Îmi place sărbătoarea Crăciunului și recunosc că o aștept cu nerăbdare în fiecare an. Înțeleg și celebrez atât latura religioasă dar în același timp mă bucur și de partea comercială plină de sclipici și luminițe fermecate iar kitsch-ul care împânzește străzile, orașele, magazinele, autobuzele și stâlpii de telegraf mi se pare absolut încântător. Dacă nu acum, atunci când? 🙂 Totuși am câteva chestii care apar cu regularitate în fiecare an și care, dacă nu îmi displac profund, e mai rău: de-a dreptul mă enervează.
- Zilele libere date de guvern bugetarilor, categorie în care mă încadrez și eu de ceva timp încoace, anunțate în ultima clipă când nu mai apuci să-ți faci niciun program sau să pleci undeva pentru că deja totul este rezervat încă din vară. Zile libere pe care trebuie apoi să le recuperezi în sâmbetele lunii ianuarie. Pentru mine asta nu înseamnă decât weekenduri ratate și/sau zile de concediu luate cu forța. Pe cei care nu sunteți ”bugetari” și vă roade invidia vă asigur că nu este niciun geschäft. Dacă aceste minivacanțe ar fi anunțate cu 2-3 luni înainte ar fi cu totul altceva.
- Mâncarea cumpărată și găătită în prostie. Nu înțeleg rostul tonelor de fripturi, a oalelor supradiensionate de sarmale și a platourilor de prăjituri care depășesc roata carului. Nimeni nu mănâncă cu două guri și nimeni nu poate da gata la o masă zece feluri de aperitive, apoi o farfurie de ciorbă, un fel doi trântit cu generozitate de gazdă și o bucată babană de tort de ciocolată fără să i se facă rău. De-aia mă doare sufletul când văd aruncate la tomberon, după sărbători, cantități impresionante de mâncare.
- Tonele de vase de spălat după chiolhanurile pantagruelice de care ziceam mai sus. Mesele festive în familie cu toate neamurile adunate la ceas de sărbătoare sunt prilej de mare bucurie și sunt cele mai frumoase amintiri care rămân peste ani dar de ce oare însă trebuie să se folosească patru farfurii de fiecare persoană, trei pahare, două cești de cafea, ceai și nenumărate furculițe și linguri, nu știu. Bonus platouri, tăvi și suporturi, tacâmuri de servit, boluri, castroane, ceșcuțe de smâmtână, frișcă și lapte și să nu uităm de tigăile, oalele, tăvile și cratițele pline de grăsime rămase pe marginea aragazului. Fără un astfel de ajutor ești mort. Sau poate nu chiar mort, dar ziua de Crăciun îți este total compromisă.
- Sfaturile ca cele de aici. După război, mulți viteji se arată și intențiile bune… sunt bune, ce să zic, dar nicio indicație, oricât de prețioasă ar fi nu poate înlocui munca în echipă. Hai cu exemplul personal și lasă prelegerile că teoria o fi bună dar practica ne omoară.
- Colindătorii care bat la ușă întrebând cu un zâmbet întins pe toată fața E voie la colindat? când de fapt ei vin la o mare cerșeală urbană. N-au pregătit niciun colind, nu știu melodia, de versuri nici nu poate fi vorba, urlă sau, de la caz la caz, șoptesc abia auzit o jumătate de strofă din care nu înțelegi nimic după care trântesc o petardă obosită care totuși face un zgomot asurzitor pe scara blocului în urma ei rămânând un miros înecăcios de ars. Și apoi au pretenția să le dai bani. Dulciurile le-am găsit, și nu doar o dată, aruncate pe jos. Ca să nu mai spun că uneori au plecat luând cu ei și decorațiunile prinse pe balustradă, adică beteala ieftină și cele câteva globuri de plastic prinse în coronița de pe ușă.
- Cadourile de umplutură, gen ”să fie ceva sub brad”. Eu vă spun sincer că nu mai vreau să primesc nicio prostie pe care cineva să fi dat bani gen bibelouri de faianță în formă de reni, moși crăciun de plastic, suporturi de șervețele din fetru, lumânări în formă de brăduți pictați cu vopsea care se aprinde (da, am pățit-o și pe asta) sau aranjamente cu conuri de polistiren made in China. Ăștia chiar sunt bani aruncați pe fereastră.
