Fericirea de pe Facebook

        Astăzi cineva mi-a spus că mă invidiază pentru viața minunată pe care o am. De ce crezi că am o viață mai bună ca a ta? Pentru că se vede din ce scrii pe blog și din ce postezi pe Facebook…. De-atunci mă tot gândesc cum apare viața mea în ochii celor din jur și cât de înșelătoare pot fi aparențele. Nu vreau să vorbesc prea mult despre mine, nu vreau nici să mă plâng de una sau de alta, nu o să scot în evidență niciun aspect negativ dar o să mă uit și eu un pic în curtea vecinului să văd cum stau treburile și cât anume din ceea ce se întâmplă în realitate se oglindește în ceea ce apare pe internet.

        Pentru început să luăm la purecat romantismul care mustește în textele care însoțesc pozele de cuplu. Frumoasa mea soție și iubitul meu soț, cel mai iubit dintre pământeni și alte dulcegării însoțite de buchete de flori ce par ireale, inimioare străpunse de săgeata lui Cupidon și declarații de iubire eternă mi se par penibile după o anumită vârstă dar asta e doar părerea mea, până la urmă fiecare este liber să-și declare sentimentele în public dar să nu-mi spună mie nimeni că oamenii ăștia nu se ceartă niciodată. Sau că nu se enervează reciproc pentru că el și-a aruncat din nou hainele pe jos sau ea a fost gata de plecare mai târziu cu o juma’ de oră de când el o aștepta îmbrăcat cu paltonul în fața ușii. Dar never-ever niciunul dintre cei doi n-o să pună un status de genul M-a enervat consoarta de mi-a crescut tensiunea… Pentru că rufele se spală în familie iar în afară nu trebuie să se vadă decât iubirea, buna înțelegere și un  lugu-lugu veșnic.

       Dacă stai doar cu ochii în calculator s-ar putea să crezi că toți cei din jurul tău mănâncă numai la restaurant sau, în cel mai rău caz, cineva le gătește acasă meniuri de master chef în fiecare seară. Eu nu cred că sunt singura de pe lumea asta care uneori nu are în frigider decât un pachet de unt, un castravete uscat și un borcan de muștar expirat. Dar ce farmec ar avea ca cineva să-și expună cămara prin care bate vântul? n-ar primi nici două like-uri amărâte.

        Pe Facebook toată lumea e fericită. Și toți oamenii sunt frumoși. Normal, sunt unii pentru care nu ajung nici o sută de selfie-uri ca să aleagă o poză reușită în care să nu se vadă că s-au îngrășat sau că părul le stă aiurea, să nu se vadă bărbia dublă, cearcănele, tenul obosit sau spinarea cocoșată. Și musai să râdă cu toți dinții la vedere pentru că acesta este barometrul care indică starea de fericire. Cu cât râd mai tare, cu atât prietenii virtuali vor vedea ce bine le merge deși de multe ori în spatele zâmbetului se ascund lucruri grave, uneori eșecuri în căsnicie, alteori boli cumplite. Doar cei din lumea reală cunosc cât de grea e crucea pe care prietenul lor bolnav de cancer trebuie să o poarte și niciunul dintre prietenii mei care au trecut prin asta n-au scris vreodată ceva de genul azi am ședință de chimioterapie...

       Realizările profesionale sunt, evident, o bucurie pentru oricare dintre noi așa că nu e de mirare când vezi că cineva a postat ”start working at…” și toată lumea îl felicită și îi dorește succes și încă o mie de comentarii. Dar cine e fraier să scrie că firma la care lucra s-a reorganizat / restructurat / redimensionat și s-a renunțat la serviciile lui? adică, pe românește, a fost dat afară? Pe lângă desconsiderarea față de propria persoană pe care mulți o resimt în astfel de momente, nimeni nu vrea să să-și expună căderile și eșecurile doar ca să atragă compătimirea celor din jur.

        Singurătatea se resimte cel mai acut într-o mulțime. Ne-am mutat viața pe internet iar internetul ne promite să găsim prietenia și dragostea la un click distanță. Nu le găsim și  nu e cazul să-i invidiem pe cei care au zeci sau sute de like-uri la fiecare postare. Oricât ar fi de frumoase pozele cu căni de cafea aburindă, niciuna dintre ele nu are miros și nici aromă. Sunt doar poze iar cafeaua, chiar și cea care vine într-un  pahar de plastic de la aparatul din colț, este infinit mai bună pentru că este reală, se poate mirosi, se poate bea, se poate simți.

       Internetul ne dă doar impresia că avem acces la viețile altor persoane, este o iluzie pe care ne-o întreținem unii altora, de fapt arătăm doar ceea ce vrem să se vadă și așa cum atunci când ieșim din casă ne luăm hainele bune și curate lăsând gioarsele în dulap, la fel facem și atunci când ieșim pe Facebook, expunem doar ceea ce este frumos și vesel.

        Am o viață pentru care sunt recunoscătoare, departe de mine gândul de a mă plânge de ceva, dar viața mea nu este doar ceea ce scriu pe internet, le am și eu pe ale mele și sunt destule, credeți-mă, nu e cazul să fiu invidiată. Iar fericirea nu va veni niciodată la cei care nu știu să aprecieze ceea ce au deja.