Rețeta de ardei fripți (mai buni decât orice zacuscă)

25 April 2017 Ioana 11 Comments

Ca de obicei după sărbători toată lumea este sătulă de carne, nu mai vrea să vadă în față nimic cu maioneză, nici grăsimi, nici drob și nici măcar prăjituri. Cu toate că mi-am propus ca de Paști să nu mănânc mult (și de fapt nici n-am făcut-o) parcă toate mâncările au fost grele și parcă tot simt nevoia să schimb ceva în regimul alimentar. Aș mânca ceva ușor dar un pic mai cu gust decât frunze de salată, grâu încolțit, nuci și semințe. Să nu exagerăm, nu sunt chiar așa de scârbită de mâncare ca s-o dau pe raw vegan 🙂 Și drept urmare am făcut niște ardei fripți (fripți, nu copți) de m-am lins pe degete atât de buni au fost. Drept să spun, sunt mai buni decât orice zacuscă din lume și se fac de o mie de ori mai ușor.

Este o rețetă italiană, ceva delicios și foarte, foarte simplu de făcut că dacă era complicat nu mă băgam. Ingredientele sunt cele din poza de mai jos adică ardei roșii, usturoi, ulei de măsline, sare și piper. În mod normal ar fi trebuit să fie ardei roșu gras și nu kapia, așa cum am avut eu, dar când am văzut la Kaufland că era 15 lei kilu’ am zis că merge și așa, cu kapia la 9 lei Și mi-au ieșit foarte bine, nu chiar perfect, o mică, mică diferență am văzut dar era sesizabilă doar pentru un connoisseur. Data viitoare o să revin la rețeta inițială.

Primul pas: într-o tigaie se pun 1-2 linguri de ulei de măsline (nu mult) și usturoiul curățat și zdrobit puțin (presat cu cuțitul). Proporția e de 4 căței de usturoi la un ardei mare. Tigaia se pune la foc mic astfel încât usturoiul să se prăjească treptat și să aibă timp să își transfere savoarea în ulei.

În acest timp se taie ardeiul în felii care trebuie să arate cam așa:

După câteva minute usturoiul capătă o culoare auriu-maronie:

Când usturoiul și-a schimbat culoarea, peste acesta se pun ardeii presărați cu sare și piper. Eu pun piper din belșug, sare mai puțin. Se lasă la foc mic, amestecând din când în când. Friptul acesta durează 30 minute, știu că pare mult dar aici suntem la slow food, nu la fast food. Este esențial să se pătrundă ardeii încet, încet și nu să se ardă brusc. Între timp puteți să mergeți la televizor sau să verificați like-urile de pe Facebook dar să nu uitați complet de ardei 🙂

La final ardeii au câte un pic de coajă înnegrită din loc în loc dar nu asta nu înseamnă că trebuie să fie scrum. Usturoiul se arde mai tare dar cu toate astea capătă un gust de-li-cios! Este dulce, un pic crocant și nu mai are nimic sălbatic în el. Și asta e tot!

Sunt foarte buni lângă o felie de pâine proaspătă, de preferință baghetă pentru că are mai multă coajă. Sau cu chifle cu diverse semințe. Pot fi serviți și drept garnitură lângă o friptură dar pentru mine ar fi prea consistent și mult prea puternice cele două gusturi. Nu sunt vegetariană dar prefer de departe legumele și îmi plac felurile de mâncare simple care se gătesc ușor.

Cu toate că mă bucur când îmi iese ceva bun și cu care pot să mă laud, iar ardeii aceștia chiar sunt excelenți, tot nu-mi place să stau prea mult în bucătărie. Pur și simplu arta culinară nu mă atrage deloc cu toate că am încercat toate metodele de a încolți un sâmbure de pasiune în mine. Chiar la un moment dat am cedat în fața unuia din modelele de plite incorporabile pe gaz care promiteau sus și tare că având una din asta în casă, gătitul va deveni o plăcere. Nici vorbă! E drept că arată drăguț și schimbă aspectul bucătăriei dar pasiunea mea pentru gătit a rămas la fel de crispată ca un bloc de gheață 🙂 Mie mi se pare că o bucătărie demnă de pus pe copertă, utilată impecabil cu electrocasnice luate de aici e păcat să o murdărești cu stropi de ulei, pulbere de făină sau coji de castravete lipite pe gresie și nu știu cum fac alții de tot timpul bucătăria le arată ca în revistele de amenajări interioare. Chiar, la voi cum e situația? Bucătăria arată ca după război când terminați de gătit?

Azi mi-au plăcut…

20 February 2017 Ioana 17 Comments

Două chestii faine vreau să împărtășesc cu voi astăzi. E vorba despre un card și despre niște chiftele. N-au nicio legătură una cu alta dar fiindcă ambele mi-au ieșit în cale de curând și mi-au plăcut la maxim, am zis că merită să vorbesc despre ele. Mai întâi despre card.

Am un card de credit de la BCR. Nu de ieri, de azi ci de pe la începutul secolului. Nu mai știu câți ani au trecut de când îl am, în orice caz atunci când l-am făcut, în Cluj nu erau magazine care să accepte plata cu cardul și puteam să îl folosesc doar la bancomat. De atunci au trecut vreo 10-15 ani, timp în care au apărut pos-uri cam peste tot, s-a dezvoltat internetul și magazinele online iar cardul meu a început să fie utilizat din ce în ce mai des. Îl folosesc non stop și sunt extrem de mulțumită de el dar, atenție, îl folosesc în avantajul meu și nu al băncii adică pun banii la loc înainte de a se calcula dobândă. Dacă la un credit card cunoști regulile după care funcționează și le respecți, asta nu poate să-ți aducă decât beneficii. Altfel, poți să o dai în bară rău de tot pentru că dobânzile la astfel de carduri sunt cele mai mari din sistem. Totul e să fii cumpătat, calculat și mai ales, atent.

Nu am rate la bănci dar am trecut și eu prin asta și nu mi-a plăcut deloc. Când calculezi câți bani trebuie să dai înapoi, te apucă bâțul dar, sinceră să fiu, nu m-ar deranja deloc dacă aș putea să plătesc în rate fără dobândă. Știu că se poate lucrul acesta de ani buni dar nu l-am încercat niciodată și habar n-an de ce, poate pentru că nu am avut de făcut cumpărături majore de genul electrocasnicelor. În orice caz nu m-am dus niciodată la magazin și să plătesc cu cardul în rate. De fapt nu prea am mai cumpărat din magazinele fizice ci doar de pe internet.

Dar… deștepții ăștia de la BCR s-au gândit la toate observând că sunt unii ca mine care nu se mai dezlipesc de calculator. Și le-a venit o super idee. Mai nou, după ce fac o cumpărătură online, primesc un mesaj pe telefon prin care sunt întrebată dacă doresc să mi se transforme în rate

Deci, în loc să pun la loc toți banii în luna următoare, pot să-i împart pe următoarele trei luni ca în cazul de mai sus. Alteori, în funcție de site și de valoare, pot să fie 6 sau chiar 12 luni. Poți să accepți, răspunzând la sms sau poți, pur și simplu, să ignori propunerea. Mie chestia asta mi s-a potrivit ca o mănușă și am folosit-o de două ori până acum. Îmi place de mor și am zis că merită să vă spun și vouă. Și nu, nu e reclamă, e doar experiența mea personală.

Și tot experiență personală e o mâncare indiană care se cheamă onion bhajis, niște chifteluțe de ceapă care mi-au plăcut la ne-bu-ni-e!

Nu sunt scumpe deloc (nici n-au de ce pentru că nu au decât ceapă, făină și ceva condimente) dar au un gust care m-a dat gata. Sunt hotărâtă să-mi fac și eu acasă și am căutat rețete pe internet. Am găsit o grămadă de rețete dar diferă foarte, foarte mult între ele și nu știu pe care să o aleg. Cu siguranță savoarea nu vine de la ceapă ci de la condimente, turmericul fiind nelipsit. Unele rețete sunt cu coriandru, altele cu pătrunjel, unele sunt cu făină de năut, de care oricum n-am de unde să scot, altele cu făină obișnuită sau de orez. În afară de turmeric, obligatoriu mai trebuie chilly (sunt un pic picante), usturoi, deși nu l-am simțit, și chimin. Nici pe acesta nu l-am detectat. Mi-a plăcut și textura acestor chifteluțe, ceapa fiind lăsată felii. Sau fâșii? nu știu cum se spune 🙂 În orice caz, rezultatul final sunt niște chiftele cu forme neregulate, așa mai colțuroase și nu chiar rotunde. Deci intenționez să gătesc cât mai curând iar dacă până acum v-ați întâlnit cu felul acesta de mâncare și aveți vreo idee despre ce ar trebui să conțină, dați vă rog de știre.