- Știrile de pe posturile tv cu blocajele din trafic de pe DN1, apelurile la 112 pentru indigestiile alimentare sau comele alcoolice și aglomerația din prima zi de după redeschiderea mall-urilor. Uneori înclin să cred că știrile acestea sunt preluate cu copy-paste din anul precedent pentru că nimic nu se schimbă.
- Întrebarea Ce faci de Revelion? Pare a fi subiectul preferat de discuție în această perioadă și modul în care să spargi gheața atunci când nu ești un maestru în arta conversației. Nu știu de ce mă enervează atât de tare întrebarea asta pentru că până la urmă nu e nimic rău dar poate am și eu frustrările mele și de-aia îmi displace să mă întrebe cineva ce fac de Revelion.
Dar poate voi sunteți mai deschiși decât mine, deci… ce faceți de Revelion? 🙂
Venim in Ro!
Sarbatori fericite!😘😘
Frumos, sarbatori fericite si voua!
Hm, nu pot să cred că există cineva care se plânge de zile libere! Eu lucrez și pe 24 și 25 și pe 26 și pe 1 ianuarie că locul meu de muncă nu țibe cont de sărbători. Timp să fac niscaiva pregătiri nu am. Habar nu aveți cum e să vezi că toată lumea stă acasă cu familia și tu mort copt trebuie să pleci. Habar nu aveți cum e sa vezi tristețea din ochii copilului când îi explici că trebuie să pleci la lucru (“și azi mami? da mami, și azi, îmi pare rău puiule”). Vă citesc și vă admir și pe Cristina o invidiez pt dvs, dar acest articol m-a înfuriat rău.
Imi pare rau Georgiana ca ai un job atat de solicitant dar comentariul tau se bazeaza pe niste presupuneri care nu corespund realitatii. In primul rand sa stii ca am habar cum e sa lucrezi in zile de sarbatoare pentru ca timp de 20 de ani am facut acest lucru. In Ajunul Craciunului copiii ieseau deja la colindat iar eu eram tot la serviciu, revelion n-am avut niciodata pentru ca in 31 lucram pana seara iar din cele doua zile libere de Anul Nou (1 si 2 ianuarie) nu aveam liber decat pe 1. Pe 2, cand toata lumea inca petrecea eu eram la serviciu. Deci stiu exact cum e, si toate astea se intamplau cand copiii mei erau inca mici.
In ceea ce priveste ”liberele” date de guvern acestea sunt cu recuperare iar daca nu poti sa recuperezi in zilele indicate esti FORTAT sa iti iei concediu ceea ce mi s-a intamplat de cateva ori si asta chiar nu imi convine. Concediul meu as vrea sa fie atunci cand am eu nevoie si nu cand imi impun altii. Crede-ma ca nu e nimic de invidiat din acest punct de vedere. Sigur ca la case mai mari (probabil ministere si alte locuri sus-puse) aceste zile nu se recupereaza dar la astia maruntii ca noi se contorizeaza fiecare minut.
Dar sigur ca fiecare isi stie problemele lui si in curtea vecinului iarba pare mai verde 🙂
Cine vrea distractie plateste toate serviciile si pleaca de acasa, noi am trecut prin astea si nu am fost asa de incintati de serviciile oferite, asa ca,nicaieri nu-i mai bine ca la tine acasa! Masa este pe banda, nici n-ai timp sa maninci pe indelete ca gata a venit alt fel de mincare si uite asa te trezesti cu stomacul plin si apoi hai la topaiala pe ringul de dans.
De vreo 5 ani stam acasa si de Craciun si de Revelion. Ne place sa mincam mincare buna pregatita cu drag, nu ne indopam pentru ca nu fac cantitati industriale. Friptura de porc sau pasare cu piure sau cartofi prajiti cu muraturi sau ardei copti de la congelator, un pahar de vin bun, o sampanie e mincarea noastra preferata si ciorba cea de toate zilele, salata de beouf, sarmale, cirnati, piftie si cozonac…. si astea cu masura pentru ambele sarbatori, nu facem exces, mincam obisnuit ! Vasele murdare in niciun caz nu le pun in chiuveta de-a valma… pahare,cesti de cafea boluri de fructe linga farfurii pline de grasime. De ce sa muncesc in plus cind pot sa spal vasele pline de grasime separat de pahare in care am baut vin sau cesti de cafea sau farfurii de tort sau salata de fructe !?
