Deunăzi m-a întrebat cineva de unde îmi place cel mai mult să scriu pe blog în timpul verii. În primul moment nu am înțeles întrebarea, cum adică de unde? Apoi însă mi s-a detaliat: e vorba de o terasă, o bancă dintr-un parc sau o pătură așezată printre copacii dintr-o pădure? Adică ce loc mă inspiră cel mai mult?
Am stat ceva timp să mă gândesc ce aș putea răspunde și mi s-au derulat mai multe imagini prin minte. Apoi mi-am dat seama că de fapt întrebarea are două răspunsuri: mă inspiră multe locuri dar de scris, efectiv, îmi place să scriu doar de la biroul meu. În primul rând îmi place să fie liniște, să fiu înconjurată de lucrurile mele, să stau pe scaunul meu, eventual cu pisica în poală, să simt mirosul casei mele și să aud doar zgomote familiare. Și îmi place să scriu pe laptop. Nu pe tabletă, nu pe telefon. Mi-e dragă tastatura mea care strălucește de curățenie, cu taste sensibile care care nu fac zgomot atunci când le ating. Urăsc tastaturile pline de praf sau cu litere acoperite pe jumătate de jeg îngroșat. Să nu râdeți de mine, dar eu îmi șterg calculatorul cu șervețele demachiante aproape în fiecare zi.
Îmi imaginez că este greu să scrii un articol întreg de pe telefonul mobil și nici măcar nu am încercat vreodată să fac acest lucru. Uneori mai răspund la comentarii de pe telefon dar nici asta nu îmi place pentru că nu pot să folosesc diacritice. Sunt fixistă, ce mai 🙂
În ceea ce privește locurile care mă inspiră e mai greu de răspuns. Habar n-am dacă mă ”inspiră” ceva. Adică nu scriu poezii ca să declar că foșnetul frunzelor sau zgomotul valurilor mă transpune în vreo stare prielnică scrisului. Ideile pot să îmi vină în cele mai neașteptate locuri, pot să fiu pe stradă și să văd ceva interesant, să mă uit la televizor și să aud ceva demn de menționat, să aud o discuție într-un magazin, la masă sau la servici sau chiar să citesc pe alte bloguri articole despre subiecte despre care cred că aș avea și eu ceva de spus.
Mi se întâmplă să îmi vină idei care pe moment îmi par geniale și atunci le notez în agendă pentru că altfel le uit. Oare numai mie mi se întâmplă să uit așa ușor? Uite, de exemplu, mi s-a întâmplat odată, înainte de sărbători, să mă sune o pietenă din Germania care vroia să-i facă o surpriză mamei sale rămase în România. M-a rugat să-i cumpăr o cutie de bomboane și să i-o duc în Ajunul Crăciunului ca o mică surpriză din partea ei. Mi s-a părut o idee foarte drăguță și i-am promis că așa voi face că doar nu era mare lucru. Jur că în momentul în care am închis telefonul am uitat instantaneu. Și nu mi-am adus aminte decât prin ianuarie, de fapt nici atunci, dacă nu m-ar fi întrebat prietena mea cum de am uitat… Ce să-i faci, bătrânețea nu vine cu flori 🙂
Deci, îmi notez în agendă orice subiect despre care mi se pare că merită să scriu. În mai mult de jumătate din cazuri îmi pierd apoi interesul. Cealaltă jumătate din ideile pe care mi le-am notat se transformă în articole. Nu pot să spun că scriu cu ușurință decât rareori și atunci este vorba fie de un subiect care mă entuziasmează foarte tare, fie este ceva extrem de neplăcut care mi-a indus o stare de nervozitate. Se pare că sub impulsul emoțiilor am cea mai mare cursivitate.
Uneori nu am nimic în pregătire și mi se pare că nu am nicio idee potrivită, alteori am o listă întreagă în așteptare. Acum sunt în pană totală de idei, cred că din cauză că m-a moleșit prea tare canicula asta nesfârșită. Poate veniți voi cu o sugestie de articol 🙂
Uneori nu am nimic în pregătire și mi se pare că nu am nicio idee potrivită, alteori am o listă întreagă în așteptare. Acum sunt în pană totală de idei, cred că din cauză că m-a moleșit prea tare canicula asta nesfârșită. Poate veniți voi cu o sugestie de articol 🙂
 |
| foto thegirlsare.com |
eu scriu mai întâi pe hârtie. pe o anume hârtie, ca o fixistă ce sunt și cu un stilou (mereu mi se pare că aș mai putea avea un stilou, încă unul). scriu dimineața, mai exact în zorii zilei, vreme de două ore în fiecare zi. de cele mai multe ori maya este observator atent (mai roade la stilou, mai la hârtie, mai doarme în brațele mele)
apoi, o parte din ceea ce scriu ajunge și pe blog. dar ca și tine, prefer tastatura mea, biroul meu, scaunul meu portocaliu pe care și maya adoră să mai doarmă.
ce mă inspiră? viața. oamenii. sufletele lor. ceea ce citesc. cărțile. liniștea. mirosurile din jur. emoțiile.
Nici nu mi-aș putea imagina că scrisul unei poezii s-ar putea face direct pe calculator. Poezia se potrivește mult mai bine cu o coală de hârtie decât cu un monitor.
ai fi mirată să știi că merge de minune calculatorul cu poezia.
Trebuie să recunosc că articolele le scriu pe un carnețel mic și îl iau cu mine peste tot. Biroul meu este în pat, cu măsuța laptopului în brațe, stau noaptea și redactez.
Sincer, cred că Ioana are multe de spus :*.
În pat pe mine mă ia somnul 🙂
Nu stiu de ce m-am gandit ca "Ioana nu ne spune tot" 🙂 si, subscriu ce a spus Ralucica Andreea ca "Ioana are multe de spus". Eh, ar fi ceva subiecte zic eu, sa ne spui tot si eventual adevarul 🙂 :)….glumesc…scrie ce simti când simti, nu este obligatoriu sa scrii, binenteles ca noi cititorii tai vom astepta holbandu-ne pe blogul tau pana ce va aparea urmatorul articol…
Bine. Jur să spun adevărul și numai adevărul :)))))
Si mie imi place sa mai scriu poezii.. si mi se pare usor sa folosesc calculatorul. Ce e drept, cand nu am calculatorul la indemana folosesc o agenda si un pix si notez tot. Imi place, ce sa zic.. Va pup!
Și eu am tot timpul o agendă în geantă în care îmi notez ideile 🙂