Cele mai simple remedii naturiste pe care le folosea bunica

        Nimeni de la noi din familie nu a fost vreodată vraciul satului și leacurile băbești au fost puse mereu pe locul doi venind ca o completare și în niciun caz o alternativă la medicina clasică. Nimeni n-a crezut în leacuri miraculoase, în plante atotvindecătoare, în regimuri minune sau soluții fără o explicație științifică. Medicul a fost întotdeauna cel care știa cel mai bine ce este potrivit în caz de boală și dacă el îți indica un anumit tratament, apăi ăla era sfânt că doar de-aia făcuse atâta școală. Cu toate astea, la medic se mergea doar în cazuri, hai să nu le spun chiar extreme, dar în niciun caz nu se mergea pentru o simplă răceală. Adică nu erai toată ziua-bună ziua la ușa cabinetului ca să te vaieți că te doare capul sau că îți curge nasul și datorită acestui fapt pot să mă mândresc acum că nu am luat antibiotice decât de două ori în viața mea în timp ce colegii mei de clasă făceau câte o cură de penicilină de două ori pe an. Pentru bolile fără gravitate, pentru mici indigestii sau oareșce alt disconfort, bunica mea avea câteva leacuri simple și la îndemâna oricui:

  1. Compotul de struguraşi. De fapt oficial li se spune coacăze însă datorită faptului că arată ca nişte struguri mici, mie îmi place să le spun aşa. În copilărie nu exista vară în care la noi în familie să nu se pună pe iarnă cel puţin 20-30 de borcane de compot de struguraşi. Se pare că este bun pentru scăderea temperaturii şi dacă eu sau sora mea făceam febră imediat eram trecute pe compot, care de altfel e şi foarte bun la gust, şi febra ne scădea imediat.str
  2. Ceaiul de muşeţel. Inhalaţiile cu vapori de ceai de muşeţel le practic şi în ziua de azi atunci când mă prinde un guturai. Îmi pun o prosop pe cap şi stau câteva minute cu faţa aplecată peste vasul cu ceai fierbinte la distanţa la care pot suporta căldura. Apoi mă bag direct în pat şi până dimineaţa nu îmi mai curg nici ochii, nici nasul. Eficiență verificată!
  3. Sâmburii de dovleac te scăpau de viermișorii intestinali (oxiuri). Nu știu dacă am avut vreodată paraziți pentru că n-am avut  simptome și nici vreun medic nu a confimat vreun astfel de diagnostic dar dimineața, pe stomacul gol, zece sâmburi cruzi (neprăjiți) cică fac minuni. Erau prea buni ca să îi refuz așa că nu mă împotriveam deloc tratamentului, ba din contră mâncam de zor și în restul zilei ca să fiu sanătoasă tun 🙂
  4. Afinele. De departe cel mai bun fruct care combate diareea. Evident că nu aveam în casă afine proaspete decât vara, în schimb siropul, compotul și dulceața erau nelipsite. Ba aveam și afinată dar aia nu era pentru copii. Fac o mică paranteză și mă întreb (și întreb) ce afine sunt astea ce se găsesc mai nou în supermarket că nu seamănă deloc la gust cu ceea ce știam eu. Sunt enorme, exagerat de dulci, nu au sâmburi și nici nu pătează dinții. Or fi de plastic?
  5. Ceaiul de ceapă. Bunica spunea că este foarte eficient în tratarea tusei dar aici nu pot să confirm prin experienţa proprie pentru că am încercat o singură dată şi mi s-a părut ceva atât de oribil la gust încât realmente nu am putut să-l înghit.
  6. Sarea caldă făcea minuni când ne durea vreo ureche. De ce, habar nu am dar îmi aduc aminte cum ai mei ne puneau sare fierbinte într-o batistă mare și înnodată ca o bocceluță ca să nu curgă, iar eu stăteam culcată pe o parte cu urechea pe sare. Când sarea se răcea, nu mai simțeam nicio durere.
  7. Siropul de muguri de brad. Ce bun era! mai ales când era făcut cu apă minerală era un deliciu de care o să-mi aduc întotdeauna aminte cu plăcere. Să tot fie astfel de “medicamente” pentru vindecarea aparatului respirator 🙂
  8. Frunzele de varză crudă. Se pare că este cel mai popular tratament pentru tratarea varicelor. Bunica săraca suferea tare din această cauză și își făcea un fel de comprese din frunze de varză pe care le strângea în jurul picioarelor cu o eșarfă lăsându-le de seara până dimineața. După ce dormea o noapte întreagă cu bandajul ăsta spunea că se simte mult mai bine, și cred, pentru că am auzit de acest lucru la multe persoane.
  9. Vinul de coacăze negre. Era făcut în casă, avea o alcoolemie mai slabă decât vinul din struguri și era minunat pentru tratarea anemiei. Câte un păhăruț pe zi (maxim 100 de ml) își făcea de îndată efectele dorite. Cred în puterea lui benefică mai ales de când oncologul i-a recomandat surorii mele acest ”tratament” pe perioada chimioterapiei.
  10. Aloe vera. Cu sigurață planta aceasta nu este vreo moștenire dacică dar noi o aveam în bucătărie și era un remediu excelent pentru calmarea arsurilor provenite din micile accidente casnice. Nu știu dacă e bună pentru arsurile profunde (și presupun că nu) dar pentru arsuri provocate de ulei încins care stropește din tigaie, seva care curge dintr-o frunză ruptă în două are un efect cicatrizant imediat. Mai foloseasm lichidul din aloe vera și pentru pielea arsă de soare pe vremea când stăteam ca nebunii la plajă înainte să aflăm cât de ucigătoare pot fi radiațiile solare. aloe

        O parte din remediile de mai sus le  folosesc și astăzi și sunt convinsă că rău n-au cum să-mi facă. Medicamente iau foarte rar, poate doar  când mă mai ia durerea de cap dar și atunci parcă mai bine îmi trece cu o cola decât cu un antinevralgic. Problema e că de când am văzut niște filmulețe în care se arăta cum cola curăță mai bine decât orice detartrant vasul de WC,  îmi alunecă pe gât  cu noduri 🙂 Chiar așa, dacă tot veni vorba, cunoașteți vreun tratament naturist care să se potrivească durerilor de cap?

Share This:

13 thoughts on “Cele mai simple remedii naturiste pe care le folosea bunica

  1. Eu am observat ca daca fac sport intens imi trece durerea de cap. Asa am reușit sa nu mai iau medicamente, iar oprind medicamentele am f rar dureri, care imi trec repede.
    Sirop de muguri de brad face minuni la tusea fetei, eu il cumpar,nu il fac, dar am tot timpul unul de rezerva. Sarea calda am pus si eu la urechi la copii, in cite o soseta, ca aia am avut la îndemîna.
    Eu strugurasi le zic la cei rosii, la care li se mai zice si ribizli. Nu stiam de compot, dar mi-ai facut pofta.
    Cit despre afine, vara luam cu kilogramele sa mancam si pun gem pe iarna. Nu iau de cultura niciodata, nu vad rostul. Am citit si ca sunt f tratate pt ca sunt sensibile. La fel si zmeura nu iau de cultura, oricit ar fi de frumoasa, ca n-are gust.
    Iar aloe, de mult ma bate gandul să-mi iau una.

    1. Ce idee buna cu șoseta, nu m-am gandit la asta 🙂 Compot de strugurași am folosit și eu la proprii mei copii atunci când aveau febră și efectul este extraordinar. Inițial m-am gândit că e doar o modalitate de hidratare dar alte compoturi nu au același efect deci chiar cred că fructele astea au ceva special.

    2. pe mine o cana cu apa ma salveaza de durerea de cap:). E posibil sa fie durerea ca am tensiunea mica, deci o cana cu apa ajuta la circulatia sangelui pe la cap, acelasi efect il are si sportul.

  2. Ca daca stai prost cu inima, mori…asta-i partea a doua!

    E VALABIL SI PT MAMALIGUTA FIERBINTE PUSA PE PIEPT! In cazul unei infectii, aceasta se va extinde la caldura.

    1. Dar până faci mămăliga… durează un pic și dacă ești răcit nu prea ai chef 🙂 Mai simplu cu picioarele în apă fierbinte.

  3. Ne-am luat din Germania elkantungsbad ( scuzati daca e gresit, ca nu-s experta in germana), cica daca pui in apa si faci baie, iti trece raceala. E cu uleiuri de plante. Inca n-am fost raciti ca sa pot spune daca are efect.

  4. Un alt tratament minune în combaterea răcelii, că aproape toate bolile copiilor sunt cauzate de răceală, consta într-o baie fierbinte de aburi deasupra unui ciubăr, picioarele fiind învelite cu un țol gros. Se transpira intens iar dimineața erai sănătos pentru a pleca la școală.

  5. Daaa, toate tratamentele astea imi sunt cunoscute din copilarie! Pe la 4-5 ani am avut oxiuri, iar medicul pediatru i-a spus mamei mele ca sunt prea mica pentru medicamente (nici la 6 ani nu am avut cele 16 kg necesare pt mers la scoala 🙂 ) si asa am ajuns sa mananc samburi de dovleac si paine prajita frecata cu usturoi. In ziua de azi ambele sunt delicatese pentru mine! Frunzele de aloe sunt bune pt tot felul de bube, taieturi si zgarieturi, nu numai pentru arsuri.

    1. Și mie îmi plac în continuare ambele deși nici în ziua de azi nu reușesc să desfac o sămânță de dovleac doar cu dinții 🙂

  6. Astea nu sunt remedii, sunt alimente 🙂 .
    Eu am primit cadou o carte cu ce alimente/plante se recomanda la anumite afectiuni. Cartea e publicata in 1918 in Franta si e o culegere de informatii din manastirile vechi franceze (unde acum sute de ani erau un fel de spitale) + unele informatii vin din roma antica.

    Cand m-am dus la donat sange si mi-au zis ca stau prost cu fierul, mi=au dat hartie cu lista de alimente cu fier si cat, in top fiind urzicile.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *