Bagaje mici, vacanțe mari

      Fac ce fac și numai la vacanță mă gândesc. La vacanță și la călătorii deși deocamdată nu se întrevede nimic la orizont. Dar nu disper, sunt adepta ofertelor last minute iar ultimul concediu pe care l-am planificat cu câteva luni înainte a fost acum cinci ani. De atunci am mizat pe spontaneitate și nu a ieșit deloc rău, ba din contră, am făcut cele mai reușite excursii cu un buget minim.
      Când spun că mă gândesc la călătorii nu înseamnă că am în cap doar eventuale destinații, hărți, agenții de turism, bilete de avion sau tripadvisor. Mă gândesc și la rochii de plajă, costume de baie, pălării de soare și, evident. la bagaje. Pot să spun, fără niciun fel de modestie, că sunt expertă în făcut bagaje și în doi timpi și trei mișcări sunt întotdeauna gata. Făcutul bagajelor nu-mi ia timp pentru că știu exact ce să iau de fiecare dată. Îmi aduc aminte de primul geamantan pe care l-am făcut singură când aveam 13 ani și am plecat în tabără la mare. Două zile am tot lucrat, am întins hainele prin toată casa, m-am gândit și m-am răzgândit de o sută de ori și în final mi-am uitat acasă o mulțime de lucruri esențiale printre care pantalonii scurți. Dar de atunci am ajuns să împachetez ca un automat și m-am specializat atât de mult încât foarte rar mi se întâmplă să uit ceva sau să iau în bagaj lucruri nefolositoare pe care să le car degeaba dus-întors.
      În general îmi place să am bagaje cât mai puține, mai ales dacă nu merg cu mașina. Hainele nu ocupă mult loc și găsesc întotdeauna o rezolvare rapidă pentru că iau piese versatile. Provocarea o reprezintă însă pantofii și cosmeticele. Încălțările sunt în general voluminoase și au forme neregulate care nu se pliază nicicum în bagaj, iar cosmeticele sunt multe, grele și indispensabile. Indiferent dacă plec pentru două zile sau pentru două săptămâni, nu pot să mă lipsesc de nimic deci tot aceleași lucruri trebuie să le iau.
      Cu pantofii nu am ce să fac, îi iau așa cum sunt, dar la cosmetice situația se schimbă radical. Adică nu e totuna să cari trei kilograme de loțiuni, creme și pomezi sau doar 500 de grame. Cum fac asta? pur și simplu iau o cantitate mai mică din toate.
Zilele trecute am văzut la Kaufland un stand cu produse în miniatură, create special pentru călătorii și m-am entuziasmat foarte tare pentru că sunt așa de drăgălașe, parcă sunt niște jucării.

