îmi place? Azi am văzut o râșniță cu sare și chilly. În ce proporție erau amestecate, asta numai cel care a avut această idee genială ne poate spune. Iar condimentele pentru varză m-au dat gata. De când le-am văzut, sunt pregătită pentru orice, chiar și pentru apariția condimentelor pentru dovlecei 🙂 Sau pentru broccoli. 
10. Medicamentele. Normal, o să-mi spuneți că nimănui nu-i plac medicamentele dar am mari îndoieli în  această privință. Cunosc o grămadă de oameni care la cel mai mic semn de răceală se îndoapă cu paracetamol, algocalmin, sirop de tuse, nurofen și încă enșpe mii de pastile al căror prospect îl știu pe de rost. Și au stocuri din fiecare în casă. Eu cred că ăstora le place să ia medicamente. Mie nu-mi place să iau nimic, mi-e frică de efectele adverse și nu iau decât dacă sunt absolut nevoită.

        Îmi doresc să nu se simtă nimeni ofensat citind despre lucrurile care nu-mi plac mie. S-ar putea, de fapt sunt sigură, că există o mulțime de oameni cărora nu le plac hainele mele sau cum îmi fac eu părul, ce cărți citesc sau cum scriu. Sau cum îmi fac eu unghiile 🙂 Sunt oameni care nu suportă pisicile iar eu le ador. Până la urmă este o chestiune de gusturi și, din fericire, nu suntem cu toții la fel dar atâta timp cât ne respectăm unii pe alții n-ar trebui să ne deranjeze opțiunile celor din jur. Voi aveți o astfel de listă? care sunt primele trei lucruri care vă vin în minte atunci când vă gândiți la ceva ce nu vă place?