don’t like

Codul lui Udrea

Ioana 10 Comments
     De două zile țara freamătă, televiziunile vuiesc iar persoanele respectabile își dau părerea despre controversatul gest al Elenei Udrea prin care aceasta  și-a dus degetul la nas și l-a lipit de nara dreaptă după ce a coborât de la tribuna Parlamentului.  Apoi a căutat din priviri toate camerele îndreptate spre ea pentru a se asigura că a fost filmată din toate unghiurile, exact așa cum fac politicienii când merg la vot și stau cu buletinul deasupra urnei așteptând să fie fotografiați de toți reporterii. 
        Au apărut o mulțime de supoziții în mass media, unele hilare de-a dreptul, despre semnificația acelui gest care mie personal mi s-a părut o sfidare la adresa noastră, a oamenilor care avem așteptări zadarnice de la aleșii noștri. Cam astea mi-au trecut mie pe la ureche dar probabil că mai sunt și alte descifrări ale codului Udrea așa că nu vă sfiiți să le adăugați la această listă.

  • În primul rând ar trebui să ascultăm ce are de spus ea însăși: ”e un semn pe care l-am făcut unei persoane dragi mie, căreia am vrut să-i transmit că totul e în regulă”. Serios ??
  • Antena 3 (și nu numai) a făcut spume la gură prin toți moderatorii pe care îi are spunând că pentru gestul mafiot de la finalul discursului există cel puțin două versiuni de interpretare: fie o amenințare, fie un avertisment.
  • Claudiu Săftoiu, fostul șef al SIE, spune că acest gest este nepoliticos pentru o femeie (se pare că pentru un bărbat, nu) și prin acest gest îi transmite lui Băsescu, cu care formează un cuplu politic indestructibil, mesajul ”Rezist, bazează-te pe mine!”. Deci gestul ar fi cu dedicație clară.
  • Unii au sărit să interpreteze gestul ca fiind unul masonic, ca o tăcere promisă unui frate sau să-i spui unui frate să păstreze tăcerea. Cu toate că femeile nu sunt acceptate în Loja Masonică, nu m-aș mira ca Elena Udrea să nu știe acest lucru și să creadă că ar putea să se infiltreze printre masoni. În urmă cu câțiva ani nu numai că nu știa că Norvegia nu are președinte, dar își manifesta îngrijorarea cu privire la activitatea acestui presupus președinte.
  • În emisiunea Ediția de seară de pe România TV un invitat al lui Victor Ciutacu a spus, mai în glumă, mai în serios, că gestul era destinat unui posibil iubit căruia îi transmitea, în limbajul înțesat de diminutive al îndragostiților, ”Pup năsuc, pui mic” :))) O avanpremieră pentru Valentine’s Day ?
  • O altă aberație pe care am auzit-o astăzi (dar nu pot să redau sursa pentru că eram în bucătărie și doar auzeam televizorul care mergea în altă cameră) e că Elena Udrea și-a activat un punct de presopunctură care poate să inducă starea de liniște. No comment.
  • Generalul Pavel Abraham, omul care le știe pe toate, spunea în seara asta, la Subiectiv, pe Antena 3, că gestul este clar un semn de inducere în eroare a altora. Adicătălea fraierilor, ați luat-o pe o pistă greșită.
      Merită oare să se discute atât pe această temă ? Astea sunt toate pretențiile pe care le avem de la un deputat ales în Parlamentul României? 

Share This:

Read More

Experiența mea cu Flanco

Ioana 44 Comments
         Experiența mea cu Flanco a fost una neplăcută și aici vorbesc de Flanco online. Probabil dacă tableta pe care am cumpărat-o nu ar fi fost defectă totul mi s-ar fi părut ok , deși dacă stau un pic să mă gândesc, chiar de la început  lucrurile nu au mers tocmai bine. 
        Cu câteva zile înainte de Crăciun m-am hotărât să cumpăr o tabletă, cadou pentru cineva din familie. Alegerea a fost foarte ușoară, doar înainte de sărbători internetul e plin de oferte, promoții și reduceri care îți promit marea cu sarea. Am ales un model Allview de 4GB de pe site-ul Flanco pentru că avea și GPS și loc pentru sim de telefon și, cel mai important, acest model îl avea deja o prietenă care se declarase foarte mulțumită de performanțele tabletei. A costat 250 de lei. Adică nu, a costat 249,90. Chestia asta cu 9,99 mi se pare o tâmpenie  dar văd că nici un magazin nu vrea să renunțe la acest factor psihologic care de fapt nu influențează pe nimeni.
         Mi-am făcut cont pe site, am completat toate datele inclusiv adresa de livrare care era alta decât adresa de acasă și am plătit cu cardul. Totul a mers perfect. A doua zi dimineața am primit mailul de confirmare cu mulțumirile de rigoare alături de prima surpriză: adresa de livrare era aceeași cu adresa de domiciliu. Pfff… urma să plec de acasă dar m-am gândit că o să rezolv direct cu curierul ceea ce s-a și întâmplat. Când m-a sunat curierul peste vreo două zile l-am rugat să ducă pachetul la altă adresă și am uitat de micul incident.
         Înainte de Crăciun am scos tableta din ambalaj, am verificat-o sumar, am văzut că se vede bine, că se conectează la intenet și deci că e în stare de funcționare apoi am învelit-o frumos în hârtie colorată, am legat-o cu o fundă și am pus-o sub brad.
         Problema s-a dezvăluit când, în zilele după Crăciun am văzut că tableta se deconecta de la wi-fi foarte des. Practic în momentul în care vroiai să treci de pe un site pe altul se deconecta. Intensitatea semnalului este bună la mine în casă doar toate celelalte telefoane, laptopuri și tablete merg fără probleme. M-am dus cu tableta la firma care oferea garanția (Telezimex) și am găsit deschis deși era 30 decembrie și era seara târziu. Un angajat de acolo mi-a spus că probabil trebuie resetată tableta, ceea ce a și făcut în prezența mea, apoi a încercat o conectare la internet, am văzut că funcționează câteva minute că deja era ora închiderii și eu am plecat mulțumită acasă.
         Din păcate acasă a apărut aceeași problemă. Am mai resetat-o de vreo două ori și apoi am lăsat-o baltă pentru că problema persista. Am căutat formularul de sesizări, l-am completat și am trimis mailul la vanzari@flanco.ro. Urma să primesc un răspuns în cel mai scurt timp.
Acuma și eu știam că e Anul Nou și toată lumea e liberă iar 5 ianuarie urma să fie prima zi lucrătoare dar nu am primit răspuns nici în 5, nici în 6 (și nici până în ziua de azi) așa că pe data de 7 ianuarie am sunat la Serviciul Clienți. Primul operator cu care am vorbit nu mi-a fost de nici un folos așa că am fost transferată la un supervizor. 
         Vocea calmă și amabilă a Nicoletei mi-a urat La mulți ani de Sfântul Ioan (eu fiind Ioana). I-am mulțumit și am trecut la subiect. După ce i-am descris problema mi-a sugerat să resetez tableta deși tocmai îi spusesem că aceasta a fost resetată de 4-5 ori fără nici un rezultat. M-a întrebat aceleași lucruri de mai multe ori, probabil vroia să se asigure că este bine înțeleasă și cred că la un moment dat a simțit iritarea din vocea mea pentru că mi-a spus că nu vrea să mă supere chiar de ziua mea. În momentul ăla m-am enervat de-a binelea pentru că nu înțelegeam de ce tot bate apa-n piuă cu ziua mea pentru că până la urma urmei era foarte posibil nici măcat să nu sărbătoresc acestă zi și oricum nu acesta era scopul convorbirii noastre.
         În sfârșit am reușit cumva să ajungem la partea a doua a conversației, adică preluare în service a tabletei. În mod normal trebuia să vină un curier să ia tableta și să o ducă la reparat dar mi s-a spus Știți avem așa mari probleme cu curierii pentru că încurcă pachetele… Ce ??  şi eu ce să fac în cazul acesta ? să mergeţi într-unul din magazinele noastre și acolo vi se va face un act de predare a produsului... Dar eu sunt în Turda și nu este magazin Flanco în oraș, doar la Cluj. Da, știu că e neplăcut dar ar trebui să ajungeți la Cluj . Da ??? și dacă eram la 100 de kilometri sau dacă pur și simplu nu aveam cum să mă deplasez în alt oraș ce se întâmpla ? Am trecut peste asta, oricum eu vroiam să-mi rezolv problema și merg foarte des la Cluj deci am cedat. Am stabilit că așa voi face, i-am mulțumit și pe când să spun la revedere am primit din nou felicitări și urări de bine pentru ziua mea. Parcă eram la camera ascunsă sau la farsele lui Buzdugan.
         Drept și prin urmare pe data de 9 ianuarie m-am înființat la Flanco la Cluj, magazinul din Iulius Mall. Era pe la 10 dimineața și nu prea erau clienți. Angajații purtau tricouri cu un mesaj care îți insufla încredere Sunt aici ca să vă ajut dar nu m-a băgat nimeni în seamă. Nu mai știu exact cum am intrat în vorbă cu o fată de la casă care m-a întrebat dacă mă grăbesc, că dacă nu vorbim peste 5 minute după ce revine de la toaletă. Nu mă grăbeam, evident aveam tot timpul din lume. După scurgerea timpului regulamentar i-am explicat problema, ea a scos tableta din cutie și a început să butoneze fără să-mi mai spună niciun cuvânt. La un moment dat a intrat într-o altă încăpere și am rămas cu ochii în soare neoane așteptând cuviincioasă să reintru în grații. Când s-a întors mi-a spus că ea nu vede ca tableta să aibă vreun viciu de funcționare și că a mers în spate pentru că acolo semnalul e mai puternic. Mi-a arătat că pe YouTube merge dar când i-am spus să treacă pe alt site s-a deconectat. A încuviințat monosilabic și a început să-mi completeze hârtiile.
         Nu pot să spun că fata a fost urâcioasă sau nepoliticoasă dar nici pe departe nu a avut o atitudine care să arate respect sau grijă față de client. Iar de standarde de servire nu cred că a auzit nimeni în magazinul ăla. Sunt convinsă că dacă întrebi angajații Flanco ce sunt alea habar nu au. Nu zâmbete, nu atitudine deschisă, nu curtoazie, nu înțelegerea nevoilor clientului, nu abordare prietenoasă… nimic din toate astea. Urma să fiu sunată peste aproximativ 10 zile.
         Pe 22 ianuarie am primit un sms. Produsul dumneavoastră s-a întors din service. Vă așteptăm la… M-am dus a doua zi.
         Am așteptat vreo 20 de minute timp în care doi angajați erau ocupați cu alți clienți dar niciunul dintre ei nu mi-a făcut vreun semn din care să-mi dea de înțeles că m-ar fi observat și pe mine. Măcar o privire, nimic. Când unul dintre ei s-a eliberat, s-a uitat la mine scurt : Spuneți ! Am spus și i-am dat avizul. Între timp a mai vorbit cu alți colegi de-ai lui despre alte produse/ probleme/ clienți/ chestii interne ca și când eu nu aș fi existat în fața lui. Mi-a adus tableta și mi-a întins exemplarul magazinului : semnați aici pentru primire !  Păi întâi aș vrea să văd dacă s-a remediat problema și apoi o să semnez. Dar, zic, ce defect a avut ? Nu știu… dar să vedem ce scrie în cutie… aaaa… resoftare. Adică ați ținut tableta 10 zile în service ca să îi faceți o resoftare= resetare ? Hmmm.
         Îmi dă tableta să o testez, evident apare aceeași problemă. Între timp băiatul dispăruse de lângă mine. Aștept cuminte vreo 10 minute să apară din nou. O ia și el la puricat și zice că merge. Cum adică merge ? întreb eu contrariată și mă duc în spatele lui. Nu mergea. Se conecta și când treceai de pe un site pe altul se deconecta. Brusc mi-am pierdut calmul ardelenesc și am ridicat puțin tonul. Uite ce e, tableta clar are un defect care nu a fost remediat. În acest caz sau primesc banii înapoi sau primesc o altă tabletă în schimb, preferabil a doua variantă. Acum, am ținut să punctez. Când a văzut că raportul de forțe s-a schimbat mi-a dat un răspuns care m-a șocat: Bine, având în vedere această situație o să fac un gest de bunăvoință… Ce fel de gest ??? de bunăvoință ?? Cu toți nervii îmi venea să râd de ridicolul situației. Adică el, angajatul Flanco, de pe piedestalul pe care se află o să-mi arate o fărâmă de clemență și o să-mi accepte una din variantele propuse. Pe prima, cea cu returnarea banilor, a tăiat-o rapid de pe listă. Zice: cum ați plătit, cu cardul pe site sau cash la curier când v-a livrat produsul ? Îi răspund că am plătit cu cardul. Aaa, păi în cazul acesta e foarte, foarte complicat să vă dăm banii înapoi aici în magazin. Nu mi-a spus de ce și nici nu mă interesa deloc, deja eram acolo de aproape o oră. Va trebui să vă dăm o altă tabletă. Bine, de fapt asta și doresc. Problema e că nu mai avem acest model. Dar vă pot oferi ceva mai bun și va trebui să plătiți diferența. 
          Am plătit 90 de lei și m-am ales cu o tabletă Vonino Onyx QS de 8 GB. Mi-a dat factura, cutia sigilată și l-am întrebat unde e certificatul de garanție. În cutie, mi-a răspuns. Am plecat ușurată și dornică să ies cât mai repede pe ușă.
          Cu tableta cea nouă în poșetă am reușit să declanșez alarmele la toate magazinele din mall unde am intrat în acea zi. A trebuit să mă justific de fiecare dată arătând trofeul. Acasă am desfăcut cutia și nu am găsit nici un certificat dar e vina mea că nu am verificat pe loc. Tableta în schimb funcționează perfect și de fapt asta e tot ce mi-am dorit. Ce-i drept am obținut cu greu acest lucru.
         Voi ați avut vreodată astfel de probleme ? Și dacă da, cât de greu a fost să înlocuiți sau reparați un produs ?

Share This:

Read More

Ce nu mi-a plăcut în Corfu

Ioana 4 Comments
         Articolul acesta e oarecum neașteptat și pentru mine so… don’t get me wrong, adică pe românește sper să nu mă înțelegeți greșit. O să scriu despre câteva lucruri care nu mi-au plăcut în Corfu pentru că au existat și din astea și cum nimic nu e perfect în viață nu văd de ce nu le-aș spune. Poate informațiile vor fi utile cuiva vreodată.
         În primul rând nu mi-a plăcut stațiunea în care am avut cazarea, Sidari. Cred că nici dacă aș fi căutat cu lumânarea nu aș fi găsit ceva mai nepotrivit pentru mine. De ce ? pentru că nu are nimic grecesc. Când am ajuns acolo am crezut că am greșit destinația și am nimerit la Manchester. Cred că nu am auzit boabă de grecește cât am stat acolo. Și nu doar turiștii erau englezi (că asta aș fi înțeles), dar majoritatea patronilor de magazine și restaurante erau britanici stabiliți în insulă de ani buni. Am intrat în vorbă cu câteva doamne și toate mi-au spus același lucru: că au venit în urmă cu 20-25 de ani în vacanță în Corfu, s-au îndrăgostit de câte un grec cu care apoi s-au căsătorit, au avut copii și acolo au rămas. Și-au deschis câte o mica afacere din care trăiau. Doamna de la agenția de turism de unde am cumpărat excursiile, doamna de la firma de închiriat scutere (Jim‘s), Lisa irlandeza de la restaurant… toate aveau aceeași poveste.
         Bineînțeles că nu am nimic cu englezii, ba din contră, e una din națiile care îmi sunt cele mai dragi și ador accentul lor dar în vacanța mea grecească aș fi vrut să am parte de atmosferă grecească. Nu prea am avut parte de nimic grecesc atâta timp cât am stat în Sidari, stațiune pe care site-urile de turism o descriu ca fiind un vechi sat pescăresc din nordul insulei transformat apoi în destinație de vacanță. Din prima zi am făcut incursiuni în toate direcțiile să găsesc vechea așezare care parcă intrase în pământ. În schimb am găsit o tavernă în fața căreia era un afiș:
         Adică prima și cea mai veche tavernă din Sidari era din 1959 ? și în acest caz unde era străvechiul sat de pescari ? mi-a cam dat de gândit acest anunț dar a doua zi îndoielile mi-au dispărut complet:
         Deci nu a existat niciodată un sat de pescari numit Sidari. Peroulades, care e la 4-5 kilometri de Sidari, este într-devăr cu totul și cu totul altceva și acolo multe lucruri au rămas exact așa ca acum 100 de ani. Este un sat încântător și data viitoare (dacă va mai fi o dată viitoare) acolo o să aleg să stau.
         Revenind la Micul Manchester aka Sidari englezii au făcut tot posibilul să se simtă ca acasă. Mâncare tipic englezească, muzica și cântăreții din Regatul Unit, inclusiv cabinele telefonice le-au construit după modelul celor de acasă. Știu că mă repet, îmi plac toate astea dar vreau să le văd când mă duc în UK și nu în Grecia. Nu vreau nici english breakfast, nici fish and chips nici Robie Williams. Vreau tzatziki, ouzo și sirtaki 🙂

 
 
 
         După englezismele din Sidari, pe locul doi în topul micilor dezamăgiri, a fost vremea. De când merg în Grecia am avut parte numai de cer senin fără pic de nori. Până în acest an. Corfu este o insulă mai ploioasă, de fapt se vede și după vegetație că totul este verde și nu uscat ca în Creta sau Santorini. Nu pot să spun că nu am avut parte de vreme pentru plajă, am făcut baie în mare și plajă în fiecare zi, a fost foarte cald  și plăcut (28-29 de grade iar apa 25-26) dar cerul parcă nu a fost atât de albastru cum mi-aș fi dorit. A plouat torențial în ziua în care am ajuns,  a turnat de parcă urma să vină Noe cu arca după noi, (e drept că nu mai mult de jumătate de oră) dar a plouat chiar când ne-am dat jos din autocar și ne-am udat leoarcă. E drept că apoi am avut parte nu de unul, ci de două curcubee superbe dar pe plajă au rămas urmele dezastrului:
 
 
         În timpul zilei pe cer erau nori care acopereau din când în când soarele spre disperarea celor care vroiau să se prăjescă. Mie nu îmi place să stau ca șopârla la soare dar parcă în vacanță nu te deranjează și chiar îți face placere să te bată soarele în cap. Așa a arătat cerul în cele mai multe zile:

 
         Din păcate când am mers pe coasta de vest să admirăm apusul soarelui, aproape de punctul culminant, pe când să cadă soarele în mare,  hop, au apărut și norii… Asta e tot ce am putut vedea și un pic e enervant

         Să nu uit să spun despre țânțari care sunt de o obrăznicie rară. Foarte mici și foarte energici. Am avut aparat de băgat în priză cu pastile împotriva țânțarilor, am avut și Autan cu care mă dădeam pe piele în fiecare seară dar tot am prins niște  înțepături care m-au făcut să mă scarpin de zici că aveam purici. Curios este că pe Cristi l-au ocolit, se pare că doar eu eram pe gustul lor 🙂
         O altă mică și total neașteptată dezamăgire am avut-o în Corfu Town, orașul despre care se spune că este o bijuterie. Așa și este, nu degeaba UNESCO l-a declarant patrimoniu universal. Mi-a plăcut la nebunie să mă plimb pe străduțele înguste, să admir arcadele venețiene, să casc ochii la magazinele care vindeau bijuterii, obiecte de artizanat și suveniruri, să ascult muzica grecească de la tavernele care aveau două sau trei mese în stradă, să simt mirosul sărat al mării care e atât de aproape peste tot… Dar de ce nu spune nimeni că un sfert din orașul vechi stă să cadă ? Sunt atâtea ruine peste tot și e mare, mare păcat…

         Și ultimul lucru de care mi-era dor și speram să-l regăsesc în Corfu erau dragii de pescăruși cu zborul lor planat și sunetele care le scot și care pentru mine înseamnă marea, oricum s-ar numi ea. Dar pas… nici urmă de pescăruși, eu cel puțin nu am văzut și nici nu am auzit niciunul. Asta da ciudățenie, să fii la mare și să nu auzi pescărușii 🙁
         Acuma că am cârcotit destul vreau să vă spun că m-aș întoarce în Corfu oricând și aș sta o vară întreagă fără să mă plictisesc nici măcar o secundă. Am văzut peisaje de vis și locuri incredibil de frumoase despre care o să scriu în curând. Acestea au fost doar niște mici neajunsuri sau poate doar mofturi de-ale mele dar, după cum spuneam, nimic nu este perfect și vroiam să știți la ce să vă așteptați dacă veți ajunge în Corfu.
 
 
 

Share This:

Read More

Bonsai

Ioana 3 Comments
         Pentru mine bonsai înseamnă cruzime față de plante. Nu mi-au plăcut niciodată copăceii crescuți în ghivece fără pământ suficient, fără apă destulă și fără îngrașăminte. Niște plante chinuite, chircite, cu crenguțele tăiate de cum încercau să se îndrepte spre cer. Nu înțeleg această formă de artă. Mai mult decât atât, o urăsc. Este ca și cum ai închide o vietate într-o cușcă forțând-o să se dezvolte după forma pe care vrei să i-o dai tu, alta decât cea lăsată de natură.
 
 
         Bonsai este un cuvânt japonez format din bon care înseamnă vas, tăviță cu margini joase și sai care înseamnă plantă. Bonsai reprezintă ”arta” de a crește copaci în miniatură. În Japonia această ”artă” a început prin secolul al IX-lea și a fost importată din China unde se numea penjing . Deosebirea dintre arborii bonsai și penjing este că cei cultivați în China sunt mai mari, pentru că stilul penjing creează miniaturi care sunt expuse în aer liber. Deci cumva chinezii dau arborilor un grad de libertate în plus față de japonezi.
         Un bonsai nu este genetic o plantă pitică. Este o plantă normală (cel mai adesea pin, ulm, arțar, glicină, jneapăn, cireș sau cais) , căreia i se  limitează spațiul de creștere, i se taie rădăcinile și ramurile și , în timp, devine un exemplar pitic al speciei. Deci dintr-o plantă sănătoasă și viguroasă artiștii o transformă într-o plantă cu handicap.

Glicină (wisteria) bonsai

Glicină în mărime naturală

 
          Care din cele două poze de mai sus vă place mai mult, vă îndeamnă la visare și vă dă chef de viață ? De ce să vrea cineva să condamne o plantă la o altfel de formă decât ceea ce reprezintă explozia de vitalitate a naturii ? Este ca și cum cineva ar vrea să crească un animal de o altă formă și mărime decât cele programate genetic. Sper că nu sunt astfel de persoane. Și atunci de ce să nu fie pedepsită cruzimea față de plante la fel cum e pedepsită cruzimea față de animale ?

Share This:

Read More