Alcoolul din viața mea

9 November 2016 Ioana 10 Comments

Nu e politicos să vorbești (foarte mult) despre tine, codurile de bună conduită (și bunul simț) spunând că e preferabil să îi lași pe ceilalți să-și exprime părerile în timp ce tu asculți. Adică decât să îi plictisești tu pe alții, mai bine să te plictisească ei pe tine 🙂 Din fericire, aceste reguli de bună purtare se referă la comportamentul în societate sau cel puțin așa vreau să cred. Deci nu se referă la destăinuiri scrise pentru că azi am chef de pălăvrăgeală și o să vorbesc numai și numai despre mine. Mai precis despre băuturile alcoolice care îmi plac și pe care le beau cu plăcere (și cu măsură). Sper că titlul nu v-a indus în eroare pentru că n-am povești picante legate de beții 🙂 O să fac doar top ten-ul favoritelor mele deși ordinea e aleatoare, preferințele schimbându-se în funcție de anotimp și de starea de spirit. Nu de spirt 🙂

Bere. O bere rece într-o zi caniculară mi se pare dătătoare de viață. Dar berea îmi place nu numai vara ci și cea care apare înainte de Crăciun, mai precis Tuborg Christmas Brew atunci când o bei cu prietenii. La un moment dat am avut un șef care, la una din petrecerile organizate cu firma, s-a arătat surprins de gusturile mele și mi-a spus pe un ton superior că berea e băutura săracului. Cum nu vreau să par altceva decât sunt, m-a durut fix în… nu, de fapt nu m-a durut nicăieri, l-am lăsat să-și etaleze gusturile rafinate în compania altor persoane.
Vin roșu sec. Mi se pare că vinul se bea neapărat acompaniat de mâncare, adică eu nu prea pot să beau vin pe stomacul gol dar alături de o friptură îi simt mult mai bine aroma. Combinația perfectă, răsfățul suprem de duminica, este o porție zdravănă de spaghetti bolognese cu un pahar de Shiraz. Asta ca să știți dacă mă invitați la masă.
Ouzo. Cred, de fapt sunt sigură, că asta e băutura cu cele mai multe grade de tărie care se regăsesc pe lista mea. Ouzo nu înseamnă doar aromă de anason ci înseamnă Grecia, înseamnă vacanțe și terase pe malul mării.
Mojito. E un cocktail pe care îl beau cu plăcere în serile de vară și pe care mi-l prepar singură de cele mai multe ori mai ales de când tufele de mentă au crescut în neștire pe lângă gardul din grădina părinților. Rețete și tot felul de lucruri interesante despre originea și istoria cocktailului, găsiți aici.
Cuba libre, alt cocktail dar ăsta e și de iarnă și de vară 🙂 Cola, cofeină și rom, cum să nu-mi placă?
Bloody Mary. Cu muuult suc de roșii ca să-mi țină și de foame. Cică s-au făcut studii și Bloody Mary este cocktailul ideal de servit în avion. Dacă sunteți curioși de ce, intrați aici și o să aflați 🙂
Lichior de ciocolată. Din ăla gros ca o cremă și care ține loc de desert, făcut de mine după o rețetă extraordinar de simplă.
Vin fiert. Nu concep să petrec weekendurile friguroase de iarnă fără mirosul de scorțișoară răspândit în toată casa. De când am fost la Viena înainte de un Crăciun și tot orașul mirosea a vin fiert parcă îmi place și mai mult.
Am zis că o să aleg doar zece băuturi și acum sunt în dilemă. Oscilez între gin tonic și eggnog (tot de mine făcut) dar cred că ginul tonic o să câștige pentru că e mai băubil, adică are o arie de cuprindere mai mare. Nu depinde de sezon și poate avea un grad de alcool mai mare sau mai mic, în funcție de dispoziția pe care o am.
Șampanie. Cu cât mai dulce, cu atât mai bună. Îmi place la orice oră dar neapărat să fie băută din pahare elegante ca să-ți încânte nu doar gustul ci și ochii. O asociez cu sărbători fericite, cu aniversări importante și cu celebrări amestecate cu lacrimi de bucurie.