      N-am rezistat tentației și mi-am cumpărat un deodorant Nivea, bun nu doar de luat în excursii ci și de ținut în poșetă, cel puțin pentru confortul psihologic pe care ți-l asigură pe timp de caniculă.
      Dar în afară de deodorante erau și tuburi mici de pastă de dinți, șampoane, creme, apă de gură, tot felul de prostioare dulci pe care le-aș fi luat acasă cu mare drag. Dar deja sunt supra-aprovizionată cu de toate și nu mai am nevoie de nimic mult timp de acum înainte. Cu Nivea ăsta mititel am păcătuit, dar se iartă. Uitați-vă și voi care este diferența de volum în bagaj dacă iei cu tine doar variante travel size față de dimensiunea normală a produselor:
      Ce vedeți în poza de mai sus este doar un exemplu teoretico-didactic pentru că, în cazul meu, situația reală la plecarea în călătorie, arată de fapt așa
      Și, normal, dacă pun în balanță ce să iau, o să aleg întotdeauna grămada mai mică. Îmi plac produsele cosmetice, îmi place să mă răsfăț în fiecare dimineață și seară așa că nu pot renunța la crema de zi, crema de noapte, crema de ochi, crema de mâini, demachiant, apa micelară, loțiunea de corp ca să nu mai vorbesc de șampon, balsam, gel de duș sau deodorant. Nu pot să plec nicăieri fără toate astea, altfel nu mă simt bine.
      Sigur că nu există variante mini la orice produs dar eu am cumpărat niște cutiuțe mici (de 10 ml) în care îmi pun câte un pic de cremă din fiecare fel. Tot așa, am flacoane de 30 și 50 de ml, unele cumpărate, altele rămase de la hotelurile în care am stat, în care pot să pun gel de duș sau diverse loțiuni. Ca să nu mai spun că nu arunc niciodată cutiuțe care mi se pare că aș putea să le folosesc vreodată în acest scop.
      Mostrele pe care le primesc în magazine sau cele găsite între paginile revistelor le păstez de obicei pentru când plec  de acasă. Ocupă extrem de puțin loc plus că în concediu sunt dispusă să încerc tot felul de noutăți.
      Pentru că am obiceiul să-mi cumpăr parfumul la gramaj mare, uneori renunț să-l iau cu mine și îl înlocuiesc cu mici fiole pe care fie le-am cumpărat, fie le-am primit gratuit în magazin. Sunt ușoare și mai puțin fragile decât un flacon de parfum și, după cum am mai spus, în vacanță găsesc întotdeauna oportun să testez mirosuri noi. Oricum, în cazul călătoriilor cu avionul, dacă nu am bagaj de cală nici nu aș putea lua prea multe lichide în bagajul de mână așa că asta mi se pare soluția ideală.
       Așa deci, făcând aceste poze, mi-am dat seama că deja am pregătit tot ce este de luat în vacanță pe partea de beauty. Jumătate din bagaj este deja făcut și nu mai trebuie decât să mă decid asupra hainelor pe care le voi lua cu mine.
        Aaa, și să nu uit…  mai trebuie să aleg destinația 🙂

Share This:

Read More

Listografia sau viața transpusă în liste

      Știe cineva ce e listografia? Eu abia de curând am aflat, mai precis de câteva zile, când am primit unul dintre cele mai drăguțe cadouri ever.
      În primul moment am crezut că e o carte, apoi, răsfoind-o, am zis că e un fel de agendă dar de fapt e cu mult mai mult decât atât. Este culmea-culmilor în domeniul listelor 🙂 Pentru că listografia este știința (sau arta, după alții) prin care oamenii de toate vârstele utilizează sau  creează liste pe care apoi le împărtășesc cu cei apropiați.
      Este un termen inventat de Lisa Nola, o tipă care de-a lungul anilor a scris sute de liste, unele pentru propria inspirație, altele cu lucruri de făcut, altele doar banale liste de cumpărături. La un moment dat a început să scrie o listă cu lucruri pe care nu dorea să le uite despre bunica ei care tocmai murise și s-a gândit că acesta este un mod special de a o comemora. O listă în onoarea unui om drag. Cu mult mai fascinant ar fi fost însă dacă însăși bunica ar fi apucat să facă această listă. Ar fi fost o autobiografie ușor de scris și care să includă experiențele trăite, iubirile, temerile, succesele și oamenii întâlniți. Și atunci i-a venit ideea acestei cărți.
      Mie, care sunt o fană a listelor, ideea mi s-a părut genială și amuzantă în același timp. Fiecare pagină este dedicată unei liste pe care o completezi fie într-o zi, fie adaugi câte un rând de-a lungul timpului. Poate fi un jurnal intim sau poate fi o temă de discuție cu prietenii seara la un pahar de vin. Iată o listă cu subiecte care pot dezlega limbile sau pot constitui începutul unei conversații interesante:
  • Lista lucrururilor pe care oamenii nu le știu despre tine
  • Lista celor mai bune achiziții făcute
  • Lista lucrurilor pe care te bucuri că le-ai făcut
  • Lista celor mai reușite petreceri
  • Lista personajelor istorice cu care ți-ar plăcea să ai o conversație
  • Lista profesorilor favoriți
  • Lista locurilor pe care ți-ar plăcea să le vizitezi
  • Lista joburilor avute
  • Lista trăznăilor făcute în copilărie
  • Lista celor mai frumoase cadouri primite
  • Lista lucrurilor pe care le-ai schimba dacă ți s-ar oferi o a doua șansă

Toate aceste liste (și încă multe altele) abia așteaptă să fie completate.

