Pâine și circ

         La fel ca în Roma antică se pare că doar de atât avem nevoie pentru o viață fericită. Și nu o spun în sens peiorativ. Dar cu burta plină și distracție cât cuprinde cine mai are timp și chef să își pună probleme existențiale ? sau să se gândească de ce salariile membrilor ASF sunt de ordinul a zeci de mii de euro, de ce un primar din București privatizează spațiile verzi din jurul blocurilor sau de ce există corupție într-o instituție care are ca scop anticorupția. Până la urmă viața trebuie trăită din plin, cu bucurii în fiecare zi.
         Zilele orașului e o sărbătoare care deja are tradiție în fiecare urbe indiferent cât de mică ar fi. De la Botoșani la Zimnicea și de la Constanța la Timișoara nu există să treacă o vară fără concerte plătite de primării,  valuri de bere , târguri de meșteșugari, carusele, mici, fasole cu ciolan, focuri de artificii, ansambluri folclorice, cetățeni de onoare, kurtos colaci, stegulețe, vată de zahăr și personalități politice.
         Turda se integrează perfect în acest peisaj cu 3 zile de festival în fiecare an. Sărbătoarea a început azi, la Primărie, cu ceremonia oficială de deschidere. Bine organizată și cu intrare liberă.
         Pentru cei interesați de un pic de can-can: în primul rând din prezidiu, în gri, este Elena Udrea. Extrem de zâmbitoare și primind cu drag voturi.
         În timp ce se țineau discursurile de rigoare la expoziția de flori se făceau ultimele pregătiri:
         Iar în centrul orașului începuse animația cu expoziții de mașini și momente artistice ale copiilor:
 

         De băgat la ghiozdan nu era nici o problemă pentru că mâncare era literalmente pe toate gardurile. Incepând de la grătare, cârnați, mici, pește fript și orice altceva cu minim 1000 de calorii pe porție până la celebrii colaci ungurești și înghețata londoneză:

 
 
         Chiar și cu puțini bani aveai ce să cumperi . De exemplu cu 5 lei puteai să alegi 3 icoane sau 3 produse cosmetice în funcție de preferințele personale. Pentru suflet sau pentru înveliș.
 
 

           Iar copiii au fost cei mai fericiți. Asta în cazul în care părinții erau de acord să le plătească o plimbare într-un balon pe apă sau să își încerce norocul la roată.
 


          De dimineață terasele arătau curate și pline de flori așa că eu spun să ne bucurăm de zilele frumoase de vară și să nu ne mai gândim la tot ce vedem la televizor. Pentru că aleșii vor să vedem altceva. Adică partea frumoasă a vieții 🙂
 

          Deci, ne vedem în centrul Turzii ?
 
 

Share This:

Read More

Biroul meu de la IKEA

         Mă tot gândeam de ceva vreme să îmi amenajez în casă un loc numai al meu în care să pot scrie liniștită, să nu aud televizorul, să îmi găsesc lucrurile acolo unde le-am lăsat și să nu mă întrebe nimeni ce avem de mâncare. E destul de greu de găsit un loc liber într-un apartament de bloc dar până la urmă mi-am dat seama că soluția ideală ar fi în dormitor unde aveam un colțișor potrivit. Îmi trebuia doar o masă pe măsura locului disponibil. Adică una foarte mică, ușoară și multifuncțională. Și pe care să nu dau mulți bani mai ales că soluția e una provizorie pentru că am niște planuri mărețe legate de reamenajarea dormitorului.
         M-am tot uitat prin magazine de mobilă nouă și second-hand dar nu am văzut nimic să se potrivească. Știam că la IKEA aș găsi, dar cum la Cluj nu este magazin am așteptat prima ocazie să ajung la București. Iar asta s-a întâmplat în urmă cu câteva zile.
         IKEA este un magazin care nu poate să-ți fie indiferent. Nu este un magazin ca oricare altul. Sau îl iubești, sau îl urăști. Am întâlnit oameni și din a doua categorie dar marea majoritate a oamenilor îl adoră. Eu sunt un fan declarat. Atâta ingeniozitate în soluțiile de organizare a casei câtă găsești acolo nu am văzut în nici un alt loc. Am cataloagele din fiecare an (începând cu 2007 de când a venit în România) și le răsfoiesc mereu. Cunosc bine produsele lor dar totuși de fiecare dată mai descopăr ceva nou care mă uimește și mă face să mă întreb cum de nu m-am gândit la asta până acum.
         Deci am ajuns la IKEA și am găsit câteva birouri care mi s-ar fi potrivit ca dimensiuni. Cel mai mult mi-a plăcut biroul Leksvik dar din păcate acesta îmi depășea cu mult bugetul (costa 449 de lei). Și parcă aș fi vrut să fie alb.
         Așa că m-am decis să cumpăr 4 picioare de masă și să-mi fac singură biroul. Am ales picioarele Adils de culoare argintie (mai erau albe, negre și roșii) . Costă 12,5 lei bucata și sunt reglabile. Adică au la capăt un fel de căpăcel cu filet care îți permite să reglezi înălțimea în caz că masa se mișcă ( de exemplu dacă pardoseala nu este perfect plată sau dacă unul din picioare se sprijină pe covor  iar celelalte, nu. Mi se pare o idee foarte bună și de o utilitate indiscutabilă.
 


         La IKEA există blaturi de diverse dimensiuni prestabilite din care poți să alegi dar nu ți se taie dacă tu vrei o altă mărime. Și cum nu mi se potrivea nimic am fost un pic dezamăgită. Mi-am zis că o să găsesc acasă o soluție și mă gândeam la o  scândură șlefuită pe care o să o vopsesc artistic.
         După ce am mai cumpărat câteva mărunțișuri din magazin (un castronel, o lumânare parfumată și câteva cutii – cutiile sunt una din pasiunile mele, trebuie să vă povestesc odată despre asta) m-am dus să plătesc la casă. Deși mă cam grăbeam pentru că deja Cristi mă aștepta în mașină nu m-am putut abține să nu intru și la sectorul chilipiruri unde sunt produse care deja au fost expuse, care au mici defecte sau care deja sunt asamblate și nu mai sunt în ambalajul original. Discountul este întotdeauna substanțial. Am găsit exact ce îmi trebuia, nici nu îmi venea să cred. O bucată albă de blat pentru birouașul meu, exact la dimensiunile pe care le vroiam și cu toate marginile finisate. Arăta absolut perfect. Cred că de fapt era un raft sau cam așa ceva pentru că în cele patru colțuri avea prinse niște chestii de plastic pe care mai tîrziu le-am dat jos. Costa 22 de lei și striga după mine să-l iau acasă. Ceea ce am și făcut.

 
         Picioarele de masă vin cu un suport de prindere (din nou foarte ingenios) și au toate șuruburile incluse deci nu mai trebuie cumpărat absolut nimic. Doar trebuie făcute găuri în blat pentru prinderea lor. Nu pot să mă laud că le-am făcut eu, le-a făcut Cristi. Eu doar am dat indicații 🙂
 

 
         Piciorul are un șurub încorporat în el și după ce suportul este prins de tăblie se înfiletează foarte simplu. Spun că este ingenios pentru că la fel de ușor se poate demonta. Dacă nu mai ai nevoie de masă, demontezi picioarele și depozitezi totul fără să ocupi spațiu prea mult. De exemplu dacă masa era destinată terasei sau balconului pentru perioada de vară. Toamna o desfaci și o pui în pod până la primavară.
 
         Mi-a ieșit foarte bine proiectul. Sunt foarte încântată de cum arată și mă bucur că totul a costat doar 72 de lei. Dacă găsiți undeva mai ieftin plătesc de 3 ori diferența 🙂
 





Share This:

Read More

Staycation

        Sper că nu te tentează să îți petreci zilele de concediu în care nu pleci nicăieri făcând tot felul de treburi în gospodărie. Mi se pare o greșeală. Pe lângă inevitabilul sentiment de frustrare, vei avea și o stare de oboseală la sfârșitul așa zisului concediu.
        Dacă anul acesta bugetul nu îți permite să călătorești, poți avea câteva zile de vacanță adevărată stând acasă cu condiția să nu te apuci să cureți cuptorul, să faci ordine prin dulapuri sau chiar să zugrăvești baia. Ideea este să te comporți ca și când ai fi plecat de acasă dar fără să mai fi nevoit să cheltuiești bani pe hoteluri.
        Eu am recurs de multe ori la unele din ideile de mai jos:
        1 Imaginează-ți că ești turist în orașul tău și vizitează un muzeu. Nu trebuie neapărat sa ajungi la Londra sau Madrid ca să intri într-un muzeu. Îți garantez că rămâi cu amintiri pe viață dacă intri, de exemplu, în Muzeul de Istorie a Farmaciei din Cluj.
       2 Ia micul dejun în oraș, exact așa cum ai face dacă ai fi plecat în vacanță undeva departe. Poți sta la o terasă savurând un cappuccino și un croissant în timp ce privești detașat forfota străzii.

        3 Fă un tur cu ghid al orașului tău sau al unui oraș apropiat, s-ar putea să fi surprins de câte lucruri noi vei afla. În orașele mari există voluntari care fac asta gratuit sau contra unei sume modice. De exemplu la Constanta am găsit-o pe Diana .
        4 Du-te la ștrand sau la piscină într-una din zilele săptămânii și profită de lipsa aglomerației caracteristică weekendului.
         5 Vizionează un film la cinematograf, calitatea și efectul de relaxare nu se pot compara cu cele din fața televizorului.
         6 Fă o mica extravaganță și răsfață-te câteva ore la un centru spa cu saună, jacuzzi și masaj.
        7 Pune în practică proiectul pe care îl ai în minte de multă vreme și pentru care nu ai avut timp niciodată: să recondiționezi un scaun, să coși fețe de perne decorative, să aduni pozele într-un album, să îți amenajezi un colt verde pe balcon, să înveți să croșetezi… tu știi cel mai bine ce ți-ar plăcea să faci dacă ai avea câteva ore libere în fiecare zi a anului.

       8 Reînnoadă legătura cu un vechi prieten drag cu care nu ai mai vorbit de multă vreme. Invită-l la tine sau întâlniți-vă undeva în oraș și veți petrece ore agreabile împreună.
       9 Fă sport. Dacă nu ai, închiriază o bicicletă și fă o plimbare. Joacă un tenis de camp sau de masă cu un prieten sau petrece o seară la bowling. Sau verifică-ți resursele de energie la kangoo jumps. Măcar să știi cum e.

          Punctul 10 vă las pe voi să-l adăugați.
       Este foarte probabil ca după câteva zile de relaxare acasă să te  întorci la rutina zilnică mai odihnit decât după o călatorie în care ai împachetat și despachetat bagaje de o sută de ori. Ca de obicei, americanii inventivi au găsit un termen pentru acest tip de concediu : nu este vacation ci staycation. Așa că nu-mi rămâne decât să vă urez
         Have a nice staycation ! 🙂

Share This:

Read More

1 minut de publicitate

         Pe mine publicitatea nu mă lasă rece. Recunosc fără nicio ezitare că
reclamele mă influențează foarte, foarte mult. Si cel mai usor mi se întipăresc în minte clipurile văzute la televizor. De fapt chiar îmi face
placere să mă uit la reclame. Doar dacă urmăresc ceva extrem de interesant mă enervează pauza publicitară și foarte rar se întâmplă acest lucru. Unele sloganuri le știu de ani de zile (deși nu se mai difuzează) și încă mi se par foarte amuzante. De exemplu cel cu ”Picătura când lipește, nimic-nimic nu dezlipește”. Ăsta era la radio acum vreo 10 ani și îl cântam în mașină în fiecare dimineață.
         Câteva dintre reclamele care mi-au plăcut la TV sunt cele de mai jos. Le scriu în ordinea în care îmi vin în minte fără sa fac nici un fel de clasament:
         Salam săsesc – Trebuie să vă
aduceți aminte de fetița peltică care îi cerea mamei salam
săsesc. Părea atât de înnebunită după el încât a fost musai
să-l încerc și eu. L-am încercat, mi-a plăcut  și apoi l-am cumpărat o lungă perioadă de timp.
 
 
         Te
doare românește, îți trece românește
– asta a fost o reclamă
foarte neobisnuită dar care mi s-a părut genială. Era reclama la Algocalmin, un
analgezic ”tradițional”, ieftin și de mare eficacitate. De
vreo 3 ani Algocalminul nu se mai dă decât cu rețetă deci nu mai e cazul să
se facă publicitate în jurul lui. Cu rețetă, fără rețetă  mie nu-mi lipsește
din casă. Pentru că toate durerile mele sunt românești get beget.
         Taft – coafura rezistă. E așa de
greu să alegi un produs cosmetic atunci când ai 10-20 de variante.
Dacă ai o reclamă bună, cu femei frumoase cărora părul le stă
perfect și pe ploaie, și pe ceață și pe vânt de ce să nu
încerci fixativul care îl folosesc ele ? Zis și făcut. Iar
rezultatul a fost mai mult decât mulțumitor.

         Tu cu cine faci banking? Expresia a
intrat deja în folclor și au existat mai multe clipuri care au
insistat pe acest slogan. Cel mai controversat a fost cel care
parodia scena interogatoriului din Basic Instinct si pe care îl
puteți revedea aici

 

         Prea bun, prea ca la țară
Covalact , iaurt și brânză cu smântână. Sunt bune, le-am
încercat. Dar nu sunt mai bune decât altele din aceeași categorie.
Le consum pe acestea pentru că reclama mi-a inoculat ideea că sunt
ca la țară, adică naturale și sănătoase.
 

         Reclamele
Coca Cola
– ar merita un capitol special pentru că îmi plac toate, sunt unele mai drăguțe ca altele.
Cele cu urșii polari. Sau cele cu camionul lui Moș
Crăciun. Într-o iarnă chiar am văzut camionul în realitate .
Mergea foarte încet, cu toate luminițele aprinse și după el
fugeau cred că o sută de copii ! O scenă pe care o să mi-o
amintesc mereu cu drag. Îmi place și Pepsi dar… creierul meu e
setat deja 🙂

        À propos de rivalitatea dintre cele două branduri.

        Cu
ceva ani în urmă Pepsi a lansat o campanie de marketing numită
“The Pepsi Challenge” (Provocarea Pepsi). Consumatorii
trebuiau să stabilescă care dintre cele două băuturi este mai
bună. In timpul testului, legați la ochi, 3 din 4 consumatori au
preferat gustul Pepsi în fața gustului Coca Cola. Același grup de
persoane a refăcut testul, de data aceasta văzând eticheta
sticlelor (și deci știind ce beau). Rezultatele au fost exact
invers, 3 din 4 preferând Coca Cola. Acest fapt este cunoscut ca
fiind Paradoxul Pepsi si este adeseori citat ca modul în care brandul
, sau mai bine spus recunoasterea meritelor brandului ne transformă
într-o ”oaie din turmă”. Așa o fi ? Se pare că da.

         Pe voi cât de mult vă influențează reclamele în decizia de a cumpăra un anumit produs ? Cât de mult vă bazați pe caracteristicile reale ale produsului și cât de mult pe ceea ce subconștientul a adunat de-a lungul timpului din publicitatea făcută la televizor, la radio sau pe internet ?

Share This:

Read More

Despre microunde

         De la început vă spun ca nu cred în sintagma ”Cuptorul cu microunde nu este sănătos”. De-a lungul timpului mie mi-a fost de mare ajutor în bucătărie și nu pot să reneg un prieten drag.

Circulă pe internet un articol care arată rezultatele unui experiment în care o plantă este udata cu apă incalzita la microunde si apoi răcită. Planta se usucă in cateva zile. Ahhh, v-am spus ca microundele sunt toxice !! Exclamă toti conservatorii. Eu zic să încercati acelasi lucru cu apă fiartă si racita. Puteti sa o fierbeti fie pe aragaz, fie la foc facut cu lemn de fag in gradina bunicii ca sa fim cat mai aproape de natura 🙂 Udați o plantă cu această apă si veți obține același rezultat : planta se va ofili.

Atat microundele cat si fierberea distrug enzimele și antioxidanţii din alimente, lăsându-le astfel goale de nutrienţi. Singura solutie ca acesti antioxidanti sa ajunga in corpul nostru este sa mancam legumele si fructele crude. Pana una-alta ne mai bucuram de gustul unor mâncărici fierte, coapte sau prăjite că doar o viață avem 🙂

         Mie cuptorul cu microunde mi se pare o inventie extraordinara si nu as renunta la el. Nu este zi sa nu il folosesc pentru incalzit mancarea. Chiar nu vad sensul sa ma intorc in timp si sa renunt la acest beneficiu care mi-a făcut viața mult mai ușoară.

          Totuși un mic semn de întrebare mi-am pus și eu datorita acestor dispute aparute in ultima vreme. Si am facut un mic research sa vad cum stau în realitate lucrurile cu sanatatea celor care utilizeaza microundele de zeci de ani.
         Sănătatea lor e bine, merci.  Dar am gasit un lucru mult mai interesant pe care vreau sa vi-l împartășesc si vouă : gătitul la microunde a fost descoperit in mod accidental (ca multe alte inventii ale omenirii). Inventatorul este Percy Spencer, un inginer american care lucra in domeniul radarelor pentru
identificarea avioanelor in zbor. Acest lucru se întâmpla in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Pentru aceasta utiliza un dispozitiv numit magnetron care convertea electricitatea in unde radio. Intr-o zi a observat ca lucrand langa acest magnetron batonul de ciocolata pe care il avea in buzunar s-a topit complet.
         Fire curioasa, a investigat fenomenul. A inceput cu seminte de popcorn care puse lângă dispozitiv au înflorit rapid. Apoi a pus un ou intreg intr-un ceainic si deasupra a asezat magnetronul. Rezultatul a fost ca oul a explodat in fața unui coleg curios care s-a uitat in ceainic sa vada ce se întâmplă. (Despre acest experiment facut in zilele noastre gasiti mai multe amanunte aici ).
         Astfel în 1945 Percy Spencer a brevetat cuptorul cu microunde. Inițial acesta era de fapt o mare cutie de metal in care era inclus un generator de camp electromagnetic. În 1947 s-au vandut primele astfel de cuptoare care costau intre 2 si 3000 de dolari, aveau 1,8 metri inaltime si aproape 400 de kg. Erau doar pentru uzul restaurantelor, clar, și arătau așa:
         Abia in 1967 au aparut cuptoarele cu dimensiuni si pret rezonabil, asemanatoare celor de azi si care costau 495$ . 1975 a fost primul an in care vanzarile de cuptoare cu microunde au fost mai mari decat cele ale cuptoarelor cu gaz. Vorbesc bineînțeles de Statele Unite ca in România nu auzise nici naiba de microunde iar ca sa iti cumperi un aragaz sau un frigider iti trebuiau pile serioase.
Concluzie: încălzesc mâncarea la microunde de 20 de ani si sunt perfect sănătoasă. Am colesterolul si glicemia in limite normale, nu sunt nici prea grasa, nici prea slaba, tensiunea e normala, nu ma doare nici stomacul, nici ficatul si nici inima. Din când in când mă doare capul dar asta numai dacă beau alcool ceea ce nu are nici o legatura cu microundele 🙂

 

Share This:

Read More