shopping

Perne noi, cearceafuri noi

Ioana Leave a comment

       Se pare că pe lângă sezonul murăturilor a început și sezonul lepșelor. După Liebster Award, joc pe care l-am făcut acum câteva zile, mi-am spus că nu mă mai bag în vecii vecilor în astfel de chestii pentru că una din persoanele pe care le-am nominalizat mi-a urat 11 ani de ghinion, așa tam-nesam. I-am citit articolul și m-am șocat, apoi m-am supărat și apoi mi-a trecut. Poate era o glumă pe care eu nu am înțeles-o deși am un simț al umorului foarte bine dezvoltat (când trebuie să vorbesc despre mine este un atribut pe care îl pun în fruntea listei). Dar am trecut peste asta și am iertat-o.

       Azi am primit două lepșe noi, una poetică, pe care o să o încep mâine pe Facebook și alta prozaică, dar nu mai puțin plăcută, care mă îndeamnă la shopping 🙂 Le-am acceptat cu bucurie pe amândouă iar în seara  asta am preluat leapșa de la Mirela Coman și o să o dau mai departe Cristinei.

       Mirela a descoperit un magazin fain de lenjerii de pat și m-a întrebat ce părere am despre el. Câteodată mă mir și mă minunez cum de se leagă unele lucruri atât de cursiv și evident în mersul zilnic. V-am povestit de curând că tocmai mi-am redimensionat pernele la firma aia care se plimbă cu rulota din oraș în oraș iar, din uriașe cât erau, le-am făcut de 50×70. Foarte încântată am fost (și încă sunt) dar acum vechile fețe de pernă nu mi se mai potrivesc așa că nu se putea găsi un moment mai potrivit să arunc un ochi într-un astfel de magazin. Ce părere să am, Mirela? Am văzut niște lucruri foarte frumoase, exact ce-mi trebuie. Sunt modele pentru toate gusturile și văzând oferta atât de variată mi-am adus aminte de vremurile în care doar visam la așa ceva. Pentru că da, eu am prins vremurile în care cataloagele Neckermann erau aproape la fel de prețioase ca biblia și se răsfoiau cu mai mare grijă decât manuscrisele lui Eminescu. Copil fiind, eram înnebunită după lenjeriile de pat cu personaje din desenele animate ale lui Disney și aș fi fost în stare să ucid pentru o pernă cu Mickey Mouse dar n-a fost să fie. Acum aș putea să cumpăr pentru că se găsesc modele drăguțe dar gusturile mi s-au schimbat și mai nou mă pasionează carourile. Totul trebuie să fie în pătrățele așa că am pus ochii pe lenjeria asta:

lenjerie

       Și are fețele de pernă exact cât îmi trebuie mie. Dar modele sunt o mulțime, uitați-vă și voi cât este de greu să alegeți între tot felul de flori, animăluțe, modele baroce, dungi, buline și, evident, personaje din desene animate. Mai este un model cu niște oameni de zăpadă care mi-a plăcut foarte mult. Și modelul cu floarea soarelui mi-a plăcut. Și cel cu nuferi. Iar modelul cu ursuleți panda este adorabil! Și cel cu carouri maro. Și, și, și… 🙂 V-am spus, este foarte greu să te oprești la o singură opțiune.

       Summer Black Week este o campanie organizată în perioada 13-20 august care, pe lângă prețurile mici și ofertele 1+1 gratis, vă oferă posibilitatea câștigării unei excursii la Paris. Sigur că excursia e cu tragere la sorți dar să cumperi două lenjerii de pat la preț de una, este deja un câștig. Și acesta este garantat. Deci, ce faceți în seara asta? Cumpărături, cumva?

Share This:

Read More

Cumpărături de la IKEA #2

Ioana 2 Comments
      Trei excursii am făcut în ultimele două săptămâni la Ikea și încă nu m-am plicitisit 🙂 De fapt nu cred că o să refuz vreodată ocazia de a face o vizită în magazin. Îmi place să văd soluțiile ingenioase de aranjare a spațiilor mici, să studiez toate produsele, să mă mir de ideile care mie nu mi-ar fi venit niciodată și să-mi fac liste de dorințe. 
     În urmă cu puțin timp Ikea a anunțat că al doilea magazin din România va fi deschis tot la București (în sectorul 3, pe bulevardul Pallady). Deși am sperat că vor alege Clujul, după ce am văzut criteriul care a stat la baza acestei decizii, am înțeles perfect de ce s-a mers pe această linie.  Mai exact, în comunicatul Ikea se spunea că ”magazinul existent în București primește în prezent un număr foarte mare de vizitatori ceea ce poate afecta percepția asupra experienței cumpărăturilor” și cine a fost vreodată în weekend la Ikea știe exact ce înseamnă asta. Ultima incursiune pe care am făcut-o a fost duminică și mi-am jurat că nu voi mai repeta greșeala de a alege o astfel de zi. Era o aglomerație că nu puteai să treci cu căruciorul de cumpărături printre oameni, nu puteai să vezi pe unde calci iar de la chifteluțele de la restaurant trebuia să-ți iei adio, asta dacă nu cumva vroiai să stai la coadă cel puțin o oră. Deci în weekend nu e de mers acolo. În timpul săptămânii însă, cel puțin dimineața când am fost eu, e cât se poate de plăcut mai ales dacă ajungi înainte să se deschidă magazinul și stai la o cafea din partea casei răsfoind catalogul.
      Și acum să vă arăt ce mi-am cumpărat. Nu mare lucru, deci nu mobilă, dar tot felul de chestii drăguțe. 
      În primul rând trebuia să-mi iau niște fețe de pernă de care aveam cu adevărat nevoie pentru că mi-am redimensionat pernele și vechile fețe nu se mai potrivesc. V-am povestit despre asta aici. Am luat un set de două fețe roșii cu 15 lei iar la sectorul de chilipiruri am găsit o lenjerie de pat redusă cu 40% așa că am înhățat-o imediat. 
      Am mai cumpărat o păturică roșie și foarte moale pe care pisica va putea să-și lase părul în voie seara când vom sta amândouă la televizor, un castronel (ca să am patru, că acasă mai aveam trei la fel dar mi se pare că patru sună mai bine) și o cană mov închis. Chiar dacă în iarnă am donat vreo 30 de căni, acum am simțit nevoia imperioasă de a cumpăra o alta de care nu mai aveam 🙂 De fapt îmi trebuie la servici pentru că beau tot timpul ceai și cana pe care o am acum, albă pe interior, se pătează și nu prea am cu ce să o spăl decât cu săpun de mâini. Deci îmi trebuia o cană pe care să nu se vadă urme de ceai și am găsit-o. În plus, se asortează cu mouse pad-ul de pe birou 🙂
      Cutiile albe sunt organizatoare pentru sertar și se potrivesc perfect în bucătăria mea. Am luat două pentru sertarul în care înfundăm toate mărunțișurile pentru care nu găsim loc în altă parte. And last, but not least, m-am îndrăgostit de un caiet în fața căruia nu am rezistat deși mai am vreo 10 caiete neîncepute acasă. Dar unul așa, cu paginile în dungi, nu mai am. Este a-do-ra-bil și abia aștept să-l umplu cu idei. 
      A doua sesiune de cumpărături a fost bazată pe textile: două prosoape și o păturică de bebe.
      Ustensilele de gătit, două palete și o lingură au costat 1.99 lei. Cum se poate așa ceva?… doar să plătești transportul din China până aici și mi se pare că nu rentează.  De unde scot chinezii profitul, habar nu am,  dar asta e o altă temă de discuție. Chestia aia albă și înaltă este un suport/organizator pentru pungi (plase) refolosite. Le înfunzi acolo pe toate (și se adună o grămadă la casa omului) iar apoi  le scoți prin găuri în funcție de cea de care ai nevoie. Foarte util acest suport.
      În ultima vizită la Ikea am mai cumpărat doar patru lucruri deși aș fi vrut să iau și niște draperii dar, după cum v-am spus, era atât de aglomerat încât nu am avut răbdarea necesară să stau după toți cei care mă frecau și din dreapta, și din stânga. Așa că m-am rezumat doar la strictul necesar :)))) 
      Patru boluri (astea sunt mai mari decât cele transparente, sunt pentru supă), două șervete, o lumânare parfumată cu vanilie și un set de pungi cu sistem de închidere zip lock. Acestea au fost cumpărăturile din ultima vreme. Urmează neapărat, dar neapărat, draperiile de care vă spuneam și s-ar putea să fac o comandă online. Am testat deja sistemul cumpărăturilor online de la Ikea și funcționează perfect așa că, de ce nu?