De accord cu Geta: cel mai bine e acasa! Si nu punem nici noi vasele de-a valma in chiuveta, ci pe rand, in masina, asa ca nu se umple de vase bucataria. Dar sunt pentru folosit ce vase trebuie, ca doar spala masina. Cat despre mancatul cu 2 guri, nu va imaginati ca numai in Romania se practica: si in Franta e plin de lume in piata si in magazine si se arunca multa mancare. Noi romanii avem tendinta sa ne autocriticam si sa ne imaginam ca in Romania doar e rau si ca peste tot oamenii sunt civilizati.
N-avem colindatori, dar in luna decembrie trec pe la noi de zici ca defileaza pompierii, postasii, gunoierii, alti gunoieri( pt lucrurile mari), portarul blocului. Toti iti vand calendare de nu mai stii ce sa faci cu ele, adica ideea e ca vin de fapt ca sa le dai bani.
Noi la serviciu avem liber, dar sintem obligati sa luam din zilele de concediu pentru asta. Mi se pare mai cinstit asa, decat sa recuperezi apoi zilele libere.
La mine e ca la Elena, avem liber, dar ne pun sa ne luam din zilele de concediu, ceea ce mie nu imi convine, concediu imi iau cand vreau eu, nu obligat. Lucrez part time si am mai putin concediu, si pe ala sa il iau la comanda…
Anul asta nu am zis nimic ca sunt doar 2 zile si oricum le lucram de acasa, dar anul viitor refuz
Macar stii din timp ca e obligatoriu sa iti iei concediu in zilele alea si poti planifica ceva dar asa, sa te anunte de pe o zi pe alta nu e deloc placut. Si sa fii ”spontan” asa tam-nesam e destul de scump, asta daca vrei sa pleci undeva.
Noi ne-am luat concediu si informat colegii si echipa de asta, stim cine ne acopera (nu e mult de multa dar altfel e musai cineva sa fie aici). Dar altfel, 24 pana la 21:30 si 26 si 31 si 2 au fost zile obisnuite la job – cah.
Nu ma deranjeaza o pizza de Craciun, afara pe terasa sa fiu 🙂
Ha-ha 🙂 Pe terasa, zici? nu prea iti place frigul si nici dupa un white Christmas nu te dai in vant :))))
mi-a placut din nestiinta: ani de zile mi se parea normal asa.
Totul s-a schimbat in prima vacanta de Craciun pe plaja in Tenerife (a fost si prima vacanta de 12 zile unde absolut minunat stateam toata ziua afara, am apucat sa ne relaxam din plin, am cunoscut oameni acolo mutati cu totul, acolo mi-a venit primul gand de “pensionare” la 40 de ani ). Practic asta e vacanta noastra mare si scumpa.
Pt la anul ma uit deja spre insule gen Thailanda sau Curacao/Aruba etc.
Normal, si aici 24, 26, 31, 2 …sunt zile obisnuite. Intr-o vreme Franta era campioana la zile libere, dar cred ca Romania ne-a depasit.
Pe mine nu ma deranjeaza ca mi se iau zilele din concediu, ca tot atâtea zile ca si restul colegilor am pana la urma, pt ca ei cand vor o saptamana libera, pun 5 zile, pe cand eu nu consum decat 4 zile, avand timp partial. Oricum, ma incadrez asa bine in cite zile am, incat saptamana asta a trebuit sa imi iau liber, ca altfel ramaneam cu zile neconsumate.
Apoi eu sunt bizara careia ii place sa mearga la serviciu cand multi sint liberi.
Unu ca acolo e o atmosfera f calma cand majoritatea sunt plecați. Doi: ca am mai multa liniste cand stiu ca sotul e acasa cu copiii si atunci cand vin acasa, in loc sa gasesc casa goala si sa ma apuc sa fac tot felul (mancare, ordine, ce e de facut), gasesc casa curata, mancare facuta…etc. Acum ceva ani, cand lucram sambata asa imi placea cand apaream acasa la ora pranzului si ma puneam la masa pregatita de sot.
Elena si mie imi place la serviciu cand ceilalti sunt toti plecati 🙂 E liniste si sunt foarte, foarte productiva.
Eu o sa fiu saptamana viitoare 2 zile singura cu o colega…ghinionul meu e ca e cea mai vorbareata si de obicei ne povesteste TOATA viata ei, e simpatica dar obositoare.
Cat despre zile libere, noi stiam din decembrie anul trecut. Asa, in ultimul moment , n-as zice nu, daca ar fi cu adevarat libere, dar daca ar trebui recuperate as spune ca e revoltator.