       Eu m-am bucurat extraordinar de tare de acest cadou simpatic pe care l-am primit de la prietenii mei buni din Canada, Meme și Vali. Am căutat pe site-urile editurilor românești dar nu am găsit traducerea acestei cărți. Totuși mă gândesc că, dacă și vouă vă place această idee la fel de mult ca și mie, este perfect realizabilă într-un mic proiect DIY. Un simplu caiet mai frumușel, cu coperți cartonate și pagini albe se poate transforma oricând într-o listografie personalizată.
      Cred că ar fi un cadou foarte apreciat de părinți sau bunici care ar avea astfel ocazia să rememoreze zilele, oamenii și întâmplările ascunse într-un colț al minții și poate pe jumătate uitate. Astfel oricine ar putea să-și scrie povestea vieții pe care să o lase nepoților. Eu spun că un astfel de caiet ar aduce mai multă bucurie decât șosetele, mănușile, fularul sau păturile călduroase care nu transmit alt mesaj decât ești acum bătrân, nu ai altceva de făcut decât să stai în casă și să dormi. Listografia, în schimb, spune foarte clar: Vrem să știm cât mai multe despre tine! Și, să recunoaștem, cui nu-i place să vorbeasă despre sine? 🙂

Share This:

Read More

Cumpărături de la IKEA #2

      Trei excursii am făcut în ultimele două săptămâni la Ikea și încă nu m-am plicitisit 🙂 De fapt nu cred că o să refuz vreodată ocazia de a face o vizită în magazin. Îmi place să văd soluțiile ingenioase de aranjare a spațiilor mici, să studiez toate produsele, să mă mir de ideile care mie nu mi-ar fi venit niciodată și să-mi fac liste de dorințe. 
     În urmă cu puțin timp Ikea a anunțat că al doilea magazin din România va fi deschis tot la București (în sectorul 3, pe bulevardul Pallady). Deși am sperat că vor alege Clujul, după ce am văzut criteriul care a stat la baza acestei decizii, am înțeles perfect de ce s-a mers pe această linie.  Mai exact, în comunicatul Ikea se spunea că ”magazinul existent în București primește în prezent un număr foarte mare de vizitatori ceea ce poate afecta percepția asupra experienței cumpărăturilor” și cine a fost vreodată în weekend la Ikea știe exact ce înseamnă asta. Ultima incursiune pe care am făcut-o a fost duminică și mi-am jurat că nu voi mai repeta greșeala de a alege o astfel de zi. Era o aglomerație că nu puteai să treci cu căruciorul de cumpărături printre oameni, nu puteai să vezi pe unde calci iar de la chifteluțele de la restaurant trebuia să-ți iei adio, asta dacă nu cumva vroiai să stai la coadă cel puțin o oră. Deci în weekend nu e de mers acolo. În timpul săptămânii însă, cel puțin dimineața când am fost eu, e cât se poate de plăcut mai ales dacă ajungi înainte să se deschidă magazinul și stai la o cafea din partea casei răsfoind catalogul.
      Și acum să vă arăt ce mi-am cumpărat. Nu mare lucru, deci nu mobilă, dar tot felul de chestii drăguțe. 
      În primul rând trebuia să-mi iau niște fețe de pernă de care aveam cu adevărat nevoie pentru că mi-am redimensionat pernele și vechile fețe nu se mai potrivesc. V-am povestit despre asta aici. Am luat un set de două fețe roșii cu 15 lei iar la sectorul de chilipiruri am găsit o lenjerie de pat redusă cu 40% așa că am înhățat-o imediat. 
      Am mai cumpărat o păturică roșie și foarte moale pe care pisica va putea să-și lase părul în voie seara când vom sta amândouă la televizor, un castronel (ca să am patru, că acasă mai aveam trei la fel dar mi se pare că patru sună mai bine) și o cană mov închis. Chiar dacă în iarnă am donat vreo 30 de căni, acum am simțit nevoia imperioasă de a cumpăra o alta de care nu mai aveam 🙂 De fapt îmi trebuie la servici pentru că beau tot timpul ceai și cana pe care o am acum, albă pe interior, se pătează și nu prea am cu ce să o spăl decât cu săpun de mâini. Deci îmi trebuia o cană pe care să nu se vadă urme de ceai și am găsit-o. În plus, se asortează cu mouse pad-ul de pe birou 🙂
      Cutiile albe sunt organizatoare pentru sertar și se potrivesc perfect în bucătăria mea. Am luat două pentru sertarul în care înfundăm toate mărunțișurile pentru care nu găsim loc în altă parte. And last, but not least, m-am îndrăgostit de un caiet în fața căruia nu am rezistat deși mai am vreo 10 caiete neîncepute acasă. Dar unul așa, cu paginile în dungi, nu mai am. Este a-do-ra-bil și abia aștept să-l umplu cu idei. 
      A doua sesiune de cumpărături a fost bazată pe textile: două prosoape și o păturică de bebe.
      Ustensilele de gătit, două palete și o lingură au costat 1.99 lei. Cum se poate așa ceva?… doar să plătești transportul din China până aici și mi se pare că nu rentează.  De unde scot chinezii profitul, habar nu am,  dar asta e o altă temă de discuție. Chestia aia albă și înaltă este un suport/organizator pentru pungi (plase) refolosite. Le înfunzi acolo pe toate (și se adună o grămadă la casa omului) iar apoi  le scoți prin găuri în funcție de cea de care ai nevoie. Foarte util acest suport.
      În ultima vizită la Ikea am mai cumpărat doar patru lucruri deși aș fi vrut să iau și niște draperii dar, după cum v-am spus, era atât de aglomerat încât nu am avut răbdarea necesară să stau după toți cei care mă frecau și din dreapta, și din stânga. Așa că m-am rezumat doar la strictul necesar :)))) 
      Patru boluri (astea sunt mai mari decât cele transparente, sunt pentru supă), două șervete, o lumânare parfumată cu vanilie și un set de pungi cu sistem de închidere zip lock. Acestea au fost cumpărăturile din ultima vreme. Urmează neapărat, dar neapărat, draperiile de care vă spuneam și s-ar putea să fac o comandă online. Am testat deja sistemul cumpărăturilor online de la Ikea și funcționează perfect așa că, de ce nu?

Share This:

