Sistemul de șpagă românesc, extrem de bine organizat și implementat în conștiința noastră, s-a extins ca o ciupercă otrăvitoare la toate nivelurile și nu există nici cel mai mic semn că ar da înapoi. Nu v-am spus nimic nou, este o frază care, din păcate, aduce deja a limbaj de lemn atât de des am tot auzit-o. Noutatea constă însă în faptul că de curând mi-am adus și eu contribuția la consolidarea acestui sistem prin promovara activă a beneficiilor imediate pe care le poate aduce șpaga. Întâi să vă spun despre ce este vorba și apoi vă las să mă judecați și să dați cu pietre în mine.
Am o fină, adică o fetiță pe care eu am botezat-o, care are acum 17 ani și a terminat clasa a XI-a. O iubesc foarte tare pentru felul ei de a fi. Este foarte activă, se implică în multe activități, face sport, participă la work shop-uri, are inițiative în multe domenii și tot timpul are un proiect în desfășurare. Pe lângă toate astea, învață foarte bine. Acum e în vacanță dar e mai ocupată decât în timpul școlii, atât de multe și-a propus să facă în vara asta.
Printre altele. s-a dus la un interviu de angajare pentru un job de câteva zile pe perioada desfășurării unui festival. A fost primul ei interviu cu emoții pe măsură și cu așteptarea mailului de confirmare cu sufletul la gură. Când duminică seara a primit ok-ul a fost în al nouălea cer. Nu pot să descriu în cuvinte bucuria și entuziasmul cu care mi-a povestit câți bani o să căștige în cele patru zile de lucru și câte o să poată face cu ei. La doar 17 ani, 400 de lei înseamnă o mică avere. Abia aștepta ca a doua zi să se întâlnească cu organizatorul festivalului pentru detaliile logistice, ceea ce s-a și întâmplat.
Se pare că dacă vrei să faci totul conform legii, pentru patru zile de lucru trebuie să urmezi aceleași proceduri ca și pentru un contract de muncă obișnuit. Adică e cam și te-ai angaja la un job adevărat și asta înseamnă să aduni adeverințe, diplome, analize medicale, formulare și tot felul de alte hârtii semnate, parafate și ștampilate apoi aranjate frumușel într-un dosar plic care se depune cu număr de înregistrare undeva, nu știu încă exact unde. Dar dacă îți dorești cu adevărat ceva, în mod sigur birocrația nu o să îți stea în cale așa că fata mea s-a apucat de adunat actele necesare. Printre altele i s-a cerut să aducă de la liceu diploma de absolvire a zece clase. Drept să spun eu acum am auzit prima dată că există așa ceva dar ea era mai în temă așa că mi-a spus că a doua zi va merge la școală să ceară această diplomă. Fac o paranteză și mă întreb oare dacă ai numai 8 sau 9 clase nu ești suficient de pregătit să vinzi sucuri, să cureți mese sau să speli vase? Pentru că acestea vor fi principalele sarcini trecute în fișa postului. Dar, mă rog, dacă trebuie diplomă la dosar, diplomă să fie. Altfel arată mopul în mâna unui om cu diplomă decât în cea a unui neinstruit.
Deci a doua zi fata s-a dus la școală după diplomă și… surpriză-surpriză! A aflat din gura unei secretare acre precum o lămâie verde că
nu se poate. De ce? nu se poate pentru că aceste diplome nu sunt completate (deși a trecut un an de când ar fi trebuit să fie gata). Și nu se poate
acum pentru că toată lumea le vrea deodată și toți absolvenții de liceu vor și ei adeverințe care țin loc de diplomă de bacalaureat ca să se înscrie la facultate. Și că ea nu are timp și că…
să revină. Când? mai spre toamnă. Pfff… urât moment dar fata nu s-a lăsat cu una, cu două și a tot insistat până când secretara i-a întocmit o adeverință care dovedea că este absolventa clasei a unsprezecea. O adeverință care să țină loc de diploma aia de zece clase care oricum nu valorează doi bani.
Din păcate adeverința nu a fost bună. Nici carnetul de elev (vizat la zi) de unde rezulta clar că a absolvit deja 11 clase fiind deja supracalificată pentru job. Angajatorul ținea morțiș la diplomă de parcă diploma aia ar fi atestat toate calificările din lume. Cică fără aia nu putea depune dosarul la Inspectoratul Teritorial de Muncă. Fără diplomă înseamnă fără job. Scurt și cuprinzător. Miercuri era ultima zi în care se mai putea depune dosarul complet, altfel ar fi luat următorul candidat.
Supărare mare pe fata mea și pe drept cuvânt. Atâtea vise spulberate, atâtea iluzii pierdute, atâtea dezamăgiri și așa o cădere din al nouălea cer. Pe lângă supărarea ei mai era și revolta mea în sistemul care taie aripile unor copii la orice încercare de a-și lua zborul. Mi-era milă de biata fată care își făcuse atâtea planuri pentru bănuții ăia și mi-am zis că neapărat trebuie să găsesc o soluție.
De fapt nici nu a trebuit să mă gândesc prea mult, sistemul șpăgii fiind atât de încetățenit, asta îți vine prima oară în cap. Și uite așa i-am deschis eu drumul în viață finuței mele: învățând-o să dea
șpagă. La nivel de secretariat de școală un pachet de cafea face adevărate minuni. Cumpărat, împachetat, întins, luat, dat, primit, rezolvat. Sau cum să obții diploma de absolvire a zece clase în câțiva pași simpli. Pur și simplu am trimis-o la secretariatul liceului cu un mic cadou pentru funcționara de acolo. Sigur că apoi totul a decurs ca pe roate.
În urma victoriei obținute am întrebat-o cum a fost, dacă a existat vreun moment de stânjeneală sau vreo falsă tentativă de refuz dar nu, nu a fost cazul ca cineva să se prefacă ofensat. Lucrurile au decurs firesc, dacă pot să spun așa, pachetul a fost
luat înhățat cu repeziciune și băgat într-un pupitru fața secretarei a înflorit într-un zâmbet instantaneu și vocea i-a devenit dulce ca mierea.
Eu am rămas însă cu un gust amar, cu un ochi plâng și cu unul râd. Sigur că mă bucur că problema a dispărut, că finuța mea e veselă și își vede de drumul ei și că e fericită pentru primul job din viață. Dar mă gândesc că în acest timp i-am distrus puritatea și încrederea în corectitudine, i-am arătat că întotdeauna există o cale necinstită prin care să îți atingi scopurile și că poți muri liniștit cu dreptatea în mână. Pun acum în balanță și nu știu ce atârnă mai greu dezamăgirea pe care ar fi trăit-o un copil care își dorea să muncească sau gândul meu greu ca un bolovan că i-am deschis portița către un drum lăturalnic. Voi ce ați fi ales să faceți?
Read More