Așa deci. Acum sunt curioasă, dacă o să avem ocazia să stăm vreodată împreună la masă voi ce o să comandați?

Mai bună ca la Starbucks. Iced coffee.

27 June 201627 June 2016 Ioana 10 Comments

Subiectele zilei sunt două: Brexitul și canicula. Despre primul nu am ce să scriu decât că sunt supărată că s-a întâmplat. Nu mă pricep să fac analize politice sau economice dar văd că și la alții țara e divizată pe regiuni, pe națiuni, pe grupe de vârstă, pe orașe… exact ca la noi. Dar asta nu mă încălzește deloc. Și, de fapt, nici nu vreau să mă mai încălzească nimic, îmi ajunge soarele ăsta ucigător 🙂 Am vrut vară, acum avem din plin. În consecință, aleg subiectul numărul doi și o să scriu despre caniculă pentru că la asta se pricepe toată lumea.

În casă e mai cald decât afară iar acesta este motivul pentru care, cel puțin câteva luni de acum încolo, nu mai vreau să aud de bucătărie. Și nici de aragaze. Nici măcar de astfel de aragaze cu toate că îmi doresc unul nou dar deocamdată am împins dorința mai către iarnă. Până una-alta ne concentrăm pe frigidere și aparate de aer condiționat luate de aici.

Cumva știu în subconștientul meu că acesta e doar un pretext pentru a nu mai găti dar nu simt nici cea mai mică urmă de vină. Atâta vreme cât piața e plină de legume și fruncte, salatele sunt pe primul loc. Nimic nu poate fi mai răcoritor și mai energizant la prânz decât o salată de crudități și un pahar uriaș de cafea cu gheață. Până nu demult iced coffee însemna pentru mine cafea preparată în mod obișnuit și răcită la frigider și nu înțelegeam de ce la Starbucks avea cu totul și cu totul alt gust (mai bun). Dar de curând am descoperit secretul pe canalul de YouTube al Laurei in the Kitchen și nu o să vă vină să credeți cum se face de fapt cafeaua care se bea cu gheață. Este o cafea care NU este fiartă ci doar se infuzează într-o apă călduță. Foarte simplu. Singurul inconvenient este că întreg procesul durează opt ore.

Vă spun drept că am fost foarte sceptică și nu am crezut că aroma cafelei se va resimți atât de pregnant dar rezultatul final a fost mai mult decât surprinzător (la modul cel mai bun cu putință). La 400 de ml de apă eu am pus trei linguri (nu lingurițe!) de cafea. Cafea-cafea, nu ness. Am încălzit apa cam la 37 de grade (pur și simplu am încercat-o cu degetul, să fie potrivită ca pentru o baie de bebeluș) și am turnat-o peste cafea într-un pahar mare. Am amestecat puțin, am pus deasupra o folie de plastic (ca să nu intre vreo gâză) și am lăsat-o de seara până dimineața pe masa din bucătărie. Nu în frigider. A doua zi am strecurat cafeaua printr-un tifon pus în trei-patru straturi. Se poate strecura și prin hârtie de filtru dar eu am câteva bucăți de tifon pe care le țin în bucătărie și le folosesc doar în acest scop. O parte din zaț rămâne pe fundul vasului inițial, cealaltă parte se oprește în tifon, exact ca în poza 3. După ce am strecurat-o, am gustat cafeaua și era excelentă. Sincer, nu mă așteptam să fie atât de concentrată având în vedere că nu am fiert-o ci doar am lăsat-o la înmuiat 🙂 Adevărul e că există diferențe uriașe între un morcov fiert și unul crud, la fel între un măr fiert si unul crud, așa că de ce n-ar exista diferențe și între cafeaua fiartă și cea crudă?