Read More

Review Rexona MotionSense™

      Canicula care ne-a toropit pe toți în ultimele zile și ne-a adus în pragul leșinului, nu i-a speriat însă deloc pe producătorii de deodorante. Și nici pe cei de bere cărora vânzările le-au crescut exponențial scoțându-i din apatia cu care au început vara 🙂
     Sunt demult în căutarea deodorantului perfect, potrivit pentru zilele toride, și se pare că sunt pe drumul cel bun. Cred că deodorantul este la fel de important precum săpunul și nu pot concepe viața fără el. Am încercat în ultima vreme multe mărci, unele mi-au plăcut mai mult, altele mai puțin, dar sunt omul care nu rezistă în fața noutăților și îmi place să testez tot ce apare pe piață. Exact ca și la parfumuri, nu sunt fidelă unui singur brand. O fi de vină zodia gemenilor? 🙂
      De curând mi-am cumpărat un deodorant Rexona și, fiindcă îmi place foarte mult, m-am gândit să îi fac un mic review. Eu l-am luat dintr-un magazin Profi unde am avut de ales între cele două variante de mai jos:
      Am știut din start că vreau varianta ”invisible” dar nu m-am putut abține să nu miros și sprayul roz, c-așa-i românul, trebuie musai să desfacă ambalajul să vadă ce este înăuntru. Am simțit un miros absolut delicios, exact cum scrie pe el, căpșuni și caise. Cel negru, cu aromă ”aqua” are un miros fresh, dar destul de comun, care mi-a adus aminte de stilul anilor 80. Oricum pentru mine mirosul unui deodorant nu trebuie să fie foarte pregnant pentru că nu îmi place să se amestece cu parfumul pe care îl port. Apoi, după proba mirosului, dar tot la prima vedere, am observat ambalajul care are capac încorporat și nu detașabil. E un amănunt care pentru mine contează mai ales de când într-o dimineață mi-am scăpat capacul de la vechiul deodorant pe jos în baie și, ghinionistă cum sunt, s-a dus direct în wc 🙂 
     Trecând acum la rolul principal al deodorantului pot să vă spun că este unul dintre cele mai eficiente pe care le-am avut. Își face perfect jobul pentru care a fost creat, adică acela de antiperspirant. Pe el scrie 48 de ore dar, c’mon, cine rezistă atâta timp fără să se spele? Poate doar în caz de calamitate naturală dar să sperăm că nu va fi cazul vreodată. Nu am avut curiozitatea să las să treacă 48 de ore fără să fac un duș dar mi s-a întâmplat să petrec 36 de ore fără niciun fel de reîmprospătare  și totul a decurs perfect. Adică fără pete de transpirație și fără mirosuri neplăcute. Asta s-a întâmplat în weekendul trecut când viața mea a luat-o pe repede înainte.
       Ca de obicei, m-am trezit la 6 dimineața, și am mai stat 15 minute în pat sorbind cafeaua în timp ce urmăream vlogul lui Fleur de Force, ritualul obișnuit al începutului de zi. Apoi duș, îmbrăcat, machiat, autobuz și la servici cu mine. Am hămălit în ziua aia la dosare, le-am mutat, le-am sortat, le-am împerecheat și le-am pieptănat de mi-a ieșit pe nas (sau pe ochi? nu mai știu cum se spune). 
      În orice caz am cărat ceva greutăți în ziua aia. De la servici am mers direct la cumpărături, apoi m-am întors acasă, am făcut curat în bucătărie, am spălat vasele și am aspirat. Am pus o tură de haine în mașina de spălat și am fugit la maică-mea să iau prăjitura pe care i-o făcuse Cristinei și pe care trebuia să i-o duc la București pentru că seara urma să plec la ea. Pe la 7 fără ceva mi-am adus aminte că aveam de ridicat un pachet de la poștă și m-am bucurat ca de o casă aprinsă. Cred că știți cu toții de ce, sigur aveți o amintire legată de oficiul poștal din cartier. La poștă, ca de obicei. am așteptat mai mult de o jumătate de oră într-o căldură nebună și fără niciun pic de aer, dar am fost bucuroasă că am rezolvat. Apoi mi-am făcut bagajul și am plecat în viteză la gară. N-am mai apucat să fac duș iar de demachiat, m-am demachiat în tren cu niște șervețele. Aveam bilet la vagon cușetă, în patul de sus. 
foto cfrcalatori.ro
      Întotdeauna îmi iau bilet în patul de sus din două motive. În primul rând că este cel mai mult loc și, în al doilea rând, nu mă deranjează nimic, nu trece nimeni pe lângă fața mea și nici nu depind de ceilalți pasageri cu ora de culcare și de trezire. La vagonul cușetă, pe timpul zilei, patul de jos și cel de la mijloc se transformă în banchetă obișnuită. Dacă cel care doarme la mijloc sau jos nu are chef să se ridice, celălalt este obligat să stea întins în pat sau să iasă pe culoar pentru că nu are unde să stea jos. Dar dacă ai loc în patul de sus nu te doare capul cu ce fac ceilalți pentru că nu depinzi de nimeni. 
      M-am urcat în tren, mi-am luat lenjeria de pat și am intrat în compartiment. Era plăcut și răcoare după toată alergătura de peste zi, când am auzit-o pe colega de călătorie că îi spune conductorului să oprească ventilația că o trage curentul. Am crezut că leșin. Curentul ăsta se pare că e paranoia națională. Și am petrecut o noapte călduroasă tot urcând și coborînd scărița care mă ducea în patul meu. Pentru că nu puteam suporta căldura și lipsa de aer, mai ieșeam pe culoar să respir din când în când. Domnișorica sensibilă la curent se trezea de fiecare dată și mă atenționa să închid bine ușa nu cumva, Doamne ferește, să intre un fir de aer în compartiment. A clocit acolo toată noaptea până am ajuns la București. Eu în schimb pot să mă înscriu acum la campionatul național de cățărări așa formă fizică bună am după o noapte de antrenament. 
      Sâmbătă dimineața am ajuns în sfârșit la Cristina și ne-am luat cu poveștile, cu fetița ei cea mică, cu un pic de plâns, de legănat, de plimbat și de schimbat scutece și uite-așa s-a făcut dupămasă când am ajuns să intru și eu la duș. 
      Vă jur că deodorantul meu Rexona a funcționat perfect. După o zi, o noapte și încă o jumătate de zi, deci aproximativ 36 de ore, nu aveam nici cea mai mică urmă de transpirație sau miros. Am și martori care pot să confirme acest lucru 🙂 Am aflat că este primul antiperspirant din lume care conține microcapsule activate de mișcare. Deci cu cât te miști mai mult, microcapsulele Motionsense ™ cu parfum se sparg și eliberează prospețime și protecție antiperspirantă eficientă.
      Nota mea pentru acest deodorant? 9.5. Cele 50 de sutimi care îi lipsesc pentru un 10 perfect se datorează mirosului unde, cred eu, se mai poate lucra un pic. Vorbesc de varianta ”invisible” pentru că ”sexy bouquet” (roz) are un big like pentru miros. 

Share This:

Read More

Întrebări și răspunsuri despre mâncare

     24 Food Questions este un tag pe care l-am preluat de la Andreea și vă invit pe voi toți  să răspundeți la toate aceste întrebări sau doar la cele pe care le considerați interesante.
  1. Care este mic-dejunul tău preferat? Nu este neapărat preferat dar în fiecare dimineață mănânc un iaurt cu o feliuță de pâine prăjită. Iaurt simplu, fără fructe.
  2. Cum îți bei cafeaua? Neagră, cu foarte puțin zahăr și nu foarte tare. Nu-mi place laptele în cafea iar cappuccino, latte macchiato sau café frappé le consider deserturi.
  3. Care este sandwich-ul tău preferat? pâine prăjită, unt, somon afumat, muștar cu miere și câteva frunzulițe de mărar.
  4. Supă sau salată? salată, cu certitudine. Nelipsitele supe românești mi se pare că se transformă rapid în zone adipose pe abdomen.
  5. Care este cartea de bucate preferată? Silvia Jurcovan pentru că explică toate rețetele cu lux de amănunte. De acolo știu că mămăliga se face cu 200 de grame de mălai pentru un litru de apă și îmi iese perfect. Da, nu vă mirați, cântăresc mălaiul 🙂
  6. Ai renunța la dulce sau la sărat? Mi-ar fi mai ușor să renunț la dulce decât la sărat dar sper să nu fiu nevoită vreodată să fac această alegere.
  7. Care bucătărie este preferata ta? De departe bucătăria mediteraneană. 
  8. Care este filmul cu/despre mâncare preferat? Julie and Julia, un film din 2009 cu Meryl Streep și Amy Adams.
  9. Care este cea mai mare plăcere vinovată? Înghețata. Aș fi în stare să mănânc o cutie întreagă odată. Preferata mea este cea cu caramel.
  10. Care este inspirația ta cea mai mare când vine vorba de mâncare? Îmi face mare plăcere să-l urmăresc pe Jamie Oliver gătind. Când el este în bucătărie totul pare extraordinar de simplu și nu știu cum se face dar situația se schimbă radical atunci când încerc eu să repet ceea ce am văzut în emisiunile lui.
  11. Gătit acasă sau masa în oraș? Dacă e vorba să gătesc eu acasă atunci prefer să mănânc în oraș, clar. Dacă e vorba despre casa altcuiva… parcă tot mai bine e în oraș, să se simtă toată lumea bine.
  12. Ce se află pe lista ta de mâncăruri pe care nu le-ai încercat niciodată dar ai vrea? În general îmi place să încerc mâncăruri noi cu condiția să nu fie prea ”exotice”. N-am mâncat niciodată gazpacho pentru că nu am avut ocazia. Pe canicula din zilele astea cred că s-ar potrivi foarte bine dar o să mai aștept până ce voi ajunge în Spania ca să fiu sigură că prima experiență va fi cea corectă.
  13. Care este restaurantul tău preferat? O să fiu foarte sinceră și nu o să inventez povești cu nume de restaurante de 5 stele pentru că mie îmi plac aripioarele picante de la KFC. Sunt delicioase. Bine, KFC nu este chiar ceea ce se numește restaurant dar îmi place mâncarea lor. Ca atmosferă îmi place restaurantul Shaghai din Cluj cu specific chinezesc, mâncare excelentă, servire ireproșabilă, curățenie și clinchet de clopoței asiatici.
  14. Îmi fac cumpărăturile de la… Kaufland. Aproape tot cumpăr de acolo, cu excepția pâinii pe care o iau de la un mic magazin de cartier. 
  15. Care este cel mai bun fel de mâncare pe care l-ai mâncat? O amintire deosebită și încântătoare mi-a lăsat primul Tiramisu pe care l-am mâncat în Franța. A fost cel mai bun lucru pe care l-am gustat vreodată.
  16. Care este cocktail-ul tău preferat? Am două care îmi plac în egală măsură. Mojito și Cuba libre, amândouă pe bază de rom. Se pare că am o slăbiciune pentru această băutură.
  17. Cafea cu George Clooney sau Heston Blumenthal? Nu știam cine este ce-al de-al doilea până ce am căutat pe wikipedia și am aflat că este un mare chef  britanic și proprietar de reastaurante, deci necunoscându-l deloc, prin excludere, rămâne Clooney. 
  18. Ce nu lipsește de la tine din bucătărie? Herbes de Provence, un amestec de ierburi aromatice uscate. Mi se pare cel mai versatil condiment, îl folosesc în salate, la fripturi, la sandwich-uri, pentru că își schimbă gustul în funcție de combinația în care este folosit.
  19. Gustarea mea preferată este… cel mai des mănânc pufuleți 🙂 Nu că mi-ar plăcea cel mai mult dar mă satură imediat și taie urgent senzația de foame ceea ce este minunat mai ales când sunt la birou. 
  20. Ce pizza îți place cel mai mult? De departe, margherita, adică doar cu roșii și brânză. Nu-mi place ca pizza să fie încărcată cu salam, șuncă, porumb, ciuperci sau, mai rău, cu ananas sau pește. 
  21. O mâncare care nu-ți place deloc. Asta mi s-a părut cea mai grea întrebare pentru că nu am mâncăruri pe care să le detest cu adevărat. Dar dacă tot trebuie să scriu ceva la acest punct, pe ultimele locuri în lista mea cu preferințe sunt fructele de mare și în special calamarii datorită consistenței lor spongioase și oarecum elastice. Nu pot să-i mestec.
  22. Blogul de food preferat? Nu sunt pasionată de gătit așa că nu prea citesc astfel de bloguri. Totuși, în cazul în care caut o rețetă, mă uit pe YouTube să văd ce spune Laura Vitale.
  23. Cel mai nebunesc lucru pe care l-ai mâncat vreodată. Pui de baltă? parcă așa se numesc pulpele de broască. Asta s-a întâmplat cu mulți ani în urmă și nu cred că aș repeta experiența. A fost un fel de cărniță cu un vag iz de pește, nici rea dar nici extraordinar de bună.
  24. Nu pot trăi fără… fructe. Îmi plac toate fructele în stare crudă dar nu mă dau în vânt după dulcețuri și compoturi.
foto sodahead.com


Share This:

Read More