Țeparii care ne trag în jos

      Toată lumea a părut să se bucure atunci când, cu mare tam-tam, s-a anunțat că începând cu data de 1 mai, taxa de trecere a podului de la Fetești – Cernavodă se va putea achita și prin sms, asta însemnând o fluidizare a traficului, deci adio cozilor interminabile și adio nervilor. O măsură civilizată, conformă cu lumea și timpul în care trăim. 
    Am aruncat și eu un ochi pe site-ul CNADNR să văd care sunt pașii pentru achiziționarea peajului și m-am întrebat de ce oare trebuiau să folosească acest cuvânt (peaj) iar singurul răspuns pe care l-am găsit a fost ”pentru că există”. Conform DEX, peaj = Vamă la trecerea peste un pod, pe un drum de acces într-un oraș sau la acostarea unei nave la un chei. ♦ Dreptul de a folosi o cale ferată străină.
      Plata prin sms se face foarte simplu:    
foto auto-bild.ro

  1. Se trimite un mesaj la 7577 cu textul care conține numărul de înmatriculare și categoria tarifară corespunzătoare tipului de vehicul (1,2,3 sau 4). De exemplu CJ21ESP 1.   
  2. Se va primi un mesaj prin care se cere să se confirme achiziția (mesajul va conține informații detaliate despre achiziție, inclusiv costul total);
  3. Pentru confirmarea achiziției, se trimite la numărul 7577 un mesaj cu textul DA, ulterior primirii mesajului de la pasul 2. Dacă datele sunt incorecte ( de exemplu ai greșit numărul mașinii, evident că nu confirmi și reiei de la pasul 1)
  4. Se va primi un mesaj de confirmare a achiziției ce va conține seria peajului, categoria acestuia, numărul de înmatriculare pentru care a fost emis și data la care perioada de valabilitate expiră. 

     Prin SMS se poate achiziționa peajul doar pentru 1 trecere. Dacă tot am învățat un cuvânt nou, nu mă pot abține să nu-l folosesc 🙂
  Până aici, toate bune și frumoase. Ieri însă am văzut o știre care m-a surprins în mod neplăcut. Bilanțul după două luni de utilizare a acestui sistem spune că din 460000 de vehicule care au trecut podul prin benzile marcate cu e-tarif, 116000 NU au plătit taxa. Adică un sfert din șoferii care au trecut pe acolo s-au dat băieți deștepți aka jmecheri și s-au fofilat fără jenă printre cei care au avut bunul simț să plătească. 
    Sunt sigură că o mare parte dintre ei sunt în stare să țină discursuri despre cât de bine e în Germania sau în Anglia sau aiurea, unde pentru nimic nu trebuie să stai la coadă, că totul se întâmplă automat pe internet, că actele le primești în cutia poștală de acasă, că nu există birocrație și că respectul pentru cetățean este ridicat la rang de politică națională. Păi da, dar toate astea se întâmplă pentru că există încredere pe bază de reciprocitate iar procentul celor care fură nu se ridică în niciun caz la 25%. Dacă mergem în ritmul ăsta și ne sabotăm noi pe noi, dacă orice măsură care se ia în vederea simplificării procedurilor este încălcată cu tupeu și nesimțire, o să batem pasul pe loc în continuare și nu o să ne rămână decât să ne minunăm ce bine e ”afară”. Și în vecii vecilor nu o să ajungem să ne fie bine.
      Culmea este că sunt persoane care îi susțin pe cei care nu plătesc taxa cu argumente de genul de ce este nevoie să plătim taxă de pod când avem rovigneta sau normal că cei din străinătate își permit să plătească, dar pentru noi, la salariile noastre, 13 lei este foarte mult. Am avut această discuție în birou și am fost șocată să constat cum gândesc unii. Eu nu vreau să discut acum oportunitatea unei astfel de taxe (deși pe unde am umblat în lume, peste tot există) ci faptul că dacă se merge pe încredere și sistemul de lasă să plătești prin sms fără să îți trântească o barieră în față și fără să te țină la coadă iar tu treci ca vodă prin lobodă sfidând bunul simț mi se pare că nu o să mai ai dreptul să te plângi dacă la un moment dat se va reveni la vechile metode, cele noi generând pierderi prea mari.
      Pe de altă parte mi se pare că și autoritățile au greșit lăsând să se adune atât de multe cazuri fără a da amenzile prevăzute. A nu se înțelege de aici că sunt o fană a amenzilor dar eu o altă soluție nu văd. Fără metode punitive o să continuăm să nu plătim taxa de pod, să nu cumpărăm bilet în autobuz, să aruncăm hârtii pe jos și să punem boxele cu muzică dată la maxim în geamul deschis. Și apoi să ne mirăm de civilizația de pe alte meleaguri.

Share This:

Read More

Miraculosul ulei de cocos

      Uleiul de cocos este un ulei comestibil extras din fructele mature ale palmierului de nucă de cocos și se utilizează în alimentație, în industria farmaceutică și cea cosmetică. În lumea occidentală, deci și pe meleagurile noastre, uleiul de cocos este considerat oarecum exotic dar în alte părți ale lumii, mai exact în Pacificul de Sud, este utilizat pe scară largă, peste 60% din caloriile alimentare fiind asigurate din acest ulei. Zice-se că are foarte multe beneficii pentru sănătate, populațiile care îl consumă în cantități mari necunoscând bolile de inimă. Probabil că așa este dar nu pot să bag mâna în foc pentru aceste informații pe care le-am găsit pe internet. Eu o să vă împărtășesc doar ceea ce am aflat din experiența proprie și doar ceea ce am verificat personal.
      De foarte multă vreme am tot vrut să-mi fac și eu o părere despre uleiul de cocos despre care am auzit o mulțime de lucruri bune dar dintr-un motiv sau altul am tot amânat până de curând când într-o zi am trecut pe lângă un magazin cu produse naturiste, un fel de Plafar, și mi-am adus aminte de ceea ce mi-am propus. Am intrat, am întrebat dacă  au așa ceva și vânzătoarea mi-a dat  o cutiuță spunându-mi că dacă o să-mi placă să revin și să iau la gramaj mai mare. Aceasta are 60 de ml și a costat 10 lei.

        Uleiul de cocos devine lichid la peste 24 de grade Celsius. De aceea sub această temperatură este în stare solidă, așa cum se vede în cutie dar cum îl iei în palmă și ajunge la temperatura corpului, se topește imediat. 

      De mâncat nu am mâncat niciodată ulei de cocos în schimb am încercat mai multe moduri de utilizare în scop cosmetic. Le redau mai jos într-o ordine aleatoare.
  1. Cremă de mâini – este excepțională pentru hidratarea pielii uscate. Durează 2-3 minute ca să se absoarbă complet în piele deci nu e chiar pentru momentele în care sunteți pe grabă dar dacă aveți timp pentru un moment de răsfăț este perfectă. Efectele se simt de la prima aplicare.
  2. Loțiune de corp – chiar dacă este în stare solidă, la atingerea cu suprafața caldă a pielii se transformă într-un ulei care curge și care se întinde foarte ușor pe piele lăsând-o moale și catifelată. Ca să nu mai spun de mirosul divin pe care îl lasă și care persistă destul de mult: exact ca batoanele Bounty 🙂
  3. Mască de păr – o singură dată am folosit uleiul de cocos în acest scop dar în mod sigur o voi mai face. Am întins uleiul pe toată lungimea firului, mi-am făcut un turban dintr-un prosop și l-am lăsat să acționeze o oră-două cât am lucrat ceva prin casă apoi mi-am spălat părul în mod obișnuit. Am fost foarte încântată de strălucirea pe care părul meu a căpătat-o.
  4. Ulei de păr pentru vârfurile uscate sau deteriorate. Părul meu este gras la rădăcină dar foarte uscat la vârfuri și uneori stă ca o mătură. Am un ulei cu argan de la Avon cu care mă mai dau pe vârfuri dar uleiul de cocos (doar un strop mic-mic) mi se pare că este mult mai eficient. Îmi pun un strop în palmă, îl întind doar pe vârfuri și imediat părul se așează mult mai bine.
  5. Demachiant de ochi – una din formele sub care îmi place cel mai mult. Îndepărtează perfect machiajul, inclusiv cel rezistent la apă și, foarte important pentru mine care sunt deosebit de sensibilă, nu ustură deloc în zona ochilor. 
  6. Balsam de buze – hidratează foarte bine buzele, are un miros plăcut și nici gustul nu este rău 🙂
  7. Ulei pentru cuticule – le înmoaie foarte bine datorită faptului că nu se absoarbe foarte repede în piele. Astfel cuticulele rămân mai mult timp cu uleiul pe ele și devin moi ca la bebeluși, nu mai trebuie decât împinse puțin cu un bețigaș de lemn și manichiura este pe jumătate făcută.
  8. Gel de ras – pentru cazurile urgente (sau nu neapărat) când firele de păr de pe picioare se încăpățânează să scoată capul la lumină. Un pic de ulei întins pe picioare, un aparat de ras bun și nu mai este nevoie de niciun strop de apă. În doi timpi și trei mișcări problema e rezolvată.

       Am trecut de faza primelor impresii legate de uleiul de cocos și am rămas la fel de încântată așa încât m-am hotărât să trec și la etapa următoare, adică să încerc să-l folosesc și în alimentație. Știu că este foarte bun la popcorn, în loc de ulei obișnuit sau unt, așa că probabil acesta va fi primul test apoi o să încerc să îl folosesc și la prăjit pentru că este un ulei stabil la temperaturi înalte și este rezistent la râncezeală. Sunt curioasă ce va ieși. 

foto lifehack.org

Share This:

Read More

Anotimpul berii

     După cum v-am mai spus, sunt o persoană care mă las repede influențată de reclame. Nu mă enervează pauzele publicitare, din contră, îmi face plăcere să văd clipuri drăguțe sau să mă minunez de cele nereușite. Cred că mi-ar fi plăcut să lucrez în publicitate deși nu am intrat în viața mea într-o agenție. Îmi imaginez că ar trebui să fie cam ca în filmul What Women Want (Ce-și doresc femeile), un film mai vechiuț dar adorabil, din 2000, cu Mel Gibson și Helen Hunt. Iar eu să fiu, bineînțeles, cea care are sclipirile de moment, ideile cele mai bune pentru reclame, cum ar fi cea din clipul de mai jos.

      Mi-a plăcut la nebunie ideea concertului live într-un lift și figurile surprinse cu camere ascunse ale celor care pășeau înăuntru. Este campania la Beck’s Gold, o bere lansată recent, mai rafinată, mai ușoară, cu doar 4% alcool, potrivită pentru toți cei care gândesc liber. Dacă ar fi să caracterizez campania în doar trei cuvinte aș spune că este nonconformistă, amuzantă și necosmetizată. Oricât de bine și-ar juca rolurile actorii, surpriza reală de pe fața oamenilor obișnuiți este mult mai reconfortantă și naturală.
      Ideea pe care s-a mers în realizarea campaniei a fost să se arate că, indiferent de domeniu, lucrurile pot fi făcute și altfel. Totodată a fost lansată aplicația ”Cine spune că” unde poți vedea cum arată o experiență diferită, un concurs pentru cei care nu aleg mereu calea deja încercată, pentru cei care explorează neîncetat teritorii noi și pentru cei care savurează situațiile atipice în locuri neașteptate.
      Cam asta ar fi de spus despre campanie dar să vă spun câteva cuvinte și despre bere că de fapt asta contează 🙂 Îmi place pentru că este mai puțin amară decât alte beri și nu este foarte acidulată. Are mai puțin alcool decât berea obișnuită (doar 4%) dar totuși nu este atât de slabă ca sucurile alea cu merișoare, lămâie sau alte fructe care, nu știu de ce, se numesc tot bere. Este fină și nu are asprimea și duritatea unei beri strong. Mie personal îmi place foarte mult, recunosc ca vara beau cu plăcere câte o bere seara, în fața televizorului. 

      E drept că aș prefera ca această acțiune să se petreacă la o terasă pe malul Mării Egee dar după cum se arată lucrurile, cred că anul acesta nu o să văd Grecia. Și o să dau Mythosul pe Becks Gold 🙂
        

Share This:

Read More

O nouă dragoste

      O să vezi că o să-ți iubești nepoții mai mult decît proprii copii, mi-a spus o colegă în ziua în care i-am spus că am devenit bunică. Nu mi-a lăsat răgaz să-mi exprim îndoiala legată de adevărul absolut pe care îl deținea și a decretat că tot ceea ce mi se va întâmpla de acum înainte vor fi sentimente mai puternice decât orice am simțit până acum. Nu am avut niciun drept de replică iar ea, pentru a-și întări și mai mult sentințele zdrobitoare care urmau să îmi conducă viața, își punea din când în când mâna pe umărul meu deși eu făceam câte un pas în spate încercând pe cât posibil să îmi protejez spațiul propriu pe care mi-l simțeam invadat.
      Are dragostea grade de comparație? adică poți spune că iubești un pic pe cineva, mai mult pe altcineva și cel mai mult pe ”alt” altcineva? O întrebare grea și la care eu nu îi văd sensul. Deși nu folosește la nimic să faci o astfel de analiză am încercat să pun în balanță dragostea pentru Cristina și pentru nou venita Silvia. Există oare un sentiment mai puternic decât dragostea unei mame pentru copilul său?
      Când ți se naște un copil impactul sentimentelor este atât de violent de parcă te-ar izbi un tren. Inima ți se sparge în mii de bucățele care se împrăștie pe o suprafață imensă de unde cu greu le mai poți aduna și durează mult până să îți revii. Instinctele primare îți sunt așa de exacerbate încât parcă simți cum îți cresc ghearele și ți se ascut colții în ipoteza în care ai fi nevoită fizic să-ți aperi puiul în fața unui pericol de moarte iar gândurile se învârt toate doar în jurul copilului și nu mai există nimic altceva în jur. Rolul tău în Univers și rațiunea de a fi ți-au devenit dintr-odată foarte clare iar continuitatea vieții pe Pământ depinde și de tine. 
      Iubirea pentru copilul copilului tău vine mult mai lin, ca o îmbrățișare caldă ce te cuprinde treptat și te învăluie într-un zâmbet continuu. Nu mai există disperarea soră cu nebunia care te face să îți înghețe gândurile blocate pe grija puiului, ba chiar din când în când mintea îți zboară și la alte lucruri fără să simți nicio urmă de vinovăție. Privești cu detașare de pe margine știind că rolul tău s-a încheiat cu succes iar acum poți să te bucuri în voie de partea frumoasă a vieții, responsabilitățile căzând în sarcina altcuiva.
      Am lăsat câteva zile să se așeze sentimentele ca să pot da un verdict corect. Îmi iubesc nepoata mai mult decât fiica? iar răspunsul îmi vine acum foarte tranșant – nu, nu o iubesc mai mult. Totuși nu aș putea spune că e mai puțină dragoste ci, mai degrabă că intensitatea are un alt nivel, un nivel din care lipsește adrenalina. O iubesc pe micuța Silvia ca pe o prelungire a Cristinei. Cu Cristina am împărțit odată același corp. Cu Silvia, nu.

Share This:

Read More

Prima dată

  1. Prima dată am zburat cu avionul în 1994 de la București la Copenhaga. În timpul zborului, după ce am mâncat, am șters tacâmurile de unică folosință cu un șervețel și le-am băgat în poșetă. Toți călătorii de pe rândul meu au făcut același lucru.
  2. Primul film pe care l-am văzut la cinematograf a fost Winnetou. Eram foarte mică, să fi avut vreo trei ani, și deși nu am înțeles acțiunea filmului am fost fascinată de penele pe care le purtau pe cap indienii. Și acum, după atâția ani, revăd foarte clar trăsăturile dure și privirea lui Winnetou.
  3. Prima băutură alcoolică pe care am băut-o a fost florio, un lichior dulce cu aromă de migdale. Eram în liceu și nu am băut la vreo petrecere ci între noi, fetele.
  4. Prima abonare la un canal de YouTube am făcut-o la leighannsays. De la ea m-am inspirat cu numele blogului meu și încă îi urmăresc filmulețele.
  5. Primul lucru pe care îl fac când ajung acasă este să mă spăl pe mâini.
  6. Prima catastrofă legată de beauty mi s-a întâmplat pe la 18 ani când, urmând sfaturile unei doctorițe, m-am dat cu vitamina A uleioasă pe gene pentru a le face mai frumoase și mai lungi. Am făcut o alergie groaznică iar ochii mi s-au umflat ca la broscoi.
  7. Primul cuvânt pe care l-am învățat în engleză a fost skyscraper (zgârie-nori). Nu știam nici în românește ce înseamnă asta, dar profesorul meu avea o metodă inedită de a te face să îndrăgești limba engleză, ceea ce s-a și întâmplat.
  8. Prima mașină pe care am avut-o a fost o Dacia 1300.
  9. Primul os rupt (și sper că ultimul) a fost humerus, puțin deasupra cotului. Aveam cinci ani, făceam gimnastică la bara de bătut covoare și am căzut cu brațul sub mine.
  10. Prima dată când am purtat pantofi cu toc a fost la sfârșitul clasei a opta. De fapt nu erau chiar tocuri ci niște sandale cu platformă.
  11. Prima dată când am mâncat melci a fost… nu a existat prima dată pentru că nu am reușit, deși am încercat. Mi-a fost prea greață.
  12. Primul animal de companie pe care l-am avut a fost Buba, un cățel extraordinar de inteligent pe care l-am găsit ascuns la noi în garaj plin de râie (de-acolo i-a venit numele). L-am iubit enorm.
  13. Prima cumpărătură pe internet am făcut-o în 2009 pe amazon. Am cumpărat un dvd cu concertul Live Aid din 1985.
  14. Prima țară străină pe care am vizitat-o a fost Ungaria. Eram în clasa a doua și am făcut o excursie cu școala la Budapesta.
  15. Primul credit pe care l-am făcut la o bancă a fost de fapt un card de credit Mastercard pe care îl am și acum, după 10 ani. L-am folosit în permanență și nu mai concep lumea fără astfel de carduri.
  16. Prima nuntă la care am participat a fost cea  a unei verișoare a mamei. Aveam vreo 10 ani și mi s-a părut extraordinar de interesant și distractiv mai ales că îmi făcusem bucle cu fierul de ondulat părul. Am alergat ca nebuna printre mese împreună cu sora mea mai mică.
  17. Prima carte citită de mine însămi a fost Croitorașul cel viteaz scrisă de frații Grimm.
  18. Prima dată când am călătorit singură a fost la 10 ani. Nu a fost o călătorie în adevăratul sens al cuvântului ci un drum cu autobuzul din cartierul unde locuiam până în centrul orașului și asta mi-a dat multă încredere în mine.
  19. Prima mâncare pe care am învățat să o gătesc a fost salata de ardei copți. 
  20. Primul telefon mobil pe care l-am avut a fost un Ericsson T10 de culoare turcoaz. Tot atunci mi-am făcut abonament și nu mi-am schimbat numărul niciodată. 

      Later edit:
      Prima dată când am avut un copil a fost o fetiță pe care o cheamă Cristina.
      Prima dată când am avut un nepot a fost tot o fetiță, o cheamă Silvia iar azi împlinește o săptămână 🙂

Share This:

Read More