Apoi am trecut la partea plăcută și am umplut un pahar cu cuburi de gheață peste care am turnat cafeaua strecurată. Pentru îndulcit am folosit sirop de zahăr, adică zahăr dizolvat în prealabil într-un pic de apă. De ce n-am pus zahăr simplu și am pus sirop de zahăr? Pentru că într-un lichid în care plutește gheața, zahărul se dizolvă foarte, foarte greu.

Și asta e (aproape) tot. De aici încolo încep subtilitățile 🙂 Se poate adăuga lapte – pentru cei care beau cafeaua cu lapte, dar eu nu mă număr printre ei. Prefer cafeaua neagră, simplă și cu foarte puțin zahăr. De data asta însă mi-am făcut de cap și pentru că am avut chef de un desert adevărat, am adăugat o linguriță de înghețată caramel luată de la Lidl.

A ieșit ceva de vis iar cuvintele sunt prea puține ca să descrie perfecțiunea și desăvârșirea gustului 🙂 Băută pe balconul meu umbros, într-o dimineață leneșă de vară, mi-a făcut ziua mai frumoasă și sunt sigură că pentru mine aceasta va fi băutura verii 2016 și aș vrea ca și voi să încercați rețeta iar apoi să-mi spuneți cum vi s-a părut.

De mâine nu mai mănânc nimic

1 June 20161 June 2016 Ioana 25 Comments

…poate doar scoarță de copac din jungla amazoniană unde încă n-a ajuns poluarea.

Din fericire pentru mine n-am avut probleme cu greutatea niciodată chiar dacă uneori aș fi dorit să fiu mai slabă cu 2-3 kilograme. Și, slavă Domnului, nici probleme de sănătate n-am avut ca să fiu nevoită să țin regimuri alimentare așa că nu am fost preocupată excesiv de ceea ce mănânc. Nu sunt deloc mofturoasă iar asta cred că se datorează celor 8 ani în care am mâncat la cantină și deci sunt foarte puține alimente despre care să spun că nu-mi plac. Trebuie să stau să mă gândesc bine ca să-mi vină ceva în minte… Laptele, da, uite, nu-mi place să beau lapte deși mă dau în vânt după orice fel de iaurt, chefir, sana, lapte bătut sau orice alte variațiuni pe această temă. Ca să nu mai spun că ador smântâna 🙂 Mănânc din toate, mănânc și la fast food, beau și cola, beau și bere, aș fi în stare să mănânc două kile de înghețată deodată, nu refuz prăjiturile cu cremă, nici o bucățică de slănină cu ceapă, îmi place ciorba de burtă, pizza, șaorma, orice e cu maioneză, aripioarele picante, toba, cârnații și pâinea abia scoasă din cuptor. Dacă aș mânca din toate astea după cât îmi poftește inima m-aș face cât China în două luni. Dar nu o fac. Nu m-am abținut niciodată de la mâncare dar am știut când să mă opresc. Poate uneori abia am gustat, alteori am băgat cireșe până am simțit că plesnesc. Mi-am ascultat corpul, am savurat mâncarea pe care o consider una din bucuriile vieții, și sunt convinsă că aceasta ar trebui să ne aducă o stare de bine și nu să devină o continuă sursă de frustrare. Sunt, deci, o mare susținătoare a moderației și a echilibrului.

Am făcut această introducere ca să înțelegeți de ce mă disperă (nu găsesc alt cuvânt) toată isteria creată în jurul alimentelor care crește ca o avalanșă de la an la an. Nimic nu mai este bun, totul este toxic, nociv, cancerigen și otrăvitor iar dacă o să continuăm să ne alimentăm vom muri cu siguranță răpuși de una din bolile civilizației moderne. Nu mai există aliment care să nu fie disecat și analizat pe toate părțile și, în final, contraindicat. Dacă s-a ajuns să se spună că până și frunzele de salată verde consumate în exces (ce o mai fi însemnând și aia) au efecte adverse, mă aștept ca în curând să apară cercetători care să susțină că respiratul trebuie făcut cu moderație altfel plămânii se vor dezvolta prea mult, vor presa pe inimă și aceasta va ceda, putând duce la deces. Dacă voi știți vreun aliment despre care nu s-a scris nimic negativ, lăsați-mi în comentarii numele lui și sunt aproape sigură că o să vă pot contrazice. Până atunci vă las cu ce mi-aduc aminte că am auzit în ultima vreme și încep cu salata verde pentru că știrea asta m-a șocat cu adevărat.

