Îmi place să fac cadouri, cu mult mai mult decât să primesc. De fapt cui nu-i place să vadă bucuria din ochii persoanei iubite atunci când descoperă surpriza pe care i-ai pregătit-o cu mult drag? Cred cu tărie că a face cadoul potrivit este o artă (sau o știință) care se învață în timp și care înseamnă cu mult mai mult decât simplele bune intenții. Este nevoie de pregătire, atenție la detalii și multă implicare.
Scuzată-mi fie lipsa de modestie, dar acum am o părere foarte bună despre mine în ceea ce privește talentul de a alege darul perfect deși până să ajung aici am dat-o de câteva ori în bară.
Uneori este destul de greu să-ți dai seama că nu ai făcut cadoul potrivit pentru că, în astfel de ocazii, oamenii sunt exagerat de politicoși și nu mai prididesc cu mulțumirile și laudele. Există însă semne care ar trebuie să ne dea de gândit: dacă prietena ta cea mai bună nu o să poarte colierul primit de ziua ei, e clar că nu i-a plăcut, dacă nu o să vezi statueta dăruită socrilor expusă undeva în casă, însemnă că nu a fost pe gustul lor, dacă păpușa adusă de Moș Crăciun zace pe fundul unei cutii, e clar că fetița ta și-a dorit un alt model și așa mai departe.
Mie mi s-a întâmplat însă să primesc și feedback negativ instant. În urmă cu mulți ani, în timp ce îmi lua din mână cadoul frumos împachetat și mă săruta, soțul meu mi-a spus Mulțumesc pentru tradiționala cămașă înainte de a desface ambalajul și a vedea ce este înăuntru. Nu era o cămașă, era un set de două cămăși, foarte frumoase de altfel, dar nu greșise prea mult. Atunci mi-am jurat că never-ever nu o să-i mai cumpăr cămăși de ziua lui și m-am ținut de promisiune.
Atunci când faci un cadou există un prag psihologic destul de greu de depășit: puterea de a trece peste dorința de a cumpăra ceva cee îți place ție și care tu crezi că i s-ar potrivi sărbătoritului și alegerea a ceea ce își dorește el cu adevărat. S-ar putea să fie o diferență de la cer la pământ.
Pentru aniversarea de 18 ani a băiatului meu vroiam să-i cumpăr un ceas frumos, mai scumpicel, ceva fancy dar totuși util, să-i rămână și o amintire… știți voi clișeul după care gândim de multe ori când alegem un cadou. Eram un pic nehotărâtă în alegerea mărcii și a modelului și atunci mi-am zis că poate ar fi bine să-l întreb ce și-ar dori exact astfel încât să-l poarte cu plăcere. Răspunsul lui m-a șocat și, drept să spun, mi-a tăiat tot elanul: Mamă, dacă vrei să-mi faci o bucurie mare de ziua mea, te rog să-mi cumperi un compresor, mie nu-mi trebuie ceas. What??? nici nu știam exact ce-i ăla compresor, știam că e o sculă sau aparat dar nu știam la ce folosește. Am fost, într-un fel, dezamăgită dar apoi m-am gândit la câte cadouri aiurea primisem eu de-a lungul timpului și de care nu m-am bucurat deloc: seturi de cosmetice care nu mi se potriveau, bibelouri și vaze pe care le urăsc, servicii de farfurii, căni sau pahare de care nu aveam nevoie sau aranjamente cu lumânări, flori de pai și animale de faianță care s-au umplut de praf aruncate prin sertare. Până la urmă cadoul este făcut să-l bucure, în primul rând, pe cel care îl primește și abia apoi pe cel care îl dăruiește.
Așa că, da, am cumpărat un compresor și a fost, după cum a declarat chiar el, cel mai frumos cadou primit vreodată. La fel mi-a spus și soțul când a primit dvd-ul cu concertul Live Aid de pe Wembley, la fel mi-a repetat și când a primit bicicleta pliabilă. Și de multe alte ori. Pentru el cadoul va fi întotdeauna fără cămăși și categoric, fără cravate.
Eu nu spun că o cămașă nu este un cadou potrivit. Pentru un bărbat care pune mare preț pe imaginea lui, care știe întotdeauna care sunt tendințele în modă, care știe că marsala, orchid și bordeaux sunt (și) culori, o cămașă dintr-un bumbac de cea mai bună calitate poate fi alegerea perfectă. Important este să cunoști omul căruia îi alegi cadoul. Poți să știi multe despre el cunoscându-l de mult timp sau poți vedea anumite semne din care să deduci ce i-ar face plăcere.