Share This:

Read More

Mini jurnal financiar de duminică

Ioana 8 Comments
       Ideea a plecat de la Iulia, care a adresat invitația generală de a face o mică retrospectivă a cheltuielilor (sau economiilor) săptămânii anterioare. Pentru mine, să pun pe hârtie ceea ce este legat de bani cu bune și cu rele, mi se pare foarte mobilizator pentru a mă menține pe traiectoria propusă așa că n-ar fi rău ca această sinteză să devină un obicei.
        1 Cel mai mult am cheltuit în această săptămână pe… factura la gaz, 527 de lei. Era să pic jos când am deschis mailul de la Eon Gaz și am văzut suma. Am crezut că s-a terminat cu iarna și cu sumele astronomice plătite pe încălzire dar se pare că m-am înșelat. Acum a venit regularizarea așa că n-am avut încotro, a fost trist, dar m-am conformat.
      2 Uneori nu trebuie să cheltuim bani pentru a ne bucura de momente frumoase… Unul dintre momentele de săptămâna aceasta a fost spectacolul lalelor înflorite din toate parcurile și grădinile. Sunt unele dintre florile mele preferate și le-am avut și în casă, într-o vază, astfel încât să le pot admira tot timpul.

        3 Micul-mare derapaj financiar din acestă săptămână despre care vreau să povestesc… sunt cumpărăturile de la Lidl care, pe lângă faptul că erau neprogramate, nici nu erau pe vreo listă de priorități nici acum, nici în viitorul apropiat. Am cumpărat un ceas vintage cu 25 de lei pe care l-am pus în bucătărie și un dulapior pentru accesorii cu 60 de lei. Din fericire (pentru că de fapt nu îmi trebuia) dulăpiorul nu s-a potrivit cu locul în care vroiam să îl pun așa că l-am dus înapoi și cu acestă ocazie am constatat cât de simplu a devenit să faci acest lucru. Nimeni nu a strâmbat din nas și nimeni nu mi-a cerut să mă justific, mi-au dat pur și simplu banii înapoi. În urmă cu câțiva ani acest lucru era inimaginabil în România deci pot să spun că am avut o experiență foarte plăcută. 
Dulăpiorul cu sertare pe care l-am returnat
        4 Voi considera săptămâna viitoare un succes din punct de vedere financiar dacă… voi reuși să golesc, măcar parțial, congelatorul fără să mai cumpăr alte alimente în afară de pâine și verzituri din piață. Nu știu ce mă apucă să tot cumpăr carne și să o îndes în congelator… just in case… nu mai am loc unde să pun un ac printre pachețelele de carne, pizza, legume și înghețată. 
         5 Astăzi sunt recunoscătoare pentru că… am și trăiesc în mijlocul unei familii de oameni întregi la cap. Normalitatea e considerată ca ceva dat și cuvenit dar uneori nu știm să o apreciem. Aseară am văzut filmul August: Osage County și, deși filmul nu are o acțiune propriu zisă, am rămas cu niște mari semne de întrebare referitoare la aparențele care uneori par să salveze lumea. Mi-a plăcut foarte mult.
        După cum v-ați dat seama, acest ultim punct nu este legat de bani ci de faptul că azi este duminică și poate n-ar strica să privim partea plină a paharului măcar din când în când. Un pic de optimism nu dăunează nimănui și vă aștept cu drag să-mi spuneți în comentarii cum a fost săptămâna voastră 🙂

Share This:

Read More

De unde cumpărați cărți?

Ioana 4 Comments
        Azi am o altă dilemă și mă încearcă un oareșce sentiment de vinovăție. Simt că îi înșel pe librarii care mă primesc de fiecare dată în magazinele lor cu toate cărțile înșirate la dispoziția mea. Stau uneori cu orele și răsfoiesc cele mai noi apariții, ba uneori ajung să citesc pagini întregi cum mi se întâmplă la Humanitas în Cluj unde mă așez întotdeauna pe scaunul de lângă fereastră, preferatul meu. 
        Nimeni nu mă deranjează, nimeni nu mă întrerupe și nimeni nu mi-a spus vreodată că zăbovesc prea mult fără să cumpăr nimic. Pentru că acesta e adevărul trist – îmi aleg cărțile care îmi plac și apoi trec cu mâna goală pe lângă casă. Cărțile le comand de pe internet unde le găsesc cu 20-30% mai ieftin. Iar dacă am răbdare suficientă și aștept reducerile care vin odată cu fiecare sărbătoare, le găsesc chiar și la jumătate prețul de pe raft.
        Profitul oricărui magazin vine din vânzarea mărfurilor scoase pe tejghea. Cu cât vinde mai mult, cu atât câștigă mai mult. Asta e la mintea cocoșului și o știe toată lumea. Mă întreb însă unde vor ajunge librăriile dacă toată lumea face ca mine? Pentru că sunt convinsă că nu sunt singura care procedează așa. Am fost de curând la noua (și superba) librărie Cărturești deschisă pe Lipscani și de data asta nu am mai găsit aglomerația de la deschidere așa că am putut sta în tihnă să studiez rafturile cu cărți. 
        În ultima vreme mă pasionează din ce în ce mai mult memoriile, jurnalele, scrisorile și orice biografie a oamenilor celebri. Și câte cărți bune am văzut! le-am ținut minte și probabil o să mi le cumpăr cât de curând (Sabina Cantacuzino- Din viața familiei Ion C. Brătianu, Monica Lovinescu – Jurnal inedit, Angeles Caso – Sissi, biografia Împărătesei). Aștept doar să primesc un sms de la elefant.ro în care să îmi spună că au reduceri de 50%. M-am uitat la casă să văd ce cumpără bucureștenii și nu m-am mirat deloc să văd că cei mai mulți dintre ei cumpărau doar căni și tot felul de alte decorațiuni care se vând în același magazin. Cărți… mai răruț. 
foto nwradu.ro
        Ar fi destul de supărător ca librăriile acestea frumoase să dea faliment din cauză că mulți procedează ca mine iar  vina colectivă sigur nu m-ar ocoli. O carte nu este niciodată o urgență ca să-ți fie musai să o cumperi în momentul în care ai văzut-o pe raft așa că poți să-ți acorzi răgazul de a aștepta să vină prin poștă dacă în acest fel economisești ceva bani. Iar la cât de scumpe sunt cărțile, sumele sunt destul de semnificative așa că merită câteva zile de așteptare.
         Întrebarea mea este și voi faceți la fel? Sau doar mie mi-a trecut prin cap șmecheria asta cu care, drept să spun, nu mă mândresc deloc?

Share This:

Read More

Pentru cine ne parfumăm?

Ioana 22 Comments
        Astăzi am o mare dilemă. De fapt dilema mea e mult mai veche dar azi m-am hotărât să scriu despre ea. Este vorba despre marea mea dragoste, parfumurile. Imi plac, mă binedispun, mă bucură, mă încântă și nu-mi pare rău să dau banii pe ele. Răspunsul meu la clasica întrebare care sunt cele trei lucruri pe care le-ai lua pe o insulă pustie: sigur unul dintre ele ar fi un parfum. Pentru că dacă simt un miros plăcut îmi trece orice depresie și toate relele din lume dispar pentru câteva clipe.
        Foarte rar, de fapt cred că o singură dată în viață, mi s-a întâmplat să nu suport un parfum adică să nu-mi placă deloc, deloc și să mi se pară urât mirositor. Știu că sunt persoane care au dureri de cap de la parfumuri prea intense și grele, le cred și le înțeleg dar eu, una, nu am avut această problemă niciodată.
        Evident că am și eu preferințele mele iar unele parfumuri îmi plac cu mult mai mult decât altele. În acest domeniu gusturile diferă enorm. Probabil vi s-a întâmplat și vouă să purtați un parfum pe care să nu îl simțiți pe voi în timp ce toți cei din jur îl remarcă. Ați auzit în mod sigur fraza îmi place parfumul cu care te-ai dat sau ce parfum ai, îmi place cum miroase în timp ce te gândești că tu nu mai percepi nici cea mai mică adiere. Mie mi se întâmplă frecvent acest lucru.
       De curând mi-am cumpărat un nou parfum Cabotine de Grès. A fost un blind buy adică nu mai mirosisem niciodată parfumul. Pe românește, l-am luat pe ne-ve.
        L-am cumpărat de pe strawberrynet la oferta zilei pentru că review-urile pe care le citisem erau favorabile. Părea genul meu de parfum iar prețul era redus cu 70%, deci de nerefuzat. Am citit că are în compoziție garoafe (preferatele mele) iar notele de bază sunt violete, piersici și vanilie și toată lumea spunea că are o persistență foarte îndelungată. A costat în jur de 80 de lei (100 de ml) și pachetul a ajuns la vamă deși era expediat din Olanda dar asta este o altă poveste (foarte enervantă și despre care o să vă spun cu altă ocazie).
        Când l-am primit am fost puțin dezamăgită pentru că nu a fost deloc ceea ce mă așteptam. Este un parfum foarte proaspăt, sesizez în el garoafele dar mi se pare că mai mult aduce a iarbă proaspăt tăiată și a lămâie iar pentru mine vanilia nu există deloc. Miroase bine dar eu speram la cu totul și cu totul altceva. Ca să nu mai spun că nici sticla nu prea îmi place, mai ales dopul acela care mai mult seamănă cu o varză sau cu un brocoli decât cu un buchet de flori.
       Dar pentru că tot l-am cumpărat, l-am și folosit și… surpriză, surpriză! oriunde merg, oriunde intru, toată lumea îmi admiră parfumul. Mă întreabă cu ce m-am dat și primesc o mulțime de complimente. Nu știu dacă mi s-a mai întâmplat să port un parfum atât de lăudat. Într-adevăr este foarte persistent (deși este o apă de toaletă) pentru că cineva m-a întrebat de parfum a doua zi după ce îl pulverizasem pe păr. Eu nu îl simt deloc, poate doar atunci când îmi dau jos eșarfa de la gât.
       Și acum urmează să vă expun dilema mea. Ar trebui să purtăm parfumurile care plac celor din jur sau cele care ne plac nouă înșine? Dacă stau un pic să mă gândesc eu prefer să simt pe cei din jur mirosurile care îmi plac mie. Dacă ei și-așa nu își simt propriul miros, de ce să nu-mi facă mie o plăcere? Dar mergând pe aceeași logică asta ar însemna că eu ar trebui să port Cabotine de Grès care îi încântă pe cei care stau lângă mine în loc să port Samsara de Guerlain pe care îl ador dar despre care nimeni nu spune niciodată nimic. Bănuiesc că nu prea le place.
        Deci pentru cine ne parfumăm? Cui îi este destinată adierea plăcută care se simte atunci când ne mișcăm? Plăcerii noastre secrete sau anturajului?

Share This:

Read More