Există oameni pentru care nicio zi nu seamănă cu alta și alții care au aceeași rutină care pare să se repete la infinit. Eu cred că sunt undeva la mijloc și deși ar fi minunat ca fiecare zi să-mi aducă ceva spectaculos, nemaivăzut și nemaiîntâlnit, n-aș vrea totuși să renunț la momentele care îmi fac adevărată plăcere. Unele dintre ele s-ar putea numi tabieturi dar nu prea îmi place cum sună. Ritualuri e puțin cam sofisticat așa că mai bine o le spun simplu momentele plăcute ale zilei.
Primul e, de departe, începutul zilei când îmi beau cafeaua. Indiferent la ce oră mă culc seara, poate să fie și două noaptea, îmi pun ceasul să sune cu 20 de minute mai devreme ca să am timp de cafea. Pentru mine cea mai bună cafea e cea făcută acasă, nu foarte tare (3 lingurițe de cafea și o jumătate de linguriță de zahăr) și categoric fără lapte. Îmi iau cana din bucătărie și mă bag înapoi în patul cald iar în timp ce sorb câte o înghițitură citesc o revistă sau, cel mai adesea, mă uit pe telefon la canalele de YouTube la care sunt abonată.
Nici nu știu cum zboară cele 20 de minute dar mă încarcă de energie și bună dispoziție pentru toată ziua. Afară e încă liniște, pe geamul deschis nu intră niciun zgomot, pisica doarme fericită la picioarele mele iar mirosul cafelei umple toată casa. E momentul meu de bucurie pe care mi-l fac singură zi de zi și nu mă costă nimic.
Apoi e rutina de seară, adică simpla operațiune de demachiere, care de asemenea îmi face mare plăcere pentru că îmi plac cosmeticele la nebunie. Seara am suficient timp să mă răsfăț fără să mă grăbească nimeni din urmă și fără să fiu nevoită să mă uit la ceas. Așa că testez tot felul de demachiante, loțiuni de curățare, spume și tonere care pe lângă faptul că îmi înlătură machiajul, îmi iau odată cu acesta și supărările pe care poate le-am avut peste zi. Mă bibilesc pe îndelete și am senzația că dau deoparte toată murdăria, și nu doar cea care se vede. Îmi șterg grijile de pe față cu dischete din bumbac iar efectul de mulțumire este aproape instantaneu.
Sunt momente de bucurie pe care mi le fac singură întorcându-mă cu fața către mine însămi. Viața e frumoasă atunci când e făcută din astfel de mici cioburi, nu-i așa?
Sunt momente de bucurie pe care mi le fac singură întorcându-mă cu fața către mine însămi. Viața e frumoasă atunci când e făcută din astfel de mici cioburi, nu-i așa?
Asa spun si eu, asa si fac: seara ma bibilesc. Uite, de exemplu, chiar azi, dupa ce voi vizita cateva bloguri urmeaza sa-mi fac singura o pedichiura, tenul l-am curatat deja… plus ca zilele astea am avut mai mult de "lucru" dar sunt foarte multumita- tatuajul semipermanent la pleoapa inferioara si tamponatul usor cu kanamicina.
Daca ma gandesc un pic si cititul blogurilor face parte din aceeasi categorie a momentelor placute ale zilei 🙂
Si la mine numai ca ma hotarasc greu: citesc, comentez, intru pe la cei la care n-am mai fost demult, scriu la mine, raspund la mine? 😛
Si-apoi ma duc la tigara si uit 🙂
Ha-ha-ha 🙂 ”și uitarea e scrisă-n legile omenești”… parcă Minulescu a spus asta, deci ne conformăm 🙂