Salata verde. Conține foarte multă vitamina K iar aceasta, se știe, duce la coagularea sângelui. Excesul de vitamina K poate avea însă efecte adverse ducând la formarea de cheaguri care duc la tromboze sau accidente cerebrale.
Zahărul. Nu mai este un secret pentru nimeni că zahărul îngrașă și că, mai mult decât faptul că reprezintă doar ”calorii goale”, este de fapt o toxină care ucide fiind considerat de către unii pe aceeași treaptă de toxicitate cu alcoolul și tutunul.
Carnea de porc. Conține foarte multe grăsimi saturate ceea ce duce la creșterea masivă a colesterolului.
Ouăle. Pe lângă colesterolul de care fugim ca dracu’ de tămâie, provin în cea mai mare parte de la găini stresate care, în mod evident, ne vor induce și nouă un disconfort în acest sens.
Morcovii. Dacă mâncăm prea mulți morcovi, pielea noastră devine portocalie datorită carotenului stocat în piele.
Peștele. Ne otrăvește cu mercur, clar. Tonul, rechinul, macroul și peștele spadă conțin cea mai mare cantitate de mercur care poate afecta pentru totdeauna creierul și rinichii. Nu zice nimic de anșoa dar ăsta e foarte sărat… ajungem și la sare, imediat.
Sarea. Suntem forțați prin lege să consumăm exclusiv sare iodată, adică se înlătură oligomineralele, bune pentru sănătate, și se adaugă E 535 (ferocianură de sodiu), dăunătoare sănătății.
Carnea procesată. Are potenţialul de a cauza cancer în organismul uman după cum ne informează periodic rapoartele întocmite de Organizația Mondială a Sănătății.
Bananele. Sunt gazate cu etilenă, crescute artificial și modificate genetic. Șoc și groază.
Portocalele. Sunt stropite la producător cu Tyabendazol care provoacă o toxicitate hepatică severă.
Pâinea. Făina din care este făcută nu este nici pe departe naturală și, deci, poate să crească riscul apariției diabetului de tip II, marcat de un nivel extrem de ridicat al glicemiei în sânge ce conduce în cele din urmă la lezarea vaselor de sânge și a organelor.
Lactatele. Companiile de lactate duc campanii în care investesc milioane de euro cu scopul de a îndoctrina oamenii cu ideea că nu pot funcționa fără calciul gasit în lapte. Alții însă susțin că asta e o mare minciună pentru că noi nu am fost construiți genetic să consumăm lapte după ce am trecut de vârsta bebelușiei. Faptul că laptele, iaurtul și brânzeturile sunt cancerigene este un secret păzit cu mare strășnicie.
Margarina. Are aceeași structură moleculară cu cea a plasticului și conține compuși estrogeni care pot cauza probleme endocrine.
Cafeaua. Provoacă tulburări anxioase și hipertensiune.
Apa de la robinet. Poate fi de-a dreptul periculoasă pentru sănătate, dacă este consumată timp îndelungat. Eu zic să vă opriți din a consuma apă pe la maxim 30 de ani pentru că aceasta conține clor, plumb, rugină, paraziți, germeni și bacterii.
Căpşunile. Conţin până la 53 de pesticide. Specialiştii susţin că acestea sunt lipsite de substanţe nutritive deoarece agricultorii folosesc tot felul de substanţe toxice pentru ca producţia să fie mare.
Carnea de pui. Puiul crescut cu actuala tehnologie, chiar și cel ecologic, oferă mai multă energie din grăsimi decât din proteine ceea ce duce la risc crescut în dezvoltarea obezității. Ca să nu mai spun de hormonii și antibioticele care se regăsesc în carne.

Mă opresc aici că nu-mi mai vine nimic în minte deși dacă aș scotoci puțin prin frigiderul meu, cu siguranță aș mai găsi ceva. A, uite o conservă de pește în sos tomat, otravă de cea mai bună calitate. Mă duc s-o mănânc. Dacă mâine o să apară un alt articol pe acest blog, înseamnă că am supraviețuit 🙂

Share This:

Share This:

Share This:

Share This:

Share This: