Moda străzii fără inhibiții

        La ora la care scriu aceste rânduri sunt (încă) în Anglia și cum nu am nimic important de făcut, umblu toată ziua prin oraș observând cum decurge viața pe alte meleaguri. Unele lucruri sunt identice, cum ar fi venirea toamnei cu copaci îngălbeniți și cu frunze căzute și alte bla-bla-uri din astea care pentru unii par romantice dar care pe mine mă bagă în depresie, iar alte lucruri sunt total diferite. În general tot ceea ce este legat de oameni mi se pare altfel decât la noi. În ceea ce privește magazinele nu mai sunt discrepanțele care erau în urmă cu zece ani, să spunem. Încet, încet am ajuns și noi la nivelul abundenței occidentale iar la capitolul prețuri chiar i-am depășit 🙂

        Totuși mi se mai întâmplă uneori să văd chestii la care nu m-aș fi gândit în viața vieții mele cum ar fi, de exemplu, să găsesc de vânzare șervețele gata împăturate. Da, exact, la Marks & Spencer se găsesc șervețele pliate în formă de steluță numai bune de pus direct pe masa de Crăciun.         E drept că prețul e dublu față de alea plictisitoare în formă de pătrat dar… dai un ban dar știi că stai în față 🙂 À propos de Crăciun, aici deja pregătirile sunt în toi cu toate că încă n-a trecut nici măcar Halloweenul, de fapt e un talmeș-balmeș din cele două sărbători amestecate. Peste tot se vând constume de vampiri, dovleci, schelete, vrăjitoare și balauri dar și de moși crăciuni și reni, începând de la mărimi de sugari până la adulți. Și toate mi se par așa de reușite și de drăguțe și nici nu sunt scumpe deloc. Azi mă uitam fascinată la niște costume de animale pentru copii gândindu-mă ce mult mi-ar fi plăcut și mie să fi avut unul când eram mică pe  vremea când participam la carnavaluri.

        Și cum stăteam eu răscolind printre umerașe, numai ce văd un ”dovleac” ieșind din grămada de haine. Jur că am crezut că este un personaj costumat, știți voi, genul acela care se plimbă printre oameni făcând reclamă sau pur și simplu doar pentru a-i înveseli. Când mă uit mai bine, era de fapt o pakistaneză înfășurată în niște cârpe portocalii și împodobită cu panglici verzi. Din punct de vedere etnic recunoșteai costumația dart arăta fix ca un dovlecel 🙂 Atâția emigranți sunt în Anglia de nu-mi vine să cred. Probabil că sunt mulți est-europeni dar aceștia se pierd în mulțime, se contopesc cu marea masă pentru că nu ies cu nimic în evidență. În schimb indienii, pakistanezii, africanii și tot felul de alte nații din culturi îndepărtate de cea a noastră, nu renunță la hainele lor tradiționale și nici nu cred că se vor integra vreodată. Îi vezi de la o poștă că sunt altfel.

        Dacă ar fi vorba doar de haine poate nici nu ar fi atât de mare constrastul… pentru că până la urma urmei și pe englezi poți să-i deosebești după haine în sensul că nu dau atâta importanță. Polonezele, româncele, rusoaicele sau bulgăroaicele sunt ca scoase din cutie tot timpul, puse la patru ace, aranjate, vopsite, cu rochițe și tocuri, asortate și bibilite, arată că și-au dat tot interesul să arate într-un mare fel. Englezoaicele în schimb, în special cele mai tinere, zici că au aruncat hainele cu furca pe ele.

        În primul rând cred că nu au auzit ce e ăla fier de călcat. Bine, nici eu nu sunt o mare fană a acestei operațiuni dar măcar un pic, un pic tot îmi netezesc lucrurile înainte de a ieși din casă și nici nu plec în călătorii fără un astfel de fier că doar trebuie să ies bine în poze, nu? 🙂 Că o fi un fier minuscul sau unul mai mare, oricine găsește o soluție aici.         Asta cu călcatul ține doar de estetică dar ceea ce este cu adevărat surprinzător este faptul că englezii se îmbracă numai în partea de sus a corpului indiferent cât de frig este afară. Iar acum, la sfârșit de octombrie, este răcoare bine, ziua nu sunt mai mult de 14 grade iar noaptea, 4-5 și plouă îngrozitor demult. Deci cam ca la noi numai că aștia încă umblă în șlapi 🙂 În șlapi sau în sandale și cu geci îmblănite. Și la fel își îmbracă și copiii. Ieri cred că au avut o zi de genul ”școala altfel” pentru că o mulțime de grupuri de copii au ieșit în oraș cu profesorii în vizită la muzee și locuri istorice. Fetițele erau în fustițe scurte, cu ciorapi trei-sferturi și cu geci de iarnă iar băieții în pantaloni până la genunchi. Unii dintre ei erau vineți de frig dar nimănui nu-i păsa. Învățătoarea era și ea în picioarele goale dar încotoșmănită în partea de sus, cu fular și închisă până în gât.  Am vrut să le fac o poză dar mi-a fost jenă, în schimb am făcut o poză din spate unui băiat care mergea pe stradă foarte liniștit cu blugii aproape căzuți dar fără să-i pese că mai face doi pași și se împiedică în propriile haine.

        Zici că era ieșit de la balamuc, ca să nu mai spun că am avut impresia că nici nu avea chiloți pe el pentru că pe sub tricoul negru foarte subțire i se vedea linia fundului 🙂 și nu, nu era homeless, fac pariu că era student pentru că eram în zona campusului universitar și cam așa umblă toți pe acolo. Și nici nu erau pantaloni din ăia cu turul la nivelul genunchilor, erau blugi cu croi obișnuit. Acuma poate o să ziceți despre mine, vai, după ce se uită asta pe stradă dar nu mă uit intenționat, pur și simplu sunt lucruri care îmi sar în ochi 🙂

        Nu mă deranjează și nu judec pe nimeni, ba chiar îmi convine libertatea de exprimare în orice fel. Constat doar cât s-au schimbat lucrurile. Și constat chiar și pe pielea mea. Ieri mi-am pus un trench elegant, o eșarfă animal print foarte drăguță, poșetă neagră iar în picioare mi-am luat adidașii cu talpă roz pentru că aveam mult de mers pejos 🙂 În urmă cu câțiva ani n-aș fi ieșit așa din casă nici dacă mă plătea cineva dar… lucrurile se schimbă, oamenii se schimbă, cine știe ce va urma. Totuși, în șlapi și cu șosete, n-o să mă vedeți niciodată pe stradă. Și nici în pijamale cum văd că se poartă pe aici 🙂