De curând am avut mare succes cu un cadou pe care l-am făcut, împreună cu colegii, șefului nostru care urma să părăsească definitiv România. Ceh de origine, am lucrat împreună cu el timp de doi ani dar ne-am văzut față în față destul de rar, poate o dată la două-trei luni, sediul lui fiind la Brașov. Ce să-i luăm, ce să-i luăm? De obicei, dacă e vorba de un străin, prima idee care le vine tuturor în minte este un album cu imagini din țara noastră. Nu-mi plac cadourile convenționale și apoi nici nu mi-l imaginam stând în serile de iarnă răsfoind nostalgic albumul în fața șemineului… De România în mod sigur nu-l leagă amintiri din satele Maramureșului, nici mănăstirile din Moldova ci mai degrabă nesfârșitele ședințe de vânzări și prezentările în PowerPoint.
Nu știam multe lucruri personale despre el dar observasem un amănunt interesant: era foarte, dar foarte, ordonat. Poate un pic dus la extrem. Atunci când venea la întâlnirile noastre și se așeza la birou își scoatea întâi agenda pe care o punea exact pe mijlocul mesei, apoi își punea pixul, creionul și markerul portocaliu lângă, întotdeauna paralele perfect cu marginea agendei. Dosarele și le punea unul peste altul aliniate la milimetru. Nu suporta foi împrăștiate, cabluri la vedere sau coșuri de gunoi negolite. Poate un pic exagerat, era clar un maniac al ordinii. Și… pe Myman.ro, am găsit ceva care să-i satisfacă această sete de ordine:
I-am luat niște suporturi din bronz (deci destul de grele) cu două globuri (unul terestru și unul al cerului) de care se sprijină cărțile astfel încât să nu se răstoarne. Au un aspect ușor antichizat și arată perfect într-un birou impunător. Știu asta pentru că, după ce a plecat, am primit pe mail o poză de la fostul meu șef în care în spatele lui se vedea cadoul nostru. Globurile încadrau perfect niște bibliorafturi îmbrăcate în piele. Stăteau aranjate la un unghi de 90 de grade, fără nici cea mai mică deviație. De-aceea am zis că i-au plăcut și că a fost un cadou reușit, pentru că i-a făcut plăcere să le etaleze în noul lui birou din Praga.
Acest magazin de cadouri de unde am luat suporturile este destinat, după cum îi spune și numele, bărbaților, dar am găsit multe, multe lucruri care mi s-ar potrivi și mie. Da, unde e ceva de cumpărat, hop și eu 🙂 Cel mai tare și mai tare vreau acest ceas victorian pe care deja mi l-am pus pe wishlist-ul de pe Pinterest așa că înainte de a-mi lua cadoul pentru ziua mea, vă rog consultați lista.
Poate încep să colecționez ceasuri de masă. Acesta e o reproducere a unui model de ceas din Anglia victoriană, folosit de poșta britanică și mi se pare absolut fabulos. Mai am un ceas vintage, moștenire de la o mătușă, este în perfectă stare de funcționare și ador ticăitul acestuia. Vă jur că nu este somnifer mai bun decât tic-tacul unui ceas mecanic și cred că cele două ar arăta drăguț unul lângă celălalt.
De fapt, cadouri pentru oameni de afaceri nu înseamnă neapărat bărbați, nu? De afaceri se ocupă în egală măsură și femeile iar dacă vrei să faci un cadou pentru un partener de business-femeie și dorești să menții aspectul profesional e clar că nu poți să mergi cu creme și rujuri care ar putea da un iz de superficialitate. Am văzut pe site tot felul de chestii din piele: agende, mape, mouse-paduri și, ce mi-a sărit în ochi, niște tăvițe adorabile:
Cu una de-asta pe birou, e tot timpul curat. Eu aș pune în ea tot ce nu are loc în altă parte; agrafe, ace, rezerve de stilou, bomboane, bilețele, șuruburi de cercei, medicamente… tot ce se adună în timp.
Nu știu de ce am divagat de la ideea inițială în care vroiam să vă arăt, de fapt, idei de cadouri pentru bărbați care pare-se sunt mai greu de găsit. Oricum, cel mai bine ar fi să intrați pe site și să vedeți cu ochii voștri pentru că, știți și voi, o imagine face cât o mie de cuvinte. Neapărat să vă uitați la butoni, sunt unii rotunzi, cu un mic căpăcel de sticlă în spatele căruia se vede mecanismul unui ceas elvețian în perfectă stare de funcționare. Sau să vi-i arăt? Nu, mai bine alegeți voi că sunt vreo patru variante…O mică operă de artă. Love it!
Